ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1378/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1552 din 15 februarie 2002 reclamantul I.Ș.R., arhitect, a chemat în judecată C.E.C.

SA și a solicitat să: 1) se constate nulitatea contractului de concesiune având

ca obiect cesionarea dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare a

siglei C.E.C. la O.S.I.M. și a drepturilor ce decurg din certificatul de

înregistrare urmând ca, ulterior, prin acordul părților, să se stabilească

drepturile bănești de autor; 2) să fie obligat C.E.C. să-i plătească suma de

60.000 dolari SUA, în lei, la data pronunțării hotărârii, reprezentând prețul

pe care pârâta trebuie să-l plătească pentru folosirea siglei al cărei autor

este; 3) să fie obligat C.E.C. să-i plătească 30.000 dolari SUA, în lei, la

data pronunțării hotărârii, daune morale.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că alături de arh. Ș.S., arh. Z.M., arh. R.M. au câștigat premiul I la

Concursul de arhitectură și design „C.E.C., imagine de corporație”, în anul

revină în exclusivitate. În august 1999 a încheiat cu C.E.C. un act prin care

și-a exprimat acordul privind cesionarea în favoarea pârâtei a dreptului la

eliberarea certificatului de înregistrare a siglei C.E.C. la O.S.I.M. și a

drepturilor ce decurg din acesta urmând ca, ulterior, prin acordul părților să

se stabilească drepturile bănești ale autorilor.

A mai precizat reclamantul că pârâta

a înregistrat sigla C.E.C., a devenit titular al certificatului de înregistrare

la O.S.I.M., a folosit sigla al cărei autor este, fără să-i plătească

drepturile cuvenite potrivit legii.

A mai menționat reclamantul că în

octombrie 2001 pârâta a renunțat intempestiv la sigla al cărei autor este,

siglă adoptată de C.E.C. ca urmare a concursului organizat în acest scop,

prejudiciindu-i imaginea profesională.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința civilă nr. 1805 din 9 decembrie 2002 a admis în parte

acțiunea, a constatat nulitatea contractului de cesiune încheiat între părți și

a obligat pe pârâta C.E.C. SA să plătească reclamantului suma de 30.000 dolari SUA,

în echivalent în lei la data executării, reprezentând daune morale. Capătul de

cerere din acțiune având ca obiect plata sumei de 60.000 dolari SUA, în echivalent

în lei, cu titlu de preț al siglei create de reclamant, a fost respins.

Prima instanță a reținut că în anul

1999 premiul I al Concursului de arhitectură și design „C.E.C. Imagine de

corporație” a fost acordat proiectului condus de arhitect Ș.S., autor arhitect Ș.R.I.,

coautori arhitect Z.M. și arhitect R.M.; Ș.S., Z.M. și R.M., prin acte

autentice notariale au declarat că sunt de acord ca drepturile de autor

referitoare la noul logotip C.E.C. să revină în exclusivitate pârâtei.

Ulterior, reclamantul și-a dat

acordul prin „contractul de concesiune” (fila 17 dosar) să cesioneze C.E.C. dreptul

la eliberarea certificatului de înregistrare și drepturile care decurg din

certificatul de înregistrare în conformitate cu Legea nr. 129/1993 privind

protecția desenelor și modelelor industriale, asupra desenului industrial cu

titlul „Sigla C.E.C. ”. În înscris s-a inserat că „drepturile bănești ale

autorilor vor fi stabilite ulterior.

La data de 26 iulie 1999 a fost

depus de către C.E.C. depozitul pentru înregistrarea mărcii individuale iar la

data de 31 mai 2000 O.S.I.M. a decis înregistrarea mărcii reprezentate de

modelul industrial „SIGLA C.E.C.”. Sigla a fost utilizată în perioada 15

februarie 2000-25 octombrie 2001, interval de timp în care între părți s-au purtat

negocieri privind drepturile bănești cuvenite autorului.

S-a considerat că este nul absolut

contractul de concesiune întrucât lipsește un element esențial al acestuia și

anume cauza imediată reprezentată de drepturile patrimoniale cuvenite autorului

ceea ce încalcă dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ., art. 41 alin. (1) din

Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe și ale art.

34 alin. (2) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor

industriale.

S-a arătat că în speță nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 potrivit cărora,

când remunerația nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita

organelor jurisdicționale competente stabilirea remunerației.

S-a precizat că reclamantul este

îndreptățit să-i fie acordate daune morale față de împrejurarea că pârâta, prin

exercițiul abuziv al dreptului de a utiliza sigla și de a renunța apoi la

aceasta a adus atingere reputației reclamantului, i-a afectat imaginea de

creator, cu consecința diminuării încrederii publicului consumator în

calitățile sale profesionale.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 468 din 16 octombrie 2003 a admis apelul

declarat de reclamantul I.Ș.R. împotriva sentinței civile nr. 1805 din 9

decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pe care a

schimbat-o în parte în sensul că a obligat-o pe pârâta C.E.C. SA și la plata

sumei de 30.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale. Apelul declarat

de pârâta C.E.C. SA împotriva aceleiași sentințe a fost respins.

S-a considerat că neexistând acordul

părților privind cuantumul remunerației pe care pârâta trebuia să o plătească

reclamantului pentru folosirea siglei creată de acesta, autorul siglei se poate

adresa instanței judecătorești pentru a determina prejudiciul material suferit

de autor, după criteriile prevăzute de Legea nr. 8/1996, art. 43 alin. (2).

În termen legal împotriva deciziei

civile nr. 468 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, a declarat recurs pârâta societatea bancară C.E.C. SA a solicitat

casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținut, în esență: 1)

contractul de cesiune reprezintă voința ambelor părți cu privire la raportul

juridic dedus judecății astfel încât, în condițiile art. 942 C. civ.,

răspunderea pentru „echivocitatea” sa aparține ambelor părți; 2) cuantumul

remunerației cuvenite autorului siglei nu a putut fi stabilit datorită lipsei

unor criterii obiective. 3) neexistând o clauză contractuală cu privire la

utilizarea desenului industrial o perioadă de timp minimă, și-a exercitat, cu

bună credință, dreptul de a alege și a promova propria imagine, revenind la

utilizarea mărcii înregistrată anterior la O.S.I.M. sub nr. 24725 din 14 aprilie

greșit aplicate în sensul că, investind instanța cu o acțiune în constatarea

nulității contractului de cesiune, reclamantul nu putea solicita și obligarea

băncii la plata prețului pentru folosirea siglei.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și de apel au

reținut o corectă situație de fapt și anume că reclamantul I.Ș.R. și-a dat

acordul prin înscrisul intitulat „contract de concesiune” să cesioneze pârâtei

dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare și drepturile ce decurg

din acesta asupra desenului industrial cu titlul „Sigla C.E.C. ”. La data de 26

iulie 1999 C.E.C. a depus depozitul pentru înregistrarea mărcii industriale iar

la data de 31 mai 2001 O.S.I.M. a decis înregistrarea. Sigla a fost utilizată

de pârâtă în perioada 15 februarie 2000-25 octombrie 2001 de către pârâtă.

Lipsind un element esențial al

contractului de concesiune, și anume ce drepturi patrimoniale se cuvin

autorului, cuantumul remunerației, lipsește cauza imediată just s-a constatat

nulitatea contractului de concesiune, în condițiile art. 966 C. civ.

Potrivit art. 43 din Legea nr.

8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe remunerația se cuvin în

temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabilește prin

acordul părților. Cuantumul remunerației se calculează fie proporțional cu

încasările provenite din exploatarea operei fie în sumă fixă sau în orice alt

mod [alin. (1)]. Când remunerația nu a fost stabilită prin contract, autorul

poate solicita organelor jurisdicționale competente stabilirea remunerației.

Aceasta se va face având în vedere sumele plătite uzual pentru aceeași

categorie de opere, destinația și durata exploatării precum și alte

circumstanțe ale cazului [alin. (2)].

Cuantumul remunerației cuvenite

autorului nu a fost stabilit prin contractul de cesiune dar sigla a fost

utilizată just astfel încât instanța de apel a decis că reclamantului i se cuvin

atât daune materiale cât și morale, normele răspunderii civile delictuale

devenind aplicabile în lipsa unui temei contractual.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de societatea bancară C.E.C. SA împotriva deciziei nr. 468/A din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Respinge cererea de întoarcere a

executării și cererea de suspendare a executării, ca rămase fără obiect.

Obligă recurenta la 500 RON

cheltuieli de judecată către reclamantul Ș.R.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 februarie

2006.