ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 192/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M. SRL le-a chemat în judecată pe pârâtele SC E.L. SA Arad și pe SC S.P.C. SRL Șimand și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea absolută a vânzării autoturismelor și restituirea lor, motivând că în baza contractelor de leasing nr. 6/2003 și 34/2004, pârâta SC E.L. SA i-a cedat folosința autoturismelor pe o perioadă de 36 luni și că deși a achitat întreaga sumă datorată pârâta a deposedat-o de cele două autoturisme printr-un act de executare pentru ca apoi să vândă bunurile respective altei societăți. Soluționând litigiul, Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 3217 din 14 decembrie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea reținând că reclamanta nu a plătit ratele de leasing iar contractele au fost reziliate de drept.

În aceste condiții, a mai reținut instanța de fond, urmare respingerii contestației la executare pornită în baza contractelor de leasing și a restituirii autoturismelor pretențiile reclamantei nu au putut fi reținute ca întemeiate. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia nr. 154/2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC M. SRL Arad. Instanța de apel a confirmat faptul că pârâta în calitate de utilizator nu a achitat sumele datorate reclamantei ceea ce a dus la aplicarea prevederilor contractelor de leasing prin care s-a stabilit că utilizatorul pierde sumele avansate drept plată și ca urmare locatorul are dreptul să recupereze autoturismele și să solicite despăgubiri.

A mai reținut instanța de apel că plata ulterioară a datoriei este nerelevantă față de aceste prevederi contractuale și că rezilierea își produce efectele, inclusiv în ce privește restituirea bunurilor și posibilitatea locatorului de a dispune asupra lor prin vânzare-cumpărare. Împotriva deciziei nr. 154/2007 a declarat recurs, reclamanta SC M. SRL prin care în temeiul art. 304 alin. (7) și (9) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea soluțiilor pronunțate în cauză și în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În argumentarea acestor motive, recurenta a susținut că soluția instanței de apel este nemotivată întrucât printr-o singură frază a reținut temeinicia sentinței fondului.

Potrivit autoarei criticile aduse hotărârii care vizau în principal greșita interpretare a clauzelor contractelor de leasing nr. 6/2003 și 13 /2004 încheiate cu pârâta SC E.L. SA Arad nu au fost corect examinate. În continuare referindu-se la art. 2, Cap. VI din contractul de leasing, recurenta a susținut că acesta a fost interpretat greșit întrucât nu există nicio clauză în contract care să statornicească în mod expres asupra rezilierii de drept a leasingului în situația executării cu întârziere a obligațiilor câtă vreme la capitolul „Plata și întârzierile la plată” s-au prevăzut penalități. În lipsa pactului comisoriu de gr. IV și a solicitării locatorului de a se achita ratele restante recurenta a considerat că nu puteau fi reziliate de drept contractele și că nu existau elemente care să ducă la concluzia că locatorul a suferit un prejudiciu.

Că așa stau lucrurile, a susținut în continuare recurenta, se poate vedea din opțiunea irevocabilă exprimată de locator prin notificarea nr. 41/2004 prin care a solicitat executarea contractului. În fine, potrivit recurentei interpretarea contractelor trebuia făcută în conformitate cu voința exprimată în clauzele acestora, or câtă vreme intimata nu a ținut seama de plata integrală a ratelor de leasing și a dobânzilor penalizatoare, intenția acesteia de fraudare a intereselor sale este evidentă. Recursul este nefondat. 1. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. Modificarea sau casarea se poate cere numai pentru motive de nelegalitate „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”.

Argumentarea acestui motiv se referă numai la faptul că în apel, instanța într-o frază a considerat că soluția primei instanțe este temeinică și legală. Aceste susțineri nu se încadrează în nicio teză a motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. Motivarea soluției nu se apreciază cantitativ așa încât expunerea succintă a argumentelor pentru care s-a considerat că nu există motive de modificare a sentinței primei instanțe nu poate fi apreciată ca o nemotivare dacă aceasta cuprinde elementele esențiale care au format convingerea instanței de apel în a aprecia că s-au adus critici nefondate soluției primei instanțe. Prin urmare această critică va fi respinsă. 2. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., „Când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Prima ipoteză a motivului redat, care vizează lipsa temeiului legal, nu poate fi reținută întrucât din considerentele soluțiilor puse în discuție se poate observa că legea părților, contractele, au fost corect interpretate, conform voinței exteriorizată în clauzele acestora. În speță nu s-a demnstrat că la momentul vânzării celor două autoturisme deținute anterior de recurentă în baza contractelor de leasing au existat cauze de nulitate contemporane momentului manifestării de voință câtă vreme a operat rezilierea leasingului și s-a trecut la executare în vederea recuperării autoturismelor așa cum rezultă din copia minutei din dosarul 6103/2006 prin care s-a respins contestația la executare formulată de reclamanta recurentă împotriva executării realizată prin biroul executorului judecătoresc.

Nici a doua teză a motivului prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., nu poate fi reținută, întrucât textele de lege citate în considerentele hotărârilor pronunțate în cauză sunt aplicabile speței sau mai bine-zis au fost înlăturate motivat dispozițiile legale citate de recurenta reclamantă în sprijinul acțiunii formulată împotriva locatorului. Este neîndoielnic că în cauză nu au fost plătite ratele scadente conform convenției părților și că a operat pactul stipulat la art. 6 alin. (2) din contract. Faptul că recurenta dă o interpretare proprie notificării art. 41/2006 nu justifică susținerea că nu a operat pactul înscris în contractele de leasing întrucât din conținutul său rezultă cu evidență că acesta se referă nu numai la suma neachitată conform celor două contracte ci și la obligația de predare a autoturismelor prin fixarea datei predării lor, operațiune care a fost materializată, așa cum rezultă din procesele verbale aflate la dosar.

Oricum, această chestiune se referă la interpretarea probelor și prin urmare nu vizează netemeinicia soluției, care să poate fi examinată în recurs, cale extraordinară de atac, câtă vreme argumentele recurentei nu pornesc de la demonstrația că textele de lege au fost aplicate greșit. Este în afara propriei recunoașteri citarea art. 1020 – art. 1021 C. civ., în ideea de a demonstra intenția de fraudare prin rezilierea contractelor de leasing de către locator și apoi a vânzării bunurilor respective în condițiile în care ratele de leasing nu au fost plătite la scadență. Opțiunea de a aplica o clauză penală și de a considera operant pactul comisoriu privind rezilierea contractului de leasing aparține creditorului așa încât recurenta nu-și poate invoca propria culpă pentru a câștiga un drept.

În consecință, nu s-a demonstrat în recurs că s-au aplicat greșit dispozițiile legale prin extinderea sau restrângerea conținutului lor sau că s-au aplicat dispoziții străine situației de fapt reținută la judecata în apel și în fond așa încât potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL ARAD împotriva deciziei civile nr. 154 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.