ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 194/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 18.01.2019 sub nr. x/2018*.

Prin încheierea din data de 01.04.2019, Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a admis excepția material (funcțională) a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență. S-a dispus înaintarea dosarului Curții de apel București si s-a constatat suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 44/07.05.2019 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti, secția a II a de contencios administrativ și fiscal, avand in vedere ca actul juridic contestat nu este emis in baza unei obligatii contractuale, in vederea executarii contractului, ci pentru aducerea la indeplinire a unei dispozitii specifice a legii, in care autoritatea contractanta actioneaza în regim de putere publică, acesta este un act administrativ, care poate fi contestat in baza art. 8 din L.554/2004, pe calea contenciosului administrativ, de orice persoana interesata

Prin încheierea din 25.10.2018 instanța a admis excepția necompetenței funcționale a secția contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civila.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, secția Civil II sub nr. x/2018*.

Prin sentința civilă nr. 281/19.12.2018 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați invocată prin întâmpinare și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă

Prin încheierea din data de 06.05.2019, Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale (funcționale) a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, avand in vedere ca prin cererea inițială se solicită anularea unor acte administrative, emise ulterior rezilierii contractelor, pentru care legea prevede în mod expres competența instanței de contencios administrativ, prin trimitere directă la dispozițiile legii nr. 554/2004

Prin încheierea de ședință din data de 23.07.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepția litispendenței, și înaintata prezenta cauză la dosarul nr. x/2018, în vederea soluționării, întrucât din analiza celor două acțiuni, atât cea care face obiectul dosarului x/2019, dar și cea care face obiectul dosarului x/2018, reiese că sunt acțiuni identice sub toate aspectele, ca urmare sunt îndeplinite condițiile de constatare a litispendenței.

Prin sentința civilă nr. 5576/10.09.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, instanța a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată și a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naționala Loteria Romana S.A., ca neîntemeiată. A respins cererea de suspendare.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin decizia civilă nr. 489 din 25 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 5576/10.09.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională Loteria Română S.A., ca nefondat.

Recursul exercitat în cauză

La data de 27.05.2020, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului, anularea Deciziei nr. 489/25.05.2020 și a încheierilor premergătoare și, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, astfel cum a fost formulată.

Decizia instanței de recurs

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din același cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În prezenta cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege.

Totodată, din analiza înscrisurilor existe la dosar, Înalta Curte constată că în dosarul cauzei nu sunt încheieri premergătoare prin care să se fi "respins cererea de sisizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 lit. g) din Legea nr. 98/2016 și a deciziei civile nr. 489 din 25 mai 2020", astfel cum susține reclamanta.

Așa fiind, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, instanța de control judiciar nu poate realiza controlul de legalitate asupra ceea ce nu a format obiectul de analiză al instanței de fond, prin raportare și la dreptul părților la dublul grad de jurisdicție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierilor premergătoare prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 lit. g) din Legea nr. 98/2016 și a deciziei civile nr. 489 din 25 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.