ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1105/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în Dosar nr. 3097/3/2006, reclamanta S.C. G.C.P.I. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând: - să se constate rezilierea contractului de proiectare din data de 8 noiembrie 2005; - obligarea pârâtei la restituirea sumei de 30.000 euro plus TVA, în lei la cursul de schimb din ziua plății, reprezentând prețul plătit în avans pentru lucrări neexecutate și nepredate potrivit contractului indicat; - obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 euro, în lei la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune pentru sistarea intempestivă a executării contractului indicat; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței funcționale a secției comerciale a tribunalului, nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor de identificare a reclamantei, a solicitat să se anuleze cererea reclamantei pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat: - să se constate că este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2000, în baza căruia a fost edificată construcția cu destinație de birouri din str. S., proprietatea reclamantei, care a încălcat drepturile morale și patrimoniale de autor, dreptul la calitatea de autor, dreptul la respectarea integrității operei și dreptul de a realiza opere derivate asupra acestui proiect, prin solicitarea autorizării de către Primăria Sectorului 1, la data de 30 septembrie 2005, a construirii unei extinderi a acesteia la nr. X și Y; - obligarea reclamantei să înceteze aceste acte și să se abțină de la săvârșirea unor acte asemănătoare în viitor; - obligarea reclamantei la plata, cu titlu de daune morale a sumei de 1 RON și la plata de daune materiale stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în sumă de 30.000 euro, reprezentând triplul remunerației datorate pentru utilizarea operei pârâtei; - să se constate că pârâta este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2000, în baza comenzii reclamantei, având ca obiect extinderea imobilului de la nr. X la nr. Y, cu destinație de birouri, și în consecință să se interzică reclamantei să îl utilizeze, și să fie obligată reclamanta la restituirea acestui proiect;

- să se constate că pârâta este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2002 în baza comenzii reclamantei, având ca obiect extinderea imobilului de la nr. X la nr. Y și Z cu destinație vilă de lux și în consecință să se interzică reclamantei să îl utilizeze și să fie obligată reclamanta la restituirea acestui proiect; - să se constate că pârâta este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2003, în baza comenzii reclamantei, având ca obiect extinderea imobilului de la nr. X la nr. Y, cu destinație de birouri, să se constate că reclamanta i-a încălcat drepturile de autor asupra acestui proiect și să fie obligată la restituirea proiectului, la plata în subsidiar a sumei de 15.000 de euro reprezentând contravaloarea acestui proiect, la plata, cu titlu de daune a sumei de 45.000 euro, reprezentând triplul remunerației legal datorate pentru utilizarea operei; - să se constate că, în executarea contractului din 8 noiembrie 2005, având ca temă "Extinderea actualului sediu G." din București, cu un nou imobil "G.C.", în str. S., având ca temă de bază "imobil cu birouri", pârâta a realizat lucrări de proiectare (Proiectul 1) în valoare de 50.000 euro, calculate conform contractului, până la data sistării lucrărilor de către reclamantă,

și să fie obligată aceasta la plata acestei sume în echivalent lei la data plății; - să se constate că, în conformitate cu clauzele aceluiași contract, pârâta a realizat lucrări de proiectare comandate de reclamantă pentru o nouă temă, respectiv extindere imobil la nr. Y și Z, cu destinație de club - cazinou (Proiectul 2), în valoare de 248.000 euro și să fie obligată reclamanta la plata acestei sume, în echivalent lei, la data plății. La data de 15 mai 2007 a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei O.A. (în calitate de asociat unic, administrator al S.C. A. S.R.L. și autor originar al proiectelor de arhitectură realizate la comanda reclamantei), solicitând constatarea nulității cererii principale pentru lipsa elementelor de identificare a reclamantei, anularea cererii principale pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, respingerea cererii principale ca neîntemeiată, pentru aceleași motive care au fost dezvoltate de pârâtă în întâmpinare.

Prin încheierea din 18 septembrie 2007, tribunalul a respins ca nefondate excepțiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată, excepția necompetenței funcționale și excepția nulității cererii reconvenționale formulată de S.C. A., a admis excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii reconvenționale, a respins cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și a respins cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei. Pârâta S.C. A. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că, dacă nu are calitate procesuală activă pentru a solicita plățile pe calea cererii reconvenționale, în acest caz nu are nici calitate procesuală pasivă în cererea principală, astfel că aceasta trebuie respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin încheierea din 11 octombrie 2007, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. La data de 6 noiembrie 2007, intervenientul O.A.

a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând: - să se constate că intervenientul este titularul drepturilor de autor asupra proiectelor de arhitectură care fac obiectul contractului din 8 noiembrie 2005, respectiv Proiectul 1 - extindere sediu din București, (G.) cu un nou imobil "Imobil de birouri" pe terenurile din Str. S. (G.); Proiectul 2 - extindere a imobilului din Str. S. tot pe terenurile de la nr. Y-Z, cu un nou imobil (G.) cu destinație "birouri - cu o concepție care poate fi folosită și pentru club cazinou" (proiect "birouri - club cazinou), soluția finală, așa cum a fost aprobată de beneficiar prin semnarea temei de proiectare, autorizată de Primăria București la data de 8 iunie 2005, prin Autorizația de construire nr. X; - să se constate că valoarea părții executate și neachitate din primul proiect G.C.

este de 10.000 euro, sumă rezultată din diferența valorii proiectului executat; - să se constate că valoarea proiectului, care cuprinde toate specialitățile și toate fazele de proiectare pentru imobilul "birouri-club cazinou", autorizat spre construire de către Primăria Sectorului 1 și care a fost realizat în întregime la data de 15 septembrie 2006, este de 248.000 euro, care a fost tarifată conform normelor legale pentru proiectarea programului de arhitectură aprobat de beneficiar pentru "PAC-2", autorizat de Primăria Sectorului 1, și să fie obligată reclamanta la plata acestei sume.

Cu privire la pretențiile sale, intervenientul a arătat că primul proiect realizat în baza contractului nr. X/2005 a fost executat până la data la care reclamanta a cerut sistarea lui în luna ianuarie 2005, pentru el fiind produsă faza Proiect pentru Autorizația de Construire (PAC 1). Această fază se tarifează, conform normelor legale în proiectare, cu valoarea corespunzătoare a 30% din valoarea contractată, astfel că, partea de preț datorată este de 30.000 euro, la care se adaugă, conform art. 09.2 din contract, 20% din valoarea totală a contractului, astfel că suma totală datorată este de 50.000 euro, din care s-a achitat suma de 40.000 euro, urmând ca diferența de 10.000 euro + TVA să fie achitată împreună cu valoarea aferentă totală pentru proiectul aprobat, autorizat și executat.

Pentru cel de al doilea proiect "PAC 2" + Proiect de Execuție, cu toate detaliile de execuție, pentru toate specialitățile, inclusiv măsurători și caiete de sarcini, executate în întregime până la data de 15 septembrie 2006 și din care a rezultat o suprafață construibilă mai mare cu 587 mp decât cea inițial convenită, valoarea lucrărilor executate au fost tarifate la valoarea de 248.000 euro la care se adaugă TVA, prețul fiind calculat și pentru acest proiect conform normelor profesiei de arhitect, această sumă fiind datorată de către reclamantă intervenientului, proiectul fiind realizat în întregime, la termenul comunicat reclamantei și la dispozițiile acesteia, conform notificării din august 2006. Prin încheierea din 5 februarie 2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de reclamantă, privind lipsa de interes a primului capăt al cererii de intervenție, lipsa calității procesuale active a intervenientului privind celelalte două capete ale cererii de intervenție și lipsa de interes cu privire la capetele de cerere doi și trei din cererea de intervenție.

Prin cererea de chemare în judecată din 24 ianuarie 2008, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 3099/3/2008, reclamanții S.C. A. SRL și O.A. au chemat în judecată pe pârâta SC G.C.P.I. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate: - că reclamantul O.A.

este titularul dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2000 în baza contractului de proiectare încheiat la data de 10 mai 1999 și în baza căruia a fost edificată construcția cu destinație de birouri din str. S., proprietatea pârâtei, și că aceasta i-a încălcat drepturile morale și patrimoniale de autor; - să fie obligată pârâta să înceteze aceste acte și să se abțină de la săvârșirea unor acte similare în viitor, precum și la plata cu titlu de daune morale a sumei de 1 RON și la plata de daune materiale, stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în sumă de 30.000 euro, reprezentând triplul remunerației datorate pentru tipul de utilizare a operei ce a făcut obiectul faptei ilicite; - să se constate că reclamantul A.O.

este titularul dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2000, în baza comenzii pârâtei, în baza actului adițional din 15 octombrie 2000, având ca obiect extinderea imobilului, cu destinație de birouri, și în consecință să oblige pârâta să nu îl utilizeze, să fie obligată pârâta la restituirea acestui proiect și să fie obligată pârâta la plata sumei de 22.600 euro ce reprezintă valoarea acestui proiect; - să se constate că reclamantul A.O. este titular al drepturilor de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2002, în baza comenzii pârâtei, având ca obiect extinderea imobilului, cu destinație vilă de lux, și în consecință să se interzică pârâtei să îl utilizeze și să fie obligată pârâta la restituirea acestui proiect; - să se constate că reclamantul A.O.

este titularul dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2003 în baza comenzii pârâtei prin actele adiționale din 26 septembrie 2001, 15 octombrie 2001 și 25 septembrie 2003, având ca obiect extinderea imobilului, cu destinație de birouri, să se constate că pârâta a încălcat drepturile de autor asupra acestui proiect și să fie obligată la restituirea proiectului, la plata, în subsidiar, a sumei de 15.000 euro reprezentând contravaloarea acestui proiect și la plata cu titlu de daune a sumei de 45.000 euro, reprezentând triplul remunerației legal datorate pentru utilizarea operei, conform art. 139 din Legea nr. 8/1996; - să se constate că, în executarea contractului din 8 noiembrie 2005, având ca temă "Extinderea actualului sediu G.", cu un nou imobil "G.C.", având ca temă "imobil cu birouri", reclamanții au realizat lucrări de proiectare în valoare de 30.000 euro, la care se adaugă 20% din valoarea de proiectare de 100.000 euro, respectiv 20.000 euro, din care se scad cei 40.000 euro plătiți în avans, rezultând un rest de plată de 10.000 euro și să fie obligată pârâta la plata acestei sume, în echivalent lei la data plății; - să se constate că în conformitate cu clauzele aceluiași contract, reclamanții au realizat lucrări de proiectare comandate de pârâtă pentru o nouă temă aprobată de beneficiar prin semnare și ștampilare,

respectiv extinderea imobilului, cu o altă temă de proiectare, valoarea proiectului fiind de 248.000 euro obligarea pârâtei la plata acestei sume. Prin încheierea din 15 mai 2008, pronunțată în dosar nr. 3099/3/2008, secția a V-a civilă, a Tribunalului București a respins excepția litispendenței, a constatat identitate între ultimele două capete de cerere ale reclamantului O.A. și capetele de cerere formulate de aceeași persoană în Dosarului nr. 10035/3/2007 și a dispus trimiterea acestor capete de cerere în vederea întrunirii lor la Dosarul nr. 10035/3/2007 al secției a III-a civilă. A dispus formarea unui nou dosar și a acordat termen pentru continuarea judecății în privința celorlalte capete de cerere.

Tribunalul a dispus prin încheierea din 24 iunie 2008 conexarea: ultimelor două capete de cerere din Dosarul nr. 3099/3/2008 cu prezenta cauză. Prin Sentința civilă nr. 1189 din 29 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanta SC G.C.P.I. SRL, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul O.A. și cererea conexă formulată de SC A. SRL, a constatat că intervenientul este autorul proiectelor de arhitectură PAC 1 și PAC 2 pentru SC G.C.P.I. SRL, a obligat pe reclamantă la plata sumei totale de 246.742 euro, echivalent în lei la data plății, din care 10.00 euro diferența de preț pentru PAC 1 și 236.742 euro valoarea PAC 2 realizat de intervenient.

În considerentele acestei sentințe s-au reținut următoarele: Între reclamanta SC G.C.P.I. SRL, în calitate de beneficiar, pe de o parte, și pârâta S.C. A. SRL, în calitate de proiectant general, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de proiectare din 8 noiembrie 2005, având ca obiect, elaborarea proiectului de construcție, complet la toate specialitățile, pentru extinderea actualului sediu G.C. din București, cu un nou imobil G.C., pe terenul proprietatea reclamantei, situat pe aceeași stradă, proiectarea urmând a respecta toate specificațiile date de certificatul de urbanism din 21 octombrie 2003, emis de Primăria Sectorului 1 București.

Din corespondența purtată între beneficiar și proiectantul general a rezultat că primul PAC a fost folosit ca bază a proiectării în faza I, acesta fiind conceput pentru activitatea de birouri, cu suprafața construită de 2.363 mp, dar, la discuțiile anterioare definitivării contractului, părțile au hotărât că este mai profitabil să se modifice PAC-ul, asigurând o remodelare a proiectului de la concepția birouri clasa A, la un imobil cu o concepție necesară funcțiunii de lux, club, cazinou, fapt ce a condus la realizarea unui nou proiect cu un nou PAC, cu o mărire consistentă a suprafeței construite.

Acest nou proiect a fost acceptat în faza PAC, semnat și ștampilat de reclamantă, noua documentație semnată și ștampilată de G. stând la baza emiterii autorizației de construire din 8 iunie 2006. Instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că proiectantul a elaborat un PAC 2, diferit de PAC 1 (care a fost retras de la primărie), cu o documentație diferită și prezentând o serie de avantaje evidențiate de proiectant.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și din răspunsurile date de părți la interogatoriile reciproce administrate în cauză, tribunalul a reținut că proiectantul general A. a abandonat, din cauza problemelor survenite la primărie legate de autorizație, proiectul 1 și a trecut la elaborarea proiectului 2 "Extindere G.C.", autorizat de Primăria Sectorului 1, făcând dovada că a întocmit și semnat contractul de subproiectare din 12 ianuarie 2006, încheiat cu SC D., pentru instalații încălzire și ventilare G.C., contractul de subproiectare din 12 ianuarie 2006, încheiat cu SC D.I. pentru instalații sanitare, contractul de subproiectare din 12 ianuarie 2006, încheiat cu SC I.P., pentru instalații electrice, cu acte adiționale.

Proiectantul a elaborat de asemenea, în cadrul aceluiași proiect, teme de proiectare pentru sistem climatizare nivel curent, pentru instalații sanitare, instalații de combatere incendii și instalații electrice. Tribunalul a apreciat că s-a probat existența proiectului 2, fiind depuse la dosar, în extrase, proiectul final de execuție și detalii de execuție "Extinderea imobilului G.C." din str. S., cuprinzând documentațiile scrise ale proiectelor de execuție pentru specialitățile arhitectură, rezistență, încălzire și ventilații, sanitare și electrice, cu 163 planșe desenate, respectiv toate componentele unui proiect de arhitectură. Fiind făcută dovada executării contractului de către pârâtă, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate susținerile și solicitările reclamantei cu privire la constatarea rezilierii contractului de proiectare din 8 noiembrie 2005 și obligarea la restituirea avansului și la plata daunelor interese.

Instanța a reținut că intervenientul este autorul proiectelor de arhitectură PAC 1 și PAC 2. Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul arhitect M.V., instanța a reținut că proiectul PAC 2 este realizat integral și a înlocuit proiectul anterior, comportând trei variante, pentru a acoperi solicitările evolutive ale beneficiarului, esențial diferit de primul proiect ca grad de confort și suprafețe. Expertul a mai stabilit că valoarea lucrărilor de proiectare prestate se ridică la suma de 288.752 euro, din care reclamanta a recunoscut plăți de 40.000 euro, rămânând o diferență de plată de 248.752 euro. Tribunalul a reținut că și coraportul de expertiză întocmit de expertul parte al reclamantei recunoaște existența a două proiecte PAC 1 și PAC 2, atribuindu-le însă cu totul alte valori.

În consecință, față de toate considerentele expuse, tribunalul a constatat că sunt întemeiate cererile formulate de S.C. A. și intervenientul O.A., așa încât, în temeiul dispozițiilor din contractul nr. X/2005 încheiat între părți a obligat-o pe reclamantă la plata către intervenient, în calitate de autor al proiectelor, a sumei totale de 246.742 euro, în echivalent în lei la data efectuării plății, din care suma de 10.000 euro reprezintă diferența de preț solicitată de intervenient și reclamanta A. pentru PAC 1, iar suma de 236.742 euro reprezintă valoarea PAC 2 realizat de intervenient. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC G.C.P.I. SRL, invocând următoarele critici: În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat schimbarea temei de proiectare prin înscrisul aflat la dosar.

Documentul în cauză, reprezintă o "Delegație" prin care firma A. și arhitectul O.A. sunt delegați să întocmească un PUZ al Zonei Str. S., iar în anexa la aceasta delegație se indica în mod clar că se solicită un PUZ al acestei zone. Un astfel de document nu poate avea valoarea juridică a solicitării de schimbare a temei de proiectare, deoarece potrivit art. 03.4 și 03.5 din contractul de proiectare nr. X/2005, schimbarea temei de proiectare nu putea fi făcută decât la cererea beneficiarului, printr-un act adițional care să menționeze și valoarea suplimentară de proiectare, semnat de ambele părți.

Or, în prezenta cauză reclamanta nu a solicitat nici verbal și nici scris schimbarea temei de proiectare, schimbarea destinației imobilului sau schimbarea proiectului, nu a semnat vreun act adițional la contractul nr. X/2005 având ca obiect o nouă temă de proiectare, o nouă destinație a imobilului sau schimbarea proiectului, nu a fost de acord niciun moment să plătească pentru proiectul ce forma obiectul contractului nr. X/2005 vreo altă sumă de bani decât cea prevăzută expres în contract.

Apelanta mai arată, în susținerea apelului, că motivarea instanței este contradictorie deoarece, pe de o parte, se reține că înscrisul de la dosar a reprezentat motivul întocmirii noii documentații, iar pe de altă parte, că proiectantul general A. a abandonat din cauza problemelor survenite la primărie legate de autorizație proiectul 1 și a trecut la elaborarea proiectului 2 "Extindere G.C.", autorizat de Primăria Sectorului 1. Mai susține apelanta că autorizația de construire a fost emisă la data de 8 iunie 2006 pentru un imobil cu destinația birouri (etajul 3 retras) + nivel tehnic, nu pentru un imobil cu altă destinație. În mod greșit prima instanța a reținut că intimații au executat două proiecte de arhitectură la solicitarea reclamantei.

Până la momentul la care a intervenit rezilierea convențională a contractului de proiectare nr. X/2005, intimații nu întocmiseră decât documentația PAC pe baza căreia a fost emisă autorizația de construire. Intimații au recunoscut faptul că nu s-a pus niciodată în discuție vreun alt proiect și că nu s-au realizat două proiecte de arhitectură, iar prima documentație PAC depusă de G. a fost refăcută pentru a se putea obține autorizația de construire. În mod greșit prima instanța a reținut ca a edificat construcția pe baza celui de-al doilea proiect invocat de intimați. O astfel de concluzie nu a fost desprinsă nici măcar de către expertul judiciar, cu atât mai mult în condițiile în care o astfel de constatare cu caracter pur și exclusiv tehnic nu a constituit obiectiv al expertizei.

Nu au existat două proiecte complete de arhitectură și nici măcar proiect de arhitectură complet care să permită edificarea unei clădiri. Tot ce au reușit să întocmească intimații până la momentul rezilierii contractului de proiectare a fost o documentație PAC refăcută de mai multe ori datorită greșelilor de proiectare ale intimaților, dar și datorită omisiunii acestora de a asigura respectarea retragerii la 1,9 m față de limita proprietății vecine, condiție impusa de C. civ. din anul 1864. În mod greșit prima instanța a respins cererea reclamantei de efectuare a unei expertize contrarii, atât în ceea ce privește existența celor două proiecte, cât și valoarea acestora. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul judiciar a constatat existența celor două proiecte de arhitectură, din care primul în faza PAC evaluat la suma de 52.010 euro, iar cel de-al doilea complet, evaluat de expertul judiciar la 218.135 euro.

Apelanta susține că nu este de acord cu modul în care expertul judiciar a identificat, dar mai ales a evaluat celor două proiecte, iar prin coraportul de expertiză s-a arătat și care ar fi valoarea reală a acestor lucrări, de aproximativ 10 ori mai mică decât cea stabilită prin raportul de expertiză. În mod greșit prima instanța a reținut că reclamanta trebuie să plătească intervenientului diferența de valoare pentru primul proiect și valoarea integrală a celui de-al doilea proiect. Prima instanță a omis faptul că reclamanta nu s-a aflat niciun moment în raporturi contractuale directe cu intervenientul O.A., ci numai cu pârâta S.C. A. SRL. Pârâta S.C. A. SRL a formulat, în temeiul art. 293 C. proc.

civ., cerere de aderare la apelul reclamantei, sub aspectul modului greșit în care a fost soluționată excepția lipsei calității sale procesuale active în cererea reconvențională. În motivarea cererii de aderare la apel s-a arătat că, deși prin încheiere din 18 septembrie 2007, prima instanță a reținut că SC A. SRL are calitate procesuală pasivă în cererea principală, întrucât s-a obligat prin contract, ulterior a reținut că nu are calitate procesuală activă atunci când, pe temeiul aceluiași contract, urmărește să-și realizeze drepturile, respectiv să obțină prețul pentru lucrările executate. SC A. SRL are calitate procesuală pasivă în cererea principală, dar și calitate procesuală activă în cererea reconvențională, aceasta din urmă derivând din calitatea sa de titular al unor drepturi încălcate de reclamantă și aceea de titular al acțiunii deduse judecății, respectiv a cererii reconvenționale.

Prin Decizia nr. 290 A din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința și a respins cererea de intervenție principală ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, menținând soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii principale. Prin aceeași decizie s-a admis aderarea la apel, s-a desființat în parte sentința, în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale și s-a dispus trimiterea acestei cereri spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de apel a reținut că litigiul în speță izvorăște din contractul nr. X/2005, în temeiul căruia SC A. SRL și-a asumat obligația de realizare a unui proiect complet pentru "Extinderea actualului sediu G.C.

din București ". Contractul prevede la clauza 03.4. că beneficiarul are posibilitatea de a schimba tema de proiectare, iar acest lucru s-a și întâmplat, la data de 31 ianuarie 2006, cerând definitivarea unui PUZ al zonei str. S., necesar perfectării formelor legale pentru investițiile ce urmau a fi efectuate pe această stradă. Tribunalul a reținut corect că s-a probat existența proiectului 2, fiind depuse la dosar, în extrase, proiectul final de execuție și detalii de execuție, cuprinzând documentațiile scrise ale proiectelor de execuție pentru specialitățile arhitectură, rezistență, încălzire și ventilații, sanitare și electrice, cu 163 planșe desenate, respectiv toate componentele unui proiect de arhitectură.

Instanța de apel a apreciat că, pe lângă realizarea obiectului contractului s-au respectat și obligațiile asumate de proiectant, așa încât apar ca neîntemeiate susținerile și solicitările apelantei reclamantei cu privire la constatarea rezilierii contractului de proiectare și obligarea la restituirea avansului și la plata de daune pentru sistarea intempestivă a executării proiectului. Privitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză de către intervenientul O.A., instanța de apel a reținut că reclamanta a încheiat contractul de proiectare nr. X/2005 cu societatea pârâtă și nu cu intervenientul O.A., astfel că acesta nu are calitatea activă pentru a interveni în prezentul proces.

Împrejurarea că intervenientul este asociat unic și administrator al societății pârâte nu îi conferă acestuia calitatea procesuală activă și interesul de a formula cererea de intervenție. În consecință, Curtea a concluzionat că în mod greșit a fost soluționată de către instanța de fond excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului O.A., soluția corectă ce se impune în raport de prevederile art. 49 alin. 2 C. proc. civ. fiind respingerea cererii de intervenție principală ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. În ceea ce privește cererea de aderare la apel, Curtea a reținut că pretențiile pe care pârâta le-a formulat în fața instanței de fond pe calea cererii reconvenționale se întemeiază pe contractul părților, reprezentând practic contravaloarea drepturilor corelative prestațiilor realizate de către aceasta în baza contractului.

Or, în mod greșit a reținut Tribunalul, prin încheierea din data de 18 septembrie 2007, că pârâta nu justifică calitate procesuală activă în formularea cererii reconvenționale. Constatând că cererea reconvențională a fost respinsă de către instanța de fond fără a se intra în cercetarea acesteia, Curtea a admis cererea de aderare la apel și a desființat în parte sentința, dispunând trimiterea spre rejudecare a cererii reconvenționale. În finalul considerentelor deciziei s-a menționat că, odată cu reluarea judecății, instanța de fond va avea în vedere și celelalte împrejurări invocate de către apelanta pârâtă SC A. pe calea aderării la apel. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., reclamanta SC G.C.P. SRL, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta susține, în esență, următoarele: - Decizia din apel conține dispoziții contradictorii, deoarece, deși se admite apelul formulat de apelanta reclamantă, se menține soluția privind respingerea ca neîntemeiată a acțiunii principale. în opinia recurentei, soluția de admitere a apelului său trebuia să genereze în mod obligatoriu admiterea acțiunii sale, atâta vreme cât apelul nu a fost admis în parte, ci în totalitate. În cadrul aceleiași critici se susține că instanța de apel nu a motivat sub nici un aspect soluția de admitere a apelului, ci dimpotrivă, instanța reține că în mod corect a fost respinsă acțiunea principală.

- Decizia din apel este contradictorie pentru că se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare asupra cererii reconvenționale, fără a se pronunța asupra cererii de intervenție în interesul pârâtei, respinsă de instanța de fond prin încheierea din 18 septembrie 2007. Reținând existența a două proiecte PAC, instanța a analizat o temă probatorie corespunzătoare cererii reconvenționale, deși în dispozitiv se trimite această cerere spre rejudecare, pe motiv că nu a fost examinată pe fond. De asemenea, nu s-a constatat reziliat contractul de proiectare nr. X/2005, ceea ce înseamnă că, nu numai că se antamează, dar se și impune implicit instanței de trimitere modul în care, cu ocazia rejudecării, se va soluționa capătul de cerere privind obligațiile de plată generate de realizarea celor două proiecte PAC, obligații de plată care reprezintă capete ale cererii reconvenționale trimisă spre rejudecare.

- Instanța de apel a interpretat greșit clauzele contractului de proiectare nr. X/2005, respectiv clauza de la art. 03.4 referitoare la posibilitatea modificării proiectului, încălcând astfel prevederile art. 969 C. civ. potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, deoarece nu există niciun act adițional prin care să se fi convenit cu pârâta modificarea temei de proiectare și a costurilor lucrărilor suplimentare. - Au fost încălcate dispozițiile Anexei 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, deoarece nu s-a observat că proiectul de arhitectură care a stat la baza autorizației de construire este identificat cu din 14 octombrie 2005 al firmei de arhitectură pârâtă, neexistând un alt proiect cu alt număr de identificare.

În realitate, pârâta a elaborat un singur proiect PAC complet, respectiv cel cu numărul menționat mai sus, și nu două proiecte, cum greșit a reținut instanța de apel. Expertiza efectuată la instanța de fond nu a avut în vedere acest unic proiect care a fost depus la dosar prin grija recurentei. Prima instanță nu a avut în vedere conținutul documentului intitulat "Exercitarea profesiei de arhitect" elaborat de Ordinul Arhitecților din România și depus la dosar de recurentă, iar instanța de apel nu a cenzurat sentința sub acest aspect.

- în ceea ce privește modul de soluționare a acțiunii principale, recurenta susține că instanța de fond, deși pleacă de la premisa corectă, aceea că între părți s-a încheiat un contract pentru elaborarea proiectului complet, cu respectarea certificatului de urbanism, având ca temă "imobil de birouri", instanța interpretează greșit probele administrate în cauză, stabilind în mod eronat că reclamanta ar fi solicitat schimbarea temei de proiectare.

Din probe reiese că pârâta și intervenientul au fost cei care au inițiat realizarea unor lucrări de proiectare suplimentare; nu a existat un act adițional la contractul de proiectare; ca urmare a scrisorilor din 13 octombrie 2005 și 18 octombrie 2005 ale pârâtei, recurenta a fost nevoită să renunțe la colaborarea cu arhitectul angajat anterior și a semnat contractul din 8 noiembrie 2005, fiind înlocuit, sub același nr. de înregistrare la Primăria Sectorului 1 București, PAC-ul realizat anterior de fostul arhitect, cu planurile deja întocmite de pârâtă (așa se explică de ce data contractului din 8 noiembrie 2005 este ulterioară datei PAC-ului din 14 octombrie 2005). - Pârâta a realizat pentru reclamantă un singur proiect PAC 2 (ceea ce s-a denumit ca fiind PAC 1 reprezentând doar un set de schițe și planșe nefinalizate, care nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi considerate un veritabil PAC), acesta fiind identificat în 14 octombrie 2005 și pe baza căruia s-a emis autorizația de construire din 8 iunie 2006, având ca temă de proiectare "imobil cu birouri". Nu se putea realiza schimbarea temei de proiectare în "imobil cu destinația de bar cazinou" fără a se obține o nouă autorizație de construire.

- Acțiunea principală este întemeiată, deoarece pârâta a refuzat în mod nejustificat să elaboreze și să predea proiectele tehnice și proiectele de execuție la toate specialitățile (faza a doua a activității de proiectare), invocând necesitatea elaborării unui nou PAC și a încheierii unui nou contract de proiectare, pe motiv că primul PAC a fost sistat pe parcursul analizării lui pentru autorizare, propunere cu care reclamanta nu a fost de acord. - Soluția și motivarea instanței de fond sunt netemeinice, nefiind evidențiate probele pe baza cărora tribunalul a ajuns la concluzia că proiectantul a elaborat un proiect PAC 2 diferit de PAC 1. Înscrisurile din dosarul de fond au fost interpretate greșit și nu sunt de natură a dovedi susținerile pârâtei, sentința fiind astfel netemeinică.

Tribunalul a omis să evidențieze lipsa unui act adițional la contractul de proiectare și nu a evidențiat consecințele legale care rezultă din lipsa unui asemenea act. În susținere criticilor referitoare la soluția dată acțiunii principale, recurenta face referiri ample la probatoriile administrate și la situația de fapt care rezultă din examinarea acestora, concluzionând în sensul că soluția pronunțată de tribunal în primă instanță este neîntemeiată. - Recurenta solicită respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul O.A., reiterând argumentele de fond dezvoltate în prima parte a cererii de recurs, respectiv cele referitoare la existența unui singur PAC, lipsa unui act adițional la contractul de proiectare și inexistența vreunei obligații de plată a recurentei față de pârâtă și intervenient.

- În ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de SC A. SRL, recurenta susține că aceasta nu este fondată, deoarece nici pretențiile pârâtei și nici cele ale intervenientului nu sunt întemeiate, instanța de fond făcând o interpretare greșită a probatoriului, nu au existat două proiecte de arhitectură și nu a solicitat niciodată schimbarea temei de proiectare. Prin întâmpinare, intimata SC A. SRL solicită să se constate că motivele de recurs dezvoltate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar în privința celorlalte motive, respingerea recursului, ca nefondat. Examinând decizia recurată, precum și motivele de recurs formulate de recurenta reclamanta SC G.C.P.I.

SRL, Înalta Curte reține următoarele: Prima critică, încadrată de recurentă în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează în realitate o pretinsă nerespectare de către instanța de apel a dispozițiilor procedurale în materia soluțiilor pe care instanța le poate pronunța în cadrul acestei căi ordinare de atac, recurenta susținând că, atâta vreme cât apelul său nu s-a admis în parte, ci în totalitate, soluția nu putea fi alta decât admiterea acțiunii principale formulată de reclamantă, existând astfel contradicție în cadrul dispozitivului. Critica astfel formulată se poate încadra în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Această susținere este nefondată, deoarece nu are la bază un temei legal care să consacre soluția admiterii apelului în parte.

Această cale de atac are o configurație unitară, iar ceea ce se schimbă în parte ca urmare a admiterii apelului este sentința atacată. În acest sens, art. 296 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că: "Instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată". În speță, instanța de apel a respectat dispoziția legală menționată, admițând apelul declarat de reclamantă și schimbând sentința în parte, ca urmare a aprecierii ca fondată doar a uneia dintre criticile din apel, neexistând nicio contradicție în cadrul dispozitivului deciziei recurate. Critica potrivit căreia instanța de apel nu ar fi motivat soluția de admitere a apelului reclamantei, încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., este, de asemenea, nefondată, din considerentele deciziei rezultând argumentele pentru care instanța de apel a admis apelul reclamantei și a schimbat sentința în parte, referitor la soluția dată cererii de intervenție principală, înlăturând criticile care vizau soluția primei instanțe, dată asupra acțiunii formulate de reclamantă, Nepronunțarea instanței de apel asupra cererii de intervenție în interesul pârâtei, respinsă de instanța de fond prin încheierea din 18 septembrie 2007, nu poate fi invocată de reclamantă, ca motiv de recurs, deoarece excede interesului său în această cauză.

Intervenientul accesoriu și pârâta, în interesul căreia s-a intervenit, nu au înțeles să conteste soluția dată cererii de intervenție accesorie, iar recurenta reclamantă nu justifică interesul invocării în această fază procesuală a nepronunțării de către instanța de apel pe această cerere de intervenție, nedovedind că i s-ar fi cauzat în acest mod vreo vătămare a propriilor interese. Împrejurarea că, prin modul de soluționare a cererii principale s-au tranșat anumite aspecte de fapt și de drept referitoare la culpa contractuală, care se vor impune cu autoritate de lucru judecat instanței de trimitere învestită cu soluționarea cererii reconvenționale, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate.

Soluția instanței de apel reprezintă consecința firească a faptului că prima instanță a judecat pe fond cererea principală și pe excepție cererea reconvențională, iar ca urmare a constatării de către instanța de apel a faptului că soluția dată cererii principale este corectă, dar respingerea cererii reconvenționale pe temeiul excepției lipsei calității procesuale active este greșită, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 202/2010, în sensul că s-a desființat în parte sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare exclusiv pe cererea reconvențională.

În ceea ce privește critica potrivit căreia instanța de apel a interpretat greșit clauza de la art. 03.4 din contractului de proiectare nr. X/2005, referitoare la posibilitatea modificării proiectului, în realitate, din dezvoltarea acestei critici, reiese că recurenta invocă lipsa dovezii existenței unui act adițional prin care să se fi convenit cu pârâta modificarea temei de proiectare. În legătură cu existența acordului reclamantei privind schimbarea temei de proiectare, atât prima instanță cât și instanța de apel rețin că dovada s-a realizat prin înscrisul din data de 31 ianuarie 2006 depus la dosar, precum și prin coroborarea înscrisurilor aflate la dosar și răspunsurile date de părți la interogatoriu.

Susținerea recurentei, potrivit căreia instanța de apel a interpretat greșit probele administrate în cauză, stabilind în mod eronat că reclamanta ar fi solicitat schimbarea temei de proiectare, nu poate forma obiect al cenzurii în fața instanței de recurs, deoarece modul de apreciere a probatoriului nu constituie motiv de nelegalitate care să se încadreze în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care reglementau ca motiv de recurs greșeala gravă de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor, nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Față de situația de fapt stabilită de instanța de apel pe baza probelor administrate, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., soluția fiind în acord cu voința părților manifestată în cadrul raporturilor contractuale.

Dezvoltând critica referitoare la încălcarea dispozițiilor Anexei 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 (constând în aceea că nu s-a observat că proiectul de arhitectură care a stat la baza autorizației de construire este identificat în 14 octombrie 2005 al firmei de arhitectură pârâtă, iar acest proiect nu a fost avut în vedere expertul care a efectuat expertiza la instanța de fond), recurenta nu pretinde că ar fi invocat acest motiv de nelegalitate prin motivele de apel și că instanța de apel ar fi omis să se pronunțe sau s-ar fi pronunțat greșit, ci susține acest motiv direct în recurs și raportat la sentința primei instanțe. Și în ceea ce privește celelalte critici ulterioare, recurenta le formulează în raport de sentința primei instanțe, deși obiectul recursului este decizia pronunțată de instanța de apel.

Astfel, susținând că pârâta a realizat pentru reclamantă un singur proiect PAC 2, fără schimbarea temei de proiectare, că acțiunea principală este întemeiată, deoarece pârâta a refuzat în mod nejustificat să elaboreze și să predea proiectele tehnice și proiectele de execuție la toate specialitățile și că, din această perspectivă, soluția și motivarea instanței de fond sunt netemeinice, recurenta critică în concret sentința de fond, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel.

De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel. Susținerea aceleiași părți potrivit căreia prima instanță nu a avut în vedere conținutul documentului intitulat "Exercitarea profesiei de arhitect" elaborat de Ordinul Arhitecților din România, iar instanța de apel nu a cenzurat sentința sub acest aspect, nu poate fi primită, deoarece documentul la care se face referire nu are natura unei norme juridice asupra căreia instanța ar fi trebuit să se pronunțe, ci reprezintă un studiu în domeniu, elaborat de un grup de specialiști, având valoare științifică și practică, dar nu și valoare normativă.

De altfel, recurenta, invocând acest motiv de recurs, nu arată care ar fi motivul de nelegalitate și în care dintre ipotezele prevăzute la art. 304 C. proc. civ. s-ar putea încadra. În ceea ce privește solicitarea recurentei, adresată instanței de recurs, de a respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul O.A., Înalta Curte constată că aceasta este în eroare cu privire la etapa procesuală în care pricina se găsește. Cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul O.A. în etapa judecății în primă instanță, a fost admisă prin sentința de fond, iar în apelul reclamantei soluția a fost schimbată, în sensul respingerii acestei cereri de intervenție.

Decizia instanței de apel nu a fost atacată de intervenientul O.A., așa încât soluția dată cererii sale de intervenție în interes propriu a intrat sub puterea lucrului judecat. Nefiind învestită cu un motiv de recurs formulat de partea interesată, care să vizeze cererea de intervenție menționată, instanța de recurs nu se poate pronunța asupra modului de rezolvare a acestei cereri. Pe de altă parte, solicitarea recurentei este în mod evident lipsită de logică, în condițiile în care, în propriul său apel, această cerere de intervenție a fost deja respinsă. Înalta Curte mai constată că, în ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de SC A. SRL, recurenta susține că aceasta nu este fondată, deoarece nici pretențiile pârâtei și nici cele ale intervenientului nu sunt întemeiate, instanța de fond făcând o interpretare greșită a probatoriului, nu au existat două proiecte de arhitectură și nu a solicitat niciodată schimbarea temei de proiectare.

Aceste critici exced limitelor în care instanța de apel a analizat cererea de aderare la apel. În cadrul cererii de aderare la apel s-a criticat de către pârâtă modul de soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității sale procesuale active pe cererea reconvențională. Găsind întemeiată această critică, instanța de apel a făcut aplicarea art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 202/2010, în sensul că a desființat în parte sentința și a trimis cauza spre rejudecare sub aspectul cererii reconvenționale. Întrucât fondul cererii reconvenționale nu a fost analizat de instanța de apel, instanța de recurs nu se poate pronunța asupra criticilor pe fond invocate de recurentă, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța învestită cu rejudecarea.

Față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.C.P.I. SRL împotriva Deciziei civile nr. 290 A din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publica, astăzi 21 februarie 2012. Procesat de GGC - CL