ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1378/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1552 din 15 februarie 2002 reclamantul I.Ș.R., arhitect, a chemat în judecată C.E.C. SA și a solicitat să: 1) se constate nulitatea contractului de concesiune având ca obiect cesionarea dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare a siglei C.E.C. la O.S.I.M. și a drepturilor ce decurg din certificatul de înregistrare urmând ca, ulterior, prin acordul părților, să se stabilească drepturile bănești de autor; 2) să fie obligat C.E.C. să-i plătească suma de 60.000 dolari SUA, în lei, la data pronunțării hotărârii, reprezentând prețul pe care pârâta trebuie să-l plătească pentru folosirea siglei al cărei autor este; 3) să fie obligat C.E.C.

să-i plătească 30.000 dolari SUA, în lei, la data pronunțării hotărârii, daune morale. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că alături de arh. Ș.S., arh. Z.M., arh. R.M. au câștigat premiul I la Concursul de arhitectură și design „C.E.C., imagine de corporație”, în anul 1999. Coautorii proiectului au fost de acord ca noul logotip al C.E.C. să-i revină în exclusivitate. În august 1999 a încheiat cu C.E.C. un act prin care și-a exprimat acordul privind cesionarea în favoarea pârâtei a dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare a siglei C.E.C. la O.S.I.M. și a drepturilor ce decurg din acesta urmând ca, ulterior, prin acordul părților să se stabilească drepturile bănești ale autorilor.

A mai precizat reclamantul că pârâta a înregistrat sigla C.E.C., a devenit titular al certificatului de înregistrare la O.S.I.M., a folosit sigla al cărei autor este, fără să-i plătească drepturile cuvenite potrivit legii. A mai menționat reclamantul că în octombrie 2001 pârâta a renunțat intempestiv la sigla al cărei autor este, siglă adoptată de C.E.C. ca urmare a concursului organizat în acest scop, prejudiciindu-i imaginea profesională. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1805 din 9 decembrie 2002 a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea contractului de cesiune încheiat între părți și a obligat pe pârâta C.E.C. SA să plătească reclamantului suma de 30.000 dolari SUA, în echivalent în lei la data executării, reprezentând daune morale.

Capătul de cerere din acțiune având ca obiect plata sumei de 60.000 dolari SUA, în echivalent în lei, cu titlu de preț al siglei create de reclamant, a fost respins. Prima instanță a reținut că în anul 1999 premiul I al Concursului de arhitectură și design „C.E.C. Imagine de corporație” a fost acordat proiectului condus de arhitect Ș.S., autor arhitect Ș.R.I., coautori arhitect Z.M. și arhitect R.M.; Ș.S., Z.M. și R.M., prin acte autentice notariale au declarat că sunt de acord ca drepturile de autor referitoare la noul logotip C.E.C. să revină în exclusivitate pârâtei. Ulterior, reclamantul și-a dat acordul prin „contractul de concesiune” (fila 17 dosar) să cesioneze C.E.C. dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare și drepturile care decurg din certificatul de înregistrare în conformitate cu Legea nr. 129/1993 privind protecția desenelor și modelelor industriale, asupra desenului industrial cu titlul „Sigla C.E.C.

”. În înscris s-a inserat că „drepturile bănești ale autorilor vor fi stabilite ulterior. La data de 26 iulie 1999 a fost depus de către C.E.C. depozitul pentru înregistrarea mărcii individuale iar la data de 31 mai 2000 O.S.I.M. a decis înregistrarea mărcii reprezentate de modelul industrial „SIGLA C.E.C.”. Sigla a fost utilizată în perioada 15 februarie 2000-25 octombrie 2001, interval de timp în care între părți s-au purtat negocieri privind drepturile bănești cuvenite autorului. S-a considerat că este nul absolut contractul de concesiune întrucât lipsește un element esențial al acestuia și anume cauza imediată reprezentată de drepturile patrimoniale cuvenite autorului ceea ce încalcă dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ., art. 41 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe și ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale.

S-a arătat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 potrivit cărora, când remunerația nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicționale competente stabilirea remunerației. S-a precizat că reclamantul este îndreptățit să-i fie acordate daune morale față de împrejurarea că pârâta, prin exercițiul abuziv al dreptului de a utiliza sigla și de a renunța apoi la aceasta a adus atingere reputației reclamantului, i-a afectat imaginea de creator, cu consecința diminuării încrederii publicului consumator în calitățile sale profesionale. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 468 din 16 octombrie 2003 a admis apelul declarat de reclamantul I.Ș.R.

împotriva sentinței civile nr. 1805 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat-o pe pârâta C.E.C. SA și la plata sumei de 30.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale. Apelul declarat de pârâta C.E.C. SA împotriva aceleiași sentințe a fost respins. S-a considerat că neexistând acordul părților privind cuantumul remunerației pe care pârâta trebuia să o plătească reclamantului pentru folosirea siglei creată de acesta, autorul siglei se poate adresa instanței judecătorești pentru a determina prejudiciul material suferit de autor, după criteriile prevăzute de Legea nr. 8/1996, art. 43 alin. (2). În termen legal împotriva deciziei civile nr. 468 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs pârâta societatea bancară C.E.C.

SA a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținut, în esență: 1) contractul de cesiune reprezintă voința ambelor părți cu privire la raportul juridic dedus judecății astfel încât, în condițiile art. 942 C. civ., răspunderea pentru „echivocitatea” sa aparține ambelor părți; 2) cuantumul remunerației cuvenite autorului siglei nu a putut fi stabilit datorită lipsei unor criterii obiective. 3) neexistând o clauză contractuală cu privire la utilizarea desenului industrial o perioadă de timp minimă, și-a exercitat, cu bună credință, dreptul de a alege și a promova propria imagine, revenind la utilizarea mărcii înregistrată anterior la O.S.I.M.

sub nr. 24725 din 14 aprilie 1996. 4) dispozițiile art. 41 alin. (1) și art. 43 din Legea nr. 8/1996 au fost greșit aplicate în sensul că, investind instanța cu o acțiune în constatarea nulității contractului de cesiune, reclamantul nu putea solicita și obligarea băncii la plata prețului pentru folosirea siglei. Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanțele de fond și de apel au reținut o corectă situație de fapt și anume că reclamantul I.Ș.R. și-a dat acordul prin înscrisul intitulat „contract de concesiune” să cesioneze pârâtei dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare și drepturile ce decurg din acesta asupra desenului industrial cu titlul „Sigla C.E.C.

”. La data de 26 iulie 1999 C.E.C. a depus depozitul pentru înregistrarea mărcii industriale iar la data de 31 mai 2001 O.S.I.M. a decis înregistrarea. Sigla a fost utilizată de pârâtă în perioada 15 februarie 2000-25 octombrie 2001 de către pârâtă. Lipsind un element esențial al contractului de concesiune, și anume ce drepturi patrimoniale se cuvin autorului, cuantumul remunerației, lipsește cauza imediată just s-a constatat nulitatea contractului de concesiune, în condițiile art. 966 C. civ. Potrivit art. 43 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe remunerația se cuvin în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabilește prin acordul părților.

Cuantumul remunerației se calculează fie proporțional cu încasările provenite din exploatarea operei fie în sumă fixă sau în orice alt mod [alin. (1)]. Când remunerația nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicționale competente stabilirea remunerației. Aceasta se va face având în vedere sumele plătite uzual pentru aceeași categorie de opere, destinația și durata exploatării precum și alte circumstanțe ale cazului [alin. (2)]. Cuantumul remunerației cuvenite autorului nu a fost stabilit prin contractul de cesiune dar sigla a fost utilizată just astfel încât instanța de apel a decis că reclamantului i se cuvin atât daune materiale cât și morale, normele răspunderii civile delictuale devenind aplicabile în lipsa unui temei contractual.

Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de societatea bancară C.E.C. SA împotriva deciziei nr. 468/A din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Respinge cererea de întoarcere a executării și cererea de suspendare a executării, ca rămase fără obiect. Obligă recurenta la 500 RON cheltuieli de judecată către reclamantul Ș.R.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.