ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1864/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1864/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 29 martie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 din data de 05.07.2019 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a solicitat:
- anularea Răspunsului nr. 15.874 din data de 29.03.2019 emis de către pârât;
- anularea Răspunsului nr. 32.281 din data de 16.05.2016 emis de către pârât prin care a fost soluționată procedura prealabilă;
- obligarea pârâtului la soluționarea petiției înregistrată sub nr. x/2019 cu respectarea dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002.
Prin sentința nr. 779 din 14 noiembrie 2019, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc în favoarea Curții de Apel Suceava.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 17 din data de 10.02.2020, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 17 din data de 10.02.2020 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că prin capătul 3 din acțiunea introductivă a solicitat în mod expres obligarea pârâtei la soluționarea petiției înregistrată sub nr. x.874/2019 cu respectarea dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002, aspect ce demonstrează indirect ca am înțeles să întemeieze cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din legea contenciosului administrativ în sensul ca a fost vătămat prin nerespectarea dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002 care prevede că pentru soluționarea legală a petiților ce le sunt adresate conducătorii autorităților și instituțiilor publice sesizate vor dispune măsuri de cercetare și analiză detaliată a tuturor aspectelor sesizate.
Același aspect se desprinde din cererea de revocare a Răspunsului nr. 15.874/29.03.2019 prin care a solicitat revocarea răspunsului și soluționarea petiției înregistrată sub nr. xcu deplina respectare a dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002. Prin aceeași cerere a solicitat comunicarea verificărilor, a măsurii de cercetare adoptată de pârâtă în privința operatorului de joc, în ce a constat această măsura de cercetare precum ce elemente furnizate de operatorul de joc au fost analizate în detaliu. De asemenea, a solicitat comunicarea tuturor probelor furnizate de B. în cadrul cercetării desfășurată de această instituție care au condus la concluzia că respectivul cont a fost folosit de o altă persoană deoarece consideră că atât operatorul de joc cât O.N.J.N s-au bazat pe simple supoziții lipsite de fundament probatoriu.
Mai mult decât atât, în finalul acțiunii a precizat că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Este adevărat că nu a menționat în mod expres art. 8, alin. (1) teza a II-a din legea contenciosului administrativ, însă aceste temei se desprindea din motivarea acțiunii. Dacă instanța de fond ar fi considerat că se impun lămuriri cu privire la temeiul de drept, ar fi trebuit să le solicite.
Prin faptul că nu a solicitat nici un fel de lămuriri și a admis excepția inadmisibilității, Curtea de Apel Suceava a încălcat principiul aflării adevărului reglementat de art. 22 din C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Oficiul pentru Jocuri de Noroc a invocat excepția nulității recursului motivat de faptul că recurentul a invocat critici care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, reținând că din cuprinsul memoriului de recurs reiese că partea a formulat critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și de apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Recurentul - reclamant a solicitat anularea Răspunsului nr. 15.874 din data de 29.03.2019 emis de către pârâtul Oficiul Național pentru Jocurile de Noroc, anularea Răspunsului nr. 32.281 din data de 16.05.2016 emis de către pârât prin care a fost soluționată procedura prealabilă și obligarea pârâtului la soluționarea petiției înregistrată sub nr. x/2019 cu respectarea dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002.
Prin sentința recurată, Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Înalta Curte constată că soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este legală.
Astfel, potrivit art. 1 si art. 8 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 18 din aceeași lege, numai actele administrative pot constitui obiectul acțiunilor în contencios administrativ, adică numai acele înscrisuri care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Lege, respectiv de a fi acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
Rezultă din aceste dispoziții legale că, pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.
Însă, nu toate actele emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
În cauză, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în mod corect, instanța de fond a constatat că Răspunsul 15.874 din data de 29.03.2019 emis de pârât, nu reprezintă un act administrativ, întrucât nu se poate aprecia că aceasta dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, Înalta Curte reține că O.G. nr. 27/2002 are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetățeni a dreptului de a adresa autorităților și instituțiilor publice petiții formulate în nume propriu, precum și modul de soluționare a acestora.
Poate fi atacat în fata instanței de contencios faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, iar nu modul în care i s-a răspuns la petiție.
În speță, pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a formulat răspuns petiției recurentului în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, nefiind astfel vorba despre un refuz de soluționare a unei cereri în sensul art. 8 alin. (1) teza a II -a din Legea nr. 554/2004.
Din moment ce O.G nr. 27/2002, nu prevede posibilitatea cenzurării de instanța de contencios a răspunsului la petiție și cum acesta nu este un act administrativ, în mod corect prima instanța a respins cerea ca inadmisibilă.
Reținând că dispozițiile incidente, supuse analizei, au fost corect interpretate, Înalta Curte constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este incident, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 17 din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2022.