ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2599/2023

Ședința publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 februarie 2021, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, a solicitat anularea deciziei (transmisă prin Adresa nr. x/23.10.2020) de respingere a cererii reclamantei de aprobare a modificării Termenelor și Condițiilor pentru acordarea Bonusurilor, în sensul introducerii unui tip nou de bonus, respectiv secțiunea Q. Program de Bonus pentru Recomandare și, pe cale de consecință, obligarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc la aprobarea cererii de modificare, astfel cum a fost solicitată.

Prin sentința civilă nr. 1399 din 13 octombrie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, a anulat actul atacat și a obligat pârâtul să aprobe modificarea solicitată.

Împotriva sentinței civile nr. 1399 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii.

În motivarea recursului arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016, pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, precum și art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009.

Instanța de fond nu a luat în considerare conținutul modificărilor Termenelor și Condițiilor pentru acordarea bonusurilor propuse de reclamantă, acesta contravenind prevederilor legale anterior menționate. Instanța reținut că postarea unui link sau transmiterea linkului de promovare prin mesajele electronice către jucătorii cu conturi active nu încalcă normele citate. Această concluzie este greșită, întrucât potrivit modificărilor propuse de reclamantă procesul de recomandare presupune distribuirea de către client a linkului unic către alte persoane care nu dețin un cont de joc pe platforma societății, persoana care primește recomandarea putând să-și deschidă un cont de joc prin intermediul linkului respectiv, iar odată finalizată și aprobată procedura de înregistrare a contului dejoc reclamanta acordă bonusul specificat în ofertă către clientul care a transmis linkul unic și către persoana care s-a înregistrat prin intermediul linkului, deși aceasta din urmă nu și-a dat acordul pentru promovarea bonusurilor la data înregistrării.

Acordul prealabil al clientului pentru primirea mesajelor de acordare a bonusurilor participanților trebuie să fie ulterior înregistrării, la propunerea organizatorului, iar nu la momentul înregistrării clientului pe platformă, astfel cum prevede modificarea regulamentului propus de organizator.

De asemenea, norma juridică este expresă, de excepție și limitată la subiectele enumerate, neputând fi avut în vedere considerentul instanței de fond conform căruia textul normelor nu ar reglementa în continuare o interdicție ca jucători cu conturi active să trimită mai departe linkul, aceștia având libertatea corespondenței private.

Recurenta arată că normele metodologice sunt de strică interpretare și aplicare.

Este criticat și considerentul instanței potrivit căruia autoritatea pârâtă ar avea acces la un buget constituit din taxele pe viciu, dar cu toate acestea critică jocurile de noroc ceea ce ar constitui o contradicție cu misiunea acesteia de exploatare a activității unor astfel de jocuri.

Recurenta-pârâtă arată că taxele percepute în materia jocurilor de noroc se constituie în venit la bugetul de stat, așa încât considerentele instanței nu au susținere legală, taxa de viciu neconstituind o sursă a bugetului instituției pârâte.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare arată că tipul de bonus propus presupune următorul mecanism:

- reclamanta pune la dispoziția clienților săi-jucători care dețin un cont de joc pe platforma online - un link de înregistrare creat special în acest scop.

- acest link este pus la dispoziția clienților fie prin intermediul platformei online, fie este transmis prin mesaje în contul de joc, sub condiția ca jucătorii să își fi oferit în prealabil consimțământul de a primi mesaje promoționale;

- dacă astfel de clienți decid să transmită linkul de înregistrare către alte persoane din afara platformei de joc, aceste persoane își pot deschide cont de joc pe platforma online prin intermediul linkului primit;

- odată finalizată procedura de înregistrare a noului cont de joc reclamanta acordă bonusul atât către utilizatorul care a transmis linkul cât și către persoana care s-a înregistrat prin intermediul linkului.

Prin urmare, bonusul implică o activitate de recomandare și o activitate de recompensare, care nu încalcă dis part. 6 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 111/2016. Aceste dispoziții impun doar două condiții: mesajele promoționale să fie transmise doar jucătorilor înregistrați pe platforma de joc și jucătorii înregistrați să își fi oferit în prealabil consimțământul pentru transmitere de către organizator de comunicări electronice în scop promoțional.

Consimțământul prevăzut de art. 6 alin. (3) îi privește dosar pe jucătorii din baza de date a organizatorului de jocuri de noroc, respectiv cei care primesc linkul de înregistrare.

Transmiterea linkului nu este interzisă în mod expres de lege, instanța de fond concluzionând corect că o astfel de operațiune este permisă potrivit principiului că ceea ce nu este interzis este permis.

Faptul că, ulterior transmiterii linkului, persoanele care îl primesc se pot înregistra pe platforma de joc, devenind astfel jucători, nu conduce la concluzia că nu este respectată condiția transmiterii mesajelor promoționale numai jucătorilor care și-au exprimat în prealabil acordul pentru primirea lor.

Norma permite comunicarea prin intermediul mesajelor promoționale, doar între organizatorul de jocuri de noroc și jucătorii înregistrați. Organizatorului îi este interzis să comunice direct cu persoane din afara platformei cu privire la ofertele sale de bonus. Însă, consimțământul persoanelor din afara platformei nu este o condiție prevăzută de norma legală tocmai pentru că, prin ipoteză, organizatorului nu îi este permis să promoveze bonusul către persoane din afara platformei de joc.

Norma legală în discuție nu stabilește nicio interdicție cu privire la cuprinsul comunicărilor electronice, cuprins care rămâne la latitudinea organizatorului jocurilor de noroc.

Consimțământul acestor persoane devenite clienți noi va fi relevant doar ulterior înregistrării contului de joc, în ipoteza în care doresc să beneficieze de diferite oferte promoționale, inclusiv cu privire la primirea unui bonus de tipul celui a cărui aprobare a fost solicitată de reclamantă.

Instanța a reținut corect că interpretarea dată de pârât art. 6 alin. (3) din Normele metodologice este restrictivă și că respingerea propunerii reclamantei bazate pe pericolul social constând în special în dependența de jocuri de noroc apare a fi contradictoriu cu misiunea pârâtului care este aceea ce a facilita exploatarea jocurilor de noroc

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima critică a recurentului-pârât, subsumată cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este aceea referitoare la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009.

Norma menționată stipulează că promovarea acțiunilor de acordare a unor bonusuri de către organizatorul de jocuri de noroc este permisă numai în locațiile proprii sau pe paginile de internet proprii sau ale afiliaților, precum și prin transmiterea mesajelor electronice către jucătorii cu conturi active din baza de date proprie, dacă aceștia și-au exprimat în prealabil acordul pentru primirea lor.

Instanța de fond a considerat că propunerea reclamantei, neacceptată de către pârât, de modificare a condițiilor pentru acordarea bonusurilor prin introducerea Secțiunii Q-Program de bonus pentru recomandare, nu încalcă dispozițiile normative anterior invocate, cărora autoritatea pârâtă le dă o interpretare restrictivă greșită.

Înalta Curte constată că aceste concluzii au fost formulate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Normele metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009.

Așa cum însăși intimata-reclamantă arată, propunerile sale presupun un mecanism conform căruia se transmite de către reclamantă, ca organizator al jocurilor de noroc, către jucătorii care dețin un cont de joc înregistrat pe platforma online, a unui link de înregistrare pe platformă care poate fi transmis de către jucători altor persoane din afara platformei, aceste persoane putând, prin utilizarea linkului, să își deschidă un cont de joc și, prin deschiderea acestui cont, primesc la rândul lor bonusul acordat de reclamantă.

În această manieră, indirect, se ajunge la o încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Normele metodologice întrucât are loc practic o promovare a acțiunilor de acordare a bonusurilor către persoanele străine de platformă și care devin active pe această platformă prin utilizarea linkului, astfel de persoane neexprimându-și în prealabil acordul pentru promovarea acțiunii de acordare a bonusului participanților.

Așa cum intimata-reclamantă recunoaște expres, norma legală permite comunicarea prin intermediul mesajelor promoționale doar între organizatorul de jocuri de noroc și jucătorii înregistrați, dacă acești jucători și-au dat acordul prealabil pentru primirea unor astfel de mesaje. Or, prin modificarea propusă, se ajunge ca organizatorul să promoveze bonusul către persoane din afara platformei de joc prin intermediul comunicărilor electronice adresate jucătorilor deja înregistrați.

Nu se poate reține, așa cum a făcut instanța de fond, că transmiterea mai departe de către jucătorii activi a linkului de promovare ține de libertatea corespondenței private, câtă vreme prin mecanismul propus reclamanta ajunge să eludeze limitele impuse de norma metodologică cu privire la promovarea acțiunilor de acordare a bonusurilor exclusiv către jucătorii cu conturi active și numai după ce aceștia și-au exprimat în prealabil acordul pentru primirea lor.

Astfel de norme sunt menite să controleze pericolul social al dependenței de jocuri de noroc și se impune respectarea lor în literă și spirit.

Cât privește aserțiunea primei instanțe potrivit căreia pledoaria autorității pârâte în scopul prevenirii accesului altor jucători la platformă ar fi în contradicție cu misiunea acestei autorități de exploatare a activități jocurilor de noroc, Înalta Curte o găsește nepotrivită. Astfel, rolul și atribuțiile Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc nu este acela de exploatare a unor astfel de activități, ci acela de organism de monitorizare și control în domeniul jocurilor de noroc, neavând nicio relevanță modul în care sunt direcționate veniturile statului rezultate din taxa pe viciu.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului și va casa sentința recurată iar în rejudecare va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinței civile nr. 1399 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.