ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4432/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.10.2017, reclamanta Compania Națională Loteria Română S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea în parte a încheierii nr. 26/10.10.2017, în sensul admiterii contestației și anulării măsurilor dispuse la pct. I.2.a), I.2.b), I.2.c) și I.2.d) din decizia nr. 11/07.08.2017.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 1998 din 26 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Loteria Română S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, reclamanta Compania Națională Loteria Română S.A. a formulat recurs solicitând ca în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. să se dispună casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu consecința anulării măsurilor dispuse la pct. I.2.a), I.2.b), I.2.c) și I.2.d) din decizia nr. 11/07.08.2017emisă de pârâta intimată.

În motivarea opțiunii sale procesuale reclamanta recurentă a susținut următoarele:

În mod greșit instanța de fond a reținut constatările auditorilor publici externi, potrivit cu care evidența contabilă a creanțelor și datoriilor nu a fost detaliată pe analitic și în funcție de termenul de încasare, astfel încât să poată fi asigurată obținerea de informații detaliate referitoare, atât la prescrierea sumelor de incasat, cât și la structura creanțelor pe fiecare debit.

Evidența contabilă a creanțelor și datoriilor Companiei este organizată pe analitice distincte și pe fiecare partener în parte, și oferă informații detaliate referitoare la structura creanțelor pe fiecare debit, reclamanta exempificând modul de organizare al conturilor.

Așadar, din evidențele contabile ale C.N.L.R. S.A. pot fi obținute, în orice moment, date și informații referitoare la orice debitor/partener. Poate fi obținută o balanță a subconturilor de creanțe care compun contul analitic sau o fișă a contului.

Fiecare analitic din balanță de verificare este organizat pe fiecare partener/debitor în parte astfel că în orice moment se poate cunoaște și urmări, debitul aferent fiecărei persoane fizice sau juridice în parte. Mai mult, în orice moment se pot cunoaște mișcările aferente fiecărui partener (fișa contului pe partener).

Codul de partener funcționează ca un subanalitic al unui analitic al contului.

Din cele menționate mai sus, rezultă clar că evidența contabilă a creanțelor este organizată pe analitice astfel încât pot fi obținute date/informații în orice moment despre orice partener/debitor. Fiecărui partener/debitor, persoană fizică sau juridică îi este atribuit un cod unic care poate furniza informații despre acesta în orice moment.

Creanțele deja înregistrate în evidența contabilă se urmăresc periodic. Prin fișa postului, sunt stabilite atribuții pentru salariați să analizeze și să urmărească conturile contabile pe care le gestionează.

Atât constituirea, urmărirea și încasarea creanțelor cât și înregistrarea datoriilor și modul de urmărire a achitării acestora sunt gestionate la nivelul fiecărei structuri organizatorice, la nivel central și la nivel teritorial, care au atribuții specifice în domeniul care a condus la înregistrarea creanțelor sau datoriilor, existând atribuții stabilite prin fișe ale posturilor.

Pentru recuperarea pe cale judecătorească a creanțelor Direcția Juridică - Serviciul Contencios și Autorizări inițiază acțiuni în instanța pe baza aprobării de către conducerea companiei a notelor de fundamentare elaborate de structurile funcționale ale companiei care au atribuții specifice în activitatea care a condus la înregistrarea creanțelor.

Chiar dacă programul informatic de contabilitate nu permite elaborarea unor rapoarte care să grupeze creanțele în funcție de vechimea acestora, urmărirea creanțelor în funcție de vechimea acestora se face la nivel teritorial în fiecare punct de lucru județean dar și la nivel central. Lunar, odată cu închiderea și transmiterea balanțelor de verificare în vederea întocmirii balanței de verificare centralizate, unitățile teritoriale transmit către Direcția Economică, componenta soldurilor conturilor grupate pe termene de vechime.

Din punct de vedere contabil se consideră că datoriile și creanțele sunt prezentate în situațiile financiare grupate în datorii pe termen lung/scurt și pe date legate de plăți restante pentru furnizori cu depășiri de 30 zile, 90 zile și peste 1 an și pe date privind creanțele restante. Aceste date se extrag pe baza informațiilor avute la dispoziție fără a fi necesară o evidență analitică.

În mod greșit Curtea de Apel a reținut ca legale constatările auditorilor publici externi, conform căruia prejudiciul constatat și stabilit prin Decizia nr. 3/2011 emisă de Curtea de Conturi a României, nerecuperat și pentru care nu au fost stabiliți debitori, nu a fost evidențiat și înregistrat în evidența contabilă, concomitent cu stingerea creanței motivată de prescriere.

Înregistrarea în contabilitate a drepturilor de creanță rezultate în urma prejudiciului constatat a fost făcută în conformitate cu măsurile dispuse de ANAF - DGAMC prin Dispoziția obligatorie nr. 91605/20.02.2015. Prejudiciul constatat de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 3/2011 a fost înregistrat în evidența contabilă în analitic distinct 461.09 pe fiecare măsură/litigiu în parte, având în vedere că la momentul înregistrării în contabilitate nu se cunoștea debitul pentru fiecare persoană în parte. Decizia nr. 3/2011 a Curții de Conturi a României nu a stabilit prejudiciul pe fiecare persoana în parte iar în instanță au fost deschise litigii în răspundere patrimonială în solidar.

La data înregistrării in contabilitate, C.N.L.R. S.A. nu a deținut documente justificative pentru ca prejudiciul să fie evidențiat pe persoana fizică/juridică. Nici Dispoziția Obligatorie nr. 91605/20.02.2015, prin care s-a dispus înregistrarea pe venituri, a prejudiciilor, nestabilite de o instanța de judecată, nu a individualizat pe fiecare persoana în parte valoarea prejudiciului.

În conformitate cu Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, cu modificările și completările ulterioare, Deciziile Curții de Conturi nu se regăsesc printre documentele justificative de înregistrare în contabilitate a unor debite.

Prin urmare, se apreciază că C.N.L.R. S.A. nu a încălcat prevederile legislative privind înregistrarea în contabilitate a creanțelor și că a respectat prevederile invocate de Curtea de Conturi din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale si situațiile financiare anuale consolidate.

De asemenea, serviciul dedicat activității de evidență contabilă din cadrul C.N.L.R. S.A. respectă principiul înregistrării cronologice și sistematice a creanțelor si datoriilor.

Instanța de fond a apreciat în mod eronat legalitatea constatărilor auditorilor publici externi, potrivit cu care C.N.L.R. S.A. are înregistrate la data de 31.12.2015, debite neîncasate mai vechi de 3 ani, valoarea acestora fiind de 2.530.778,89 RON, din totalul de 78.278.262,27 RON, împrejurare cauzata de neevidențierea creanțelor în funcție de termenul de încasare a acestora, existând posibilitatea prescrierii sumelor.

Pentru remedierea acestei deficiențe, Curtea de Conturi a României a dispus în sarcina conducerii Companiei luarea masurilor legale în vederea încasării creanțelor existente la nivelul companiei, după efectuarea unei analize complete a cauzelor care au generat menținerea acestora în sold și demararea procedurilor de recuperare în cazul celor neachitate la termen, conform prevederilor legale.

În motivarea respingerii argumentelor reclamantei, se arata că acestea nu ar fi susținute cu documente sau acțiuni efectuate de către companie astfel încât creanțele existente la nivelul companiei să fie încasate, cât și cele neachitate la termen să fie recuperate.

Constatările echipei de control sunt nereale, având în vedere faptul că în timpul controlului echipa de control a avut la dispoziție situația litigiilor C.N.L.R. S.A. și ar fi putut să constate că pentru toate creanțele neîncasate există demarate acțiuni de recuperare a acestora în termenul de prescripție (acțiuni în instanța, angajamente de plata, executări silite etc.) și că acestea sunt urmărite constant, însă în mod neîntemeiat echipa de control nu le-a luat în considerare.

Or, constatările echipei de control cum că nu ar fi urmărite creanțele companiei sunt nereale și sunt contrazise de documentele anexate acțiunii introductive, care nu au fost analizate de instanța de fond.

Contrar considerentelor sentinței de fond, se arată că evidența creanțelor este organizată în cadrul C.N.L.R. S.A., la nivelul Aparatului Central și la nivelul fiecărei structuri teritoriale în parte, pe analitice distincte și pe fiecare debitor/client/partener în parte.

Creanțele înregistrate în evidența contabila se urmăresc periodic. Regulamentul de Organizare și Funcționare al C.N.L.R. S.A. detaliază modul de organizare a companiei si a subdiviziunilor sale organizatorice, stabilește regulile de funcționare, atribuțiile, competentele si responsabilitățile pe nivele ierarhice, sistemul de relații si competente manageriale în cadrul companiei, în vederea realizării scopului și obiectului de activitate.

Evidența creanțelor în funcție de termenul de încasare este urmărită operativ de structurile care derulează contractele respective inclusiv prin întocmirea unor note de fundamentare și transmiterea acestora către Departamentul Juridic pentru a lua măsurile de recuperare a creanțelor.

Concluzionând, recurenta susține că nu este necesară și oportună detalierea în conturi analitice în funcție de termenul de încasare/plata, aceste evidente fiind organizate operativ la nivelul compartimentelor derulatoare de contracte.

C.N.L.R. S.A. are organizată evidența contabilă a clienților incerți și debitori în litigiu, urmând ca înregistrarea distinctă în contabilitate în conturi analitice de creanțe incerte altele decât clienții să fie făcută pe măsura ce sunt primite documente justificative.

Analiza și urmărirea recuperării sumelor se realizează de serviciile derulatoare de contracte cu sprijinul Direcției Juridice, sumele fiind menținute în sold până la finalizarea acțiunilor în instanță, iar la nivelul C.N.L.R. S.A. sunt deja stabilite responsabilități pe fluxul derulării de contracte inclusiv pe etapa privind încasarea/plata.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond prin care a fost confirmată legalitatea actelor administrative emise de pârâtă este pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Prin actele administrative supuse de reclamantă controlului jurisdicțional de legalitate s-a dispus de auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României, în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale, ca reclamanta să dispună înregistrarea în contabilitate, în funcție de termenul de încasare, a drepturilor de creanță pe fiecare debitor în parte, înregistrarea distinctă în contabilitate a tuturor creanțelor incerte în contul 4118 "Clienți incerți sau în litigiu" sau în conturi analitice ale conturilor de creanțe, pentru alte creanțe decât clienții, în corelație cu stadiul litigiilor înregistrate la nivelul Companiei. S-a mai dispus încasarea creanțelor existente la nivelul Companiei, după efectuarea unei analize complete a cauzelor care au generat menținerea acestora în sold, și demararea procedurilor de recuperare în cazul celor neachitate la termen, conform prevederilor legale și elaborarea unei proceduri operaționale în sensul cuprinderii întregului flux de operațiuni privind încasarea și urmărirea tuturor creanțelor, respectiv stabilirea clară a structurilor/persoanelor implicate în acest proces, în vederea fragmentărilor de comunicare și de neîncasare a creanțelor datorate CNLR S.A.

Instanța de fond a dispus respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată apreciind că măsurile dispuse la pct. 1.2.a), I.2.b), I.2.c) și I.2.d) din decizia nr. 11/07.08.2017, anterior enunțate, sunt legale și temeinice, pronunțând astfel o hotărâre cu aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile, criticile reclamantei sub acest aspect fiind în consecință nefondate.

Trebuie subliniat că aceste măsuri au fost dispuse urmare a constatărilor echipei de audit că reclamanta CNLR S.A. avea înregistrate la data de 31.12.2015, debite neîncasate mai vechi de 3 ani, valoarea acestora fiind de 2.530.778,89 RON, din totalul de 78.278.262,27 RON. S-a mai constatat că a fost menținută în soldul conturilor de creanțe suma de 44.458.381,65 RON, reprezentând drepturi de creanță asupra debitorilor, rezultate în urma neîncasării prejudiciilor constatate și stabilite prin Decizia nr. 3/2011 de Curtea de Conturi a României, pentru care la data controlului erau declanșate litigii, iar în contabilitate erau evidențiate drepturile de creanță pe total măsură/litigiu și nu pe fiecare debitor în parte. De asemenea, s-a mai reținut în urma controlului că drepturile de creanță care fac obiectul acțiunilor în instanță în vederea recuperării prejudiciului (rezultate în urma neîncasării prejudiciilor constatate și stabilite prin Decizia nr. 3/2011 de Curtea de Conturi a României), au fost diminuate cu suma de 40.458.900,2 RON, ca urmare a prescrierii a dreptului material la acțiune.

Contrar susținerilor reclamantei recurente, evidența contabilă a acestor creanțe nu a fost detaliată pe analitic și în funcție de termenul de încasare, astfel încât să poată fi asigurată obținerea de informații detaliate referitoare atât la prescrierea sumelor de încasat cât și la structura creanțelor pe fiecare debit. O evidență corespunzătoare, conform celor dispuse de organul de control, ducea la identificarea mai rapidă a creanțelor aflate la limita expirării termenului de prescripție și declanșarea litigiilor pentru provocarea efectului întreruptiv de prescripție. Evidența contabilă organizată de recurentă în perioada verificată cuprindea doar informații referitoare la creanțele restante pe fiecare debit în parte.

În cazul creanțelor incerte sau în litigiu acestea nu au fost înregistrate distinct în contabilitate în contul 4118 "Clienți incerți sau în litigiu" sau în conturi analitice ale conturilor de creanțe, pentru alte creanțe decât clienții, echipa de control nefiind în măsură a realiza o corelație între situația litigiilor înregistrate la nivelul companiei ce au ca obiect neîncasarea de facturi, comisioane sau penalități de întârziere și creanțele incerte/în litigiu.

Recurenta - reclamantă a prezentat o serie de aspecte cu privire la evidențele contabile ale Companiei susținând că pot fi obținute în orice moment, date și informații referitoare la orice debitor/partener, dar așa cum s-a reținut în mod just de instanța de fond, tocmai această conduită a dus la neevidențierea creanțelor în funcție de termenul lor de încasare, cu consecința neîncasării unor debite mai vechi de 3 ani în valoare totală de 2.530.778,89 RON.

Recurenta - reclamantă a mai arătat că înregistrarea în contabilitate a creanțelor rezultate în urma abaterilor constatate prin Decizia nr. 3/2011 a fost făcută în conformitate cu măsurile dispuse de ANAF - DGAMC prin Dispoziție obligatorie 91605/20.02.2015.

Aceste susțineri sunt eronate, așa cum pretinde intimata, neavând vreo legătură cu abaterea constatată de echipa de audit. Așa cum s-a reținut de instanța de fond, abaterea constatată de către echipa de control a fost aceea că entitatea verificată nu a evidențiat, extra-bilanțier, sumele nerecuperate urmare a soluțiilor dispuse de instanțele de judecată, de prescriere a dreptului material la acțiune, în vederea recuperării prejudiciului de la persoanele acționate în instanță și nu aceea de înregistrare în contabilitate a valorii prejudiciilor, în conformitate cu măsurile dispuse de ANAF - DGAMC prin Dispoziția nr. 91605/20.02.2015.

Pretenția recurentei că analiza și urmărirea recuperării sumelor se realizează de serviciile derulatoare de contracte cu sprijinul Direcției Juridice, că acestea se mențin în sold până la finalizarea acțiunilor în instanță, nu poate fi reținută, întrucât această conduită pretinsă nu este susținută cu documente sau acțiuni concrete efectuate de către reclamantă, astfel încât, să demonstreze de o manieră convingătoare că spre o bună gestiune a patrimoniului său a recuperat creanțele evidențiate defectuos în contabilitatea sa.

În acest sens, în mod corect au fost menținute de instanța de fond ca fiind temeinice și legale măsurile dispuse la pct. 1.2 d) din Decizia nr. 11/2017, prin care s-a stabilit în sarcina conducerii reclamantei obligația elaborării unei proceduri operaționale în sensul cuprinderii întregului flux de operațiuni privind încasarea și urmărirea tuturor creanțelor, respectiv stabilirea clară a structurilor/persoanelor implicate în proces (...), întrucât recurenta - reclamantă deși a susținut că există deja responsabilități stabilite, nu a prezentat însă probe din care să rezulte că a întocmit o astfel de procedură operațională.

Referitor la măsura de evidențiere în contabilitate a drepturilor de creanță pe fiecare debitor în parte, pentru care în prezent pe rol se află litigii, reclamanta susține că la data înregistrării în contabilitate, C.N.L.R. S.A. nu a deținut documente justificative pentru ca prejudiciul să fie evidențiat pe persoana fizică/juridică și nici Dispoziția Obligatorie nr. 91605/20.02.2015, prin care s-a dispus înregistrarea pe venituri, a prejudiciilor, nestabilite de o instanța de judecată, nu a individualizat pe fiecare persoana în parte valoarea prejudiciului.

Însă sarcina identificării în concret a prejudiciului individual, pentru fiecare debitor, aparținea reclamantei, potrivit acestei dispoziții obligatorii, ceea ce a și făcut, prealabil declanșării fiecărui litigiu în parte, fără însă a evidenția din punct de vedere contabil în concret drepturile de creanță pe fiecare debitor în parte.

Prin urmare, măsurile din decizia nr. 11/07.08.20177 emisă de Curtea de Conturi, supuse analizei sunt legale, astfel că hotărârea instanței de fond care a validat acest act administrtiv este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei Compania Națională Loteria Română S.A. împotriva sentinței nr. 1998 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Compania Națională Loteria Română S.A. împotriva sentinței nr. 1998 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.