ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5668/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională Loteria Română a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 42 bis/29.06.2020, prin care s-a dispus "respingerea în totalitate a contestației formulată de către Compania Naționala "Loteria Romana" S.A. împotriva măsurii dispuse la pct. II.1 prin Decizia nr. 23 din 27.10.2016 emisa de către Departamentul II din cadrul Curții de Conturi"; anularea în tot a măsurii cuprinse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016 emisă de către pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 164 din 16 februarie 2021, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Compania Naționala "Loteria Romana" S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a formulat următoarele critici:

Așa fiind, a apreciat că, întrucât nu a fost cercetat al doilea motiv din contestație, prima instanță a pronunțat o hotărâre nemotivată și deci nelegală, încălcând atât dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., cât și cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, a învederat că în ceea ce privește netemeinicia măsurii cuprinse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016, emisă de intimată, prin acțiune a invocat douăsprezece argumente, însă următoarele argumente, dintre cele prezentate, nu au fost analizate de prima instanță:

- Este nelegală și netemeinică argumentarea în sensul încălcării prevederilor din ROF referitoare la activitatea Serviciului Resurse Umane, întrucât, asa cum a arătat, exista documente elaborate de către acest serviciu în punerea în aplicare a Actului adițional nr. x la contractul de mandat al dlui A., cu atât mai mult cu cât acestea se raportează la prevederi care nu constituie temeiul juridic al contractului de mandat, și anume prevederi din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate.

- Contractul Colectiv de Muncă reprezintă convenția încheiată între angajator, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Contractul de mandat este reglementat de dispozițiile C. civ. și de cele ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, neavând legătură cu Codul muncii.

- Auditorii Curții de Conturi aveau îndatorirea să analizeze dacă au fost aplicate corect prevederile art. 38 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 109/2011 cu respectarea limitelor impuse de art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011, adică aveau îndatorirea să analizeze doar dacă indemnizația fixă a dlui A. depășește de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar din ramura în care îșii desfășoară activitatea societatea, comunicat de Institutul National de Statistică anterior numirii și să constate legalitatea actelor adiționale încheiate la contractul de mandat.

- Aspectul referitor la verificarea și aprobarea situațiilor financiare pe anul 2015, finalizate cu descărcarea de gestiune a consiliului de administrație, este de natură să infirme orice constatare a Curții de Conturi cu privire la un eventual prejudiciu produs companiei.

În opinia recurentei, contrar art. 6 din Convenție, motivarea primei instanțe nu a existat în privința acestor argumente invocate.

Recurenta-reclamantă a susținut că în ceea ce privește netemeinicia măsurii cuprinse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016 motivarea primei instanțe nu a existat în ceea ce privește majoritatea argumentelor invocate, cele reținute de judecătorul fondului la filele x paragraful 10 din sentință nu corespund exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Potrivit recurentei, hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu este motivată potrivit legii, oferind doar o motivare formală, bazată pe o analiză parțială și lapidară a motivelor și argumentelor invocate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea încheierii atacate și a punctului II.1 din decizia atacată.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea încheierii nr. 42 bis/29.06.2020 prin care s-a dispus respingerea în totalitate a contestației formulate de reclamantă împotriva măsurii dispuse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016, emise de intimata-pârâtă, și anularea în tot a acestei măsuri, care prevede:

- pct. II.1 "Dispunerea de către conducerea CNLR-SA a măsurilor legale care se impun în vederea recuperării sumelor acordate nejustificat urmare încheierii nelegale a actului adițional nr. x la contractul de mandat a dlui A. (pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 1 din Decizie) ".

La data controlului, pentru măsura de la pct. II. 1 din Decizia nr. 23/27.10.2016 a Curții de Conturi - Departamentul II, valoarea abaterilor contestate, producătoare de prejudicii, a fost estimată la suma de 31.758 RON.

Se reține că încheierea contestată a fost emisă în executarea Deciziei nr. 2210/02.06.2020, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, reținând, în esență, că actele atacate sunt legale.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esență, sunt centrate pe faptul că hotărârea primei instanțe este nemotivată corespunzător, conținând o motivare formală, bazată pe o analiză parțială și lapidară a motivelor și argumentelor invocate de către reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată nu respectă cerințele art. 425 din C. proc. civ., întrucât nu au fost analizate sau au fost analizate superficial criticile sale legate de nemotivarea în drept a soluției de respingere a contestației prealabile și de netemeinicia măsurii cuprinse la punctul II.1 din decizia atacată, emisă de pârâtă, cu trimitere la argumentarea în sensul încălcării prevederilor din ROF referitoare la activitatea Serviciului Resurse Umane, Contractul colectiv de muncă, aplicarea corectă a prevederile art. 38 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 109/2011 cu respectarea limitelor impuse de art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011 și aspectul referitor la verificarea și aprobarea situațiilor financiare pe anul 2015.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva răspunsului autorității în încheierea atacată, cu privire la care a apreciat că este implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă, așa încât criticile părții nu pot conduce la anularea actului atacat pentru nemotivare în fapt sau în drept.

În acest sens, s-a reținut că fapta constatată a privit eliminarea unui criteriu de performanță din contractul de mandat al directorului general, în lipsa aprobării consiliului de administrație și cu încălcarea Statutului CNLR S.A., context în care trimiterile contestatoarei la conținutul diverselor acte normative au fost apreciate ca irelevante, nefiind în măsură a modifica conținutul deciziei contestate.

De asemenea, prima instanță a explicitat aspectele analizate și în raport cu dispozițiile legale invocate de reclamantă, subliniind că trimiterea la anumite dispoziții nu justifică concluzia inexistenței fapte reținute în sarcina părții, și anume eliminarea unui criteriu de performanță din contractul de mandat, fără aprobarea consiliului de administrație.

Totodată, a reținut, în legătură cu critica privind descărcarea de gestiune odată cu aprobarea situațiilor financiare pe anul 2015, că reclamanta nu a prezentat în cuprinsul contestației formulate un raționament logico-juridic în susținerea caracterului nelegal, prin raportare la situația de fapt și de drept reținută ca temei al măsurii adoptate de pârâtă și care să poată forma obiectul vreunei analize punctuale a organului de soluționare a contestației.

Se constată astfel că judecătorul fondului a examinat toate argumentele reclamantei, constatând, în mod corect, că acestea au format obiectul analizei organului de soluționare a contestației, câtă vreme din conținutul încheierii atacate reiese că din descrierea abaterii rezultă în mod clar deficientele constatate, consemnate pe baza informațiilor, documentelor și situațiilor prezentate, îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, procedând atât la verificarea legalității încheierii atacate, cât și a legalității măsurii dispuse de autoritate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Totodată, se reține că motivarea hotărârii răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei și Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Se observă astfel că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată, fiind respectate cerințele unui proces echitabil.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, hotărârea primei instanțe respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Națională Loteria Română împotriva sentinței nr. 164 din 16 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.