ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1105/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1105/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în Dosar nr. 3097/3/2006,

reclamanta S.C. G.C.P.I. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L.,

solicitând:

- să se constate

rezilierea contractului de proiectare din data de 8 noiembrie 2005;

- obligarea pârâtei

la restituirea sumei de 30.000 euro plus TVA, în lei la cursul de schimb din

ziua plății, reprezentând prețul plătit în avans pentru lucrări neexecutate și

nepredate potrivit contractului indicat;

- obligarea pârâtei

la plata sumei de 25.000 euro, în lei la cursul de schimb din ziua plății, cu

titlu de daune pentru sistarea intempestivă a executării contractului indicat;

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. A. S.R.L.

a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței funcționale a secției

comerciale a tribunalului, nulitatea cererii de chemare în judecată pentru

lipsa elementelor de identificare a reclamantei, a solicitat să se anuleze

cererea reclamantei pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, iar pe fond

a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin cererea

reconvențională, pârâta a solicitat:

- să se constate că

este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în

anul 2000, în baza căruia a fost edificată construcția cu destinație de birouri

din str. S., proprietatea reclamantei, care a încălcat drepturile morale și

patrimoniale de autor, dreptul la calitatea de autor, dreptul la respectarea

integrității operei și dreptul de a realiza opere derivate asupra acestui

proiect, prin solicitarea autorizării de către Primăria Sectorului 1, la data

de 30 septembrie 2005, a construirii unei extinderi a acesteia la nr. X și Y;

- obligarea

reclamantei să înceteze aceste acte și să se abțină de la săvârșirea unor acte

asemănătoare în viitor;

- obligarea

reclamantei la plata, cu titlu de daune morale a sumei de 1 RON și la plata de

daune materiale stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2)

din Legea nr. 8/1996, în sumă de 30.000 euro, reprezentând triplul remunerației

datorate pentru utilizarea operei pârâtei;

- să se constate că

pârâta este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură

realizat în anul 2000, în baza comenzii reclamantei, având ca obiect extinderea

imobilului de la nr. X la nr. Y, cu destinație de birouri, și în consecință să

se interzică reclamantei să îl utilizeze, și să fie obligată reclamanta la

restituirea acestui proiect;

- să se constate că

pârâta este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură

realizat în anul 2002 în baza comenzii reclamantei, având ca obiect extinderea

imobilului de la nr. X la nr. Y și Z cu destinație vilă de lux și în consecință

să se interzică reclamantei să îl utilizeze și să fie obligată reclamanta la

restituirea acestui proiect;

- să se constate că

pârâta este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură

realizat în anul 2003, în baza comenzii reclamantei, având ca obiect extinderea

imobilului de la nr. X la nr. Y, cu destinație de birouri, să se constate că

reclamanta i-a încălcat drepturile de autor asupra acestui proiect și să fie

obligată la restituirea proiectului, la plata în subsidiar a sumei de 15.000 de

euro reprezentând contravaloarea acestui proiect, la plata, cu titlu de daune a

sumei de 45.000 euro, reprezentând triplul remunerației legal datorate pentru

utilizarea operei;

- să se constate că,

în executarea contractului din 8 noiembrie 2005, având ca temă "Extinderea

actualului sediu G." din București, cu un nou imobil "G.C.", în

str. S., având ca temă de bază "imobil cu birouri", pârâta a realizat

lucrări de proiectare (Proiectul 1) în valoare de 50.000 euro, calculate

conform contractului, până la data sistării lucrărilor de către reclamantă, și

să fie obligată aceasta la plata acestei sume în echivalent lei la data plății;

- să se constate că,

în conformitate cu clauzele aceluiași contract, pârâta a realizat lucrări de

proiectare comandate de reclamantă pentru o nouă temă, respectiv extindere

imobil la nr. Y și Z, cu destinație de club - cazinou (Proiectul 2), în valoare

de 248.000 euro și să fie obligată reclamanta la plata acestei sume, în

echivalent lei, la data plății.

La data de 15 mai

2007 a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei O.A. (în calitate de

asociat unic, administrator al S.C. A. S.R.L. și autor originar al proiectelor

de arhitectură realizate la comanda reclamantei), solicitând constatarea

nulității cererii principale pentru lipsa elementelor de identificare a

reclamantei, anularea cererii principale pentru lipsa dovezii calității de

reprezentant, respingerea cererii principale ca neîntemeiată, pentru aceleași

motive care au fost dezvoltate de pârâtă în întâmpinare.

Prin încheierea din

18 septembrie 2007, tribunalul a respins ca nefondate excepțiile privind

nulitatea cererii de chemare în judecată, excepția necompetenței funcționale și

excepția nulității cererii reconvenționale formulată de S.C. A., a admis

excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii

reconvenționale, a respins cererea reconvențională ca fiind formulată de o

persoană fără calitate procesuală activă și a respins cererea de intervenție

formulată în interesul pârâtei.

Pârâta S.C. A. a

invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că, dacă nu

are calitate procesuală activă pentru a solicita plățile pe calea cererii

reconvenționale, în acest caz nu are nici calitate procesuală pasivă în cererea

principală, astfel că aceasta trebuie respinsă, ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin încheierea din

11 octombrie 2007, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei.

La data de 6

noiembrie 2007, intervenientul O.A. a formulat cerere de intervenție în interes

propriu, solicitând:

- să se constate că

intervenientul este titularul drepturilor de autor asupra proiectelor de

arhitectură care fac obiectul contractului din 8 noiembrie 2005, respectiv

Proiectul 1 - extindere sediu din București, (G.) cu un nou imobil "Imobil

de birouri" pe terenurile din Str. S. (G.); Proiectul 2 - extindere a

imobilului din Str. S. tot pe terenurile de la nr. Y-Z, cu un nou imobil (G.)

cu destinație "birouri - cu o concepție care poate fi folosită și pentru

club cazinou" (proiect "birouri - club cazinou), soluția finală, așa

cum a fost aprobată de beneficiar prin semnarea temei de proiectare, autorizată

de Primăria București la data de 8 iunie 2005, prin Autorizația de construire

nr. X;

- să se constate că

valoarea părții executate și neachitate din primul proiect G.C. este de 10.000

euro, sumă rezultată din diferența valorii proiectului executat;

- să se constate că

valoarea proiectului, care cuprinde toate specialitățile și toate fazele de

proiectare pentru imobilul "birouri-club cazinou", autorizat spre

construire de către Primăria Sectorului 1 și care a fost realizat în întregime

la data de 15 septembrie 2006, este de 248.000 euro, care a fost tarifată

conform normelor legale pentru proiectarea programului de arhitectură aprobat

de beneficiar pentru "PAC-2", autorizat de Primăria Sectorului 1, și

să fie obligată reclamanta la plata acestei sume.

Cu privire la

pretențiile sale, intervenientul a arătat că primul proiect realizat în baza

contractului nr. X/2005 a fost executat până la data la care reclamanta a cerut

sistarea lui în luna ianuarie 2005, pentru el fiind produsă faza Proiect pentru

Autorizația de Construire (PAC 1). Această fază se tarifează, conform normelor

legale în proiectare, cu valoarea corespunzătoare a 30% din valoarea

contractată, astfel că, partea de preț datorată este de 30.000 euro, la care se

adaugă, conform art. 09.2 din contract, 20% din valoarea totală a contractului,

astfel că suma totală datorată este de 50.000 euro, din care s-a achitat suma

de 40.000 euro, urmând ca diferența de 10.000 euro + TVA să fie achitată

împreună cu valoarea aferentă totală pentru proiectul aprobat, autorizat și

executat.

Pentru cel de al

doilea proiect "PAC 2" + Proiect de Execuție, cu toate detaliile de

execuție, pentru toate specialitățile, inclusiv măsurători și caiete de

sarcini, executate în întregime până la data de 15 septembrie 2006 și din care

a rezultat o suprafață construibilă mai mare cu 587 mp decât cea inițial

convenită, valoarea lucrărilor executate au fost tarifate la valoarea de

248.000 euro la care se adaugă TVA, prețul fiind calculat și pentru acest

proiect conform normelor profesiei de arhitect, această sumă fiind datorată de

către reclamantă intervenientului, proiectul fiind realizat în întregime, la

termenul comunicat reclamantei și la dispozițiile acesteia, conform notificării

din august 2006.

Prin încheierea din 5

februarie 2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de

reclamantă, privind lipsa de interes a primului capăt al cererii de

intervenție, lipsa calității procesuale active a intervenientului privind

celelalte două capete ale cererii de intervenție și lipsa de interes cu privire

la capetele de cerere doi și trei din cererea de intervenție.

Prin cererea de

chemare în judecată din 24 ianuarie 2008, înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a V-a civilă, sub nr. 3099/3/2008, reclamanții S.C. A. SRL și

O.A. au chemat în judecată pe pârâta SC G.C.P.I. SRL, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate:

- că reclamantul O.A.

este titularul dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în

anul 2000 în baza contractului de proiectare încheiat la data de 10 mai 1999 și

în baza căruia a fost edificată construcția cu destinație de birouri din str.

S., proprietatea pârâtei, și că aceasta i-a încălcat drepturile morale și

patrimoniale de autor;

- să fie obligată

pârâta să înceteze aceste acte și să se abțină de la săvârșirea unor acte

similare în viitor, precum și la plata cu titlu de daune morale a sumei de 1

RON și la plata de daune materiale, stabilite în conformitate cu dispozițiile

art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în sumă de 30.000 euro, reprezentând

triplul remunerației datorate pentru tipul de utilizare a operei ce a făcut

obiectul faptei ilicite;

- să se constate că

reclamantul A.O. este titularul dreptului de autor asupra proiectului de

arhitectură realizat în anul 2000, în baza comenzii pârâtei, în baza actului

adițional din 15 octombrie 2000, având ca obiect extinderea imobilului, cu

destinație de birouri, și în consecință să oblige pârâta să nu îl utilizeze, să

fie obligată pârâta la restituirea acestui proiect și să fie obligată pârâta la

plata sumei de 22.600 euro ce reprezintă valoarea acestui proiect;

- să se constate că

reclamantul A.O. este titular al drepturilor de autor asupra proiectului de

arhitectură realizat în anul 2002, în baza comenzii pârâtei, având ca obiect

extinderea imobilului, cu destinație vilă de lux, și în consecință să se

interzică pârâtei să îl utilizeze și să fie obligată pârâta la restituirea

acestui proiect;

- să se constate că

reclamantul A.O. este titularul dreptului de autor asupra proiectului de

arhitectură realizat în anul 2003 în baza comenzii pârâtei prin actele

adiționale din 26 septembrie 2001, 15 octombrie 2001 și 25 septembrie 2003,

având ca obiect extinderea imobilului, cu destinație de birouri, să se constate

că pârâta a încălcat drepturile de autor asupra acestui proiect și să fie

obligată la restituirea proiectului, la plata, în subsidiar, a sumei de 15.000

euro reprezentând contravaloarea acestui proiect și la plata cu titlu de daune

a sumei de 45.000 euro, reprezentând triplul remunerației legal datorate pentru

utilizarea operei, conform art. 139 din Legea nr. 8/1996;

- să se constate că,

în executarea contractului din 8 noiembrie 2005, având ca temă "Extinderea

actualului sediu G.", cu un nou imobil "G.C.", având ca temă

"imobil cu birouri", reclamanții au realizat lucrări de proiectare în

valoare de 30.000 euro, la care se adaugă 20% din valoarea de proiectare de

100.000 euro, respectiv 20.000 euro, din care se scad cei 40.000 euro plătiți

în avans, rezultând un rest de plată de 10.000 euro și să fie obligată pârâta

la plata acestei sume, în echivalent lei la data plății;

- să se constate că

în conformitate cu clauzele aceluiași contract, reclamanții au realizat lucrări

de proiectare comandate de pârâtă pentru o nouă temă aprobată de beneficiar

prin semnare și ștampilare, respectiv extinderea imobilului, cu o altă temă de

proiectare, valoarea proiectului fiind de 248.000 euro obligarea pârâtei la

plata acestei sume.

Prin încheierea din

15 mai 2008, pronunțată în dosar nr. 3099/3/2008, secția a V-a civilă, a

Tribunalului București a respins excepția litispendenței, a constatat

identitate între ultimele două capete de cerere ale reclamantului O.A. și

capetele de cerere formulate de aceeași persoană în Dosarului nr. 10035/3/2007 și

a dispus trimiterea acestor capete de cerere în vederea întrunirii lor la

Dosarul nr. 10035/3/2007 al secției a III-a civilă. A dispus formarea unui nou

dosar și a acordat termen pentru continuarea judecății în privința celorlalte

capete de cerere.

Tribunalul a dispus

prin încheierea din 24 iunie 2008 conexarea: ultimelor două capete de cerere

din Dosarul nr. 3099/3/2008 cu prezenta cauză.

Prin Sentința civilă

nr. 1189 din 29 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanta SC G.C.P.I.

SRL, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenientul O.A. și cererea conexă formulată de SC A. SRL, a constatat că

intervenientul este autorul proiectelor de arhitectură PAC 1 și PAC 2 pentru SC

G.C.P.I. SRL, a obligat pe reclamantă la plata sumei totale de 246.742 euro,

echivalent în lei la data plății, din care 10.00 euro diferența de preț pentru

PAC 1 și 236.742 euro valoarea PAC 2 realizat de intervenient.

În considerentele

acestei sentințe s-au reținut următoarele:

Între reclamanta SC

G.C.P.I. SRL, în calitate de beneficiar, pe de o parte, și pârâta S.C. A. SRL,

în calitate de proiectant general, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de

proiectare din 8 noiembrie 2005, având ca obiect, elaborarea proiectului de

construcție, complet la toate specialitățile, pentru extinderea actualului

sediu G.C. din București, cu un nou imobil G.C., pe terenul proprietatea

reclamantei, situat pe aceeași stradă, proiectarea urmând a respecta toate

specificațiile date de certificatul de urbanism din 21 octombrie 2003, emis de

Primăria Sectorului 1 București.

Din corespondența

purtată între beneficiar și proiectantul general a rezultat că primul PAC a

fost folosit ca bază a proiectării în faza I, acesta fiind conceput pentru

activitatea de birouri, cu suprafața construită de 2.363 mp, dar, la discuțiile

anterioare definitivării contractului, părțile au hotărât că este mai

profitabil să se modifice PAC-ul, asigurând o remodelare a proiectului de la

concepția birouri clasa A, la un imobil cu o concepție necesară funcțiunii de

lux, club, cazinou, fapt ce a condus la realizarea unui nou proiect cu un nou

PAC, cu o mărire consistentă a suprafeței construite. Acest nou proiect a fost acceptat

în faza PAC, semnat și ștampilat de reclamantă, noua documentație semnată și

ștampilată de G. stând la baza emiterii autorizației de construire din 8 iunie

elaborat un PAC 2, diferit de PAC 1 (care a fost retras de la primărie), cu o

documentație diferită și prezentând o serie de avantaje evidențiate de

proiectant.

Din înscrisurile

aflate la dosarul cauzei și din răspunsurile date de părți la interogatoriile

reciproce administrate în cauză, tribunalul a reținut că proiectantul general

A. a abandonat, din cauza problemelor survenite la primărie legate de

autorizație, proiectul 1 și a trecut la elaborarea proiectului 2

"Extindere G.C.", autorizat de Primăria Sectorului 1, făcând dovada

că a întocmit și semnat contractul de subproiectare din 12 ianuarie 2006,

încheiat cu SC D., pentru instalații încălzire și ventilare G.C., contractul de

subproiectare din 12 ianuarie 2006, încheiat cu SC D.I. pentru instalații

sanitare, contractul de subproiectare din 12 ianuarie 2006, încheiat cu SC

I.P., pentru instalații electrice, cu acte adiționale. Proiectantul a elaborat

de asemenea, în cadrul aceluiași proiect, teme de proiectare pentru sistem

climatizare nivel curent, pentru instalații sanitare, instalații de combatere

incendii și instalații electrice.

Tribunalul a apreciat

că s-a probat existența proiectului 2, fiind depuse la dosar, în extrase,

proiectul final de execuție și detalii de execuție "Extinderea imobilului

G.C." din str. S., cuprinzând documentațiile scrise ale proiectelor de

execuție pentru specialitățile arhitectură, rezistență, încălzire și

ventilații, sanitare și electrice, cu 163 planșe desenate, respectiv toate

componentele unui proiect de arhitectură.

Fiind făcută dovada executării

contractului de către pârâtă, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate

susținerile și solicitările reclamantei cu privire la constatarea rezilierii

contractului de proiectare din 8 noiembrie 2005 și obligarea la restituirea

avansului și la plata daunelor interese.

Instanța a reținut că

intervenientul este autorul proiectelor de arhitectură PAC 1 și PAC 2.

Din concluziile

raportului de expertiză întocmit de expertul arhitect M.V., instanța a reținut

că proiectul PAC 2 este realizat integral și a înlocuit proiectul anterior,

comportând trei variante, pentru a acoperi solicitările evolutive ale

beneficiarului, esențial diferit de primul proiect ca grad de confort și

suprafețe. Expertul a mai stabilit că valoarea lucrărilor de proiectare

prestate se ridică la suma de 288.752 euro, din care reclamanta a recunoscut

plăți de 40.000 euro, rămânând o diferență de plată de 248.752 euro.

Tribunalul a reținut

că și coraportul de expertiză întocmit de expertul parte al reclamantei

recunoaște existența a două proiecte PAC 1 și PAC 2, atribuindu-le însă cu

totul alte valori.

În consecință, față

de toate considerentele expuse, tribunalul a constatat că sunt întemeiate

cererile formulate de S.C. A. și intervenientul O.A., așa încât, în temeiul

dispozițiilor din contractul nr. X/2005 încheiat între părți a obligat-o pe

reclamantă la plata către intervenient, în calitate de autor al proiectelor, a

sumei totale de 246.742 euro, în echivalent în lei la data efectuării plății,

din care suma de 10.000 euro reprezintă diferența de preț solicitată de

intervenient și reclamanta A. pentru PAC 1, iar suma de 236.742 euro reprezintă

valoarea PAC 2 realizat de intervenient.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC G.C.P.I. SRL, invocând următoarele

critici:

În mod greșit prima

instanță a reținut că reclamanta a solicitat schimbarea temei de proiectare

prin înscrisul aflat la dosar. Documentul în cauză, reprezintă o

"Delegație" prin care firma A. și arhitectul O.A. sunt delegați să

întocmească un PUZ al Zonei Str. S., iar în anexa la aceasta delegație se

indica în mod clar că se solicită un PUZ al acestei zone.

Un astfel de document

nu poate avea valoarea juridică a solicitării de schimbare a temei de

proiectare, deoarece potrivit art. 03.4 și 03.5 din contractul de proiectare

nr. X/2005, schimbarea temei de proiectare nu putea fi făcută decât la cererea

beneficiarului, printr-un act adițional care să menționeze și valoarea

suplimentară de proiectare, semnat de ambele părți.

Or, în prezenta cauză

reclamanta nu a solicitat nici verbal și nici scris schimbarea temei de

proiectare, schimbarea destinației imobilului sau schimbarea proiectului, nu a

semnat vreun act adițional la contractul nr. X/2005 având ca obiect o nouă temă

de proiectare, o nouă destinație a imobilului sau schimbarea proiectului, nu a

fost de acord niciun moment să plătească pentru proiectul ce forma obiectul

contractului nr. X/2005 vreo altă sumă de bani decât cea prevăzută expres în

contract.

Apelanta mai arată,

în susținerea apelului, că motivarea instanței este contradictorie deoarece, pe

de o parte, se reține că înscrisul de la dosar a reprezentat motivul întocmirii

noii documentații, iar pe de altă parte, că proiectantul general A. a abandonat

din cauza problemelor survenite la primărie legate de autorizație proiectul 1

și a trecut la elaborarea proiectului 2 "Extindere G.C.", autorizat

de Primăria Sectorului 1.

Mai susține apelanta

că autorizația de construire a fost emisă la data de 8 iunie 2006 pentru un

imobil cu destinația birouri (etajul 3 retras) + nivel tehnic, nu pentru un

imobil cu altă destinație.

În mod greșit prima

instanța a reținut că intimații au executat două proiecte de arhitectură la

solicitarea reclamantei.

Până la momentul la

care a intervenit rezilierea convențională a contractului de proiectare nr.

X/2005, intimații nu întocmiseră decât documentația PAC pe baza căreia a fost

emisă autorizația de construire. Intimații au recunoscut faptul că nu s-a pus

niciodată în discuție vreun alt proiect și că nu s-au realizat două proiecte de

arhitectură, iar prima documentație PAC depusă de G. a fost refăcută pentru a

se putea obține autorizația de construire.

În mod greșit prima

instanța a reținut ca a edificat construcția pe baza celui de-al doilea proiect

invocat de intimați. O astfel de concluzie nu a fost desprinsă nici măcar de

către expertul judiciar, cu atât mai mult în condițiile în care o astfel de

constatare cu caracter pur și exclusiv tehnic nu a constituit obiectiv al

expertizei.

Nu au existat două

proiecte complete de arhitectură și nici măcar proiect de arhitectură complet

care să permită edificarea unei clădiri. Tot ce au reușit să întocmească

intimații până la momentul rezilierii contractului de proiectare a fost o

documentație PAC refăcută de mai multe ori datorită greșelilor de proiectare

ale intimaților, dar și datorită omisiunii acestora de a asigura respectarea

retragerii la 1,9 m față de limita proprietății vecine, condiție impusa de C.

civ. din anul 1864.

În mod greșit prima

instanța a respins cererea reclamantei de efectuare a unei expertize contrarii,

atât în ceea ce privește existența celor două proiecte, cât și valoarea

acestora.

Prin raportul de

expertiză întocmit în cauză expertul judiciar a constatat existența celor două

proiecte de arhitectură, din care primul în faza PAC evaluat la suma de 52.010

euro, iar cel de-al doilea complet, evaluat de expertul judiciar la 218.135

euro.

Apelanta susține că

nu este de acord cu modul în care expertul judiciar a identificat, dar mai ales

a evaluat celor două proiecte, iar prin coraportul de expertiză s-a arătat și

care ar fi valoarea reală a acestor lucrări, de aproximativ 10 ori mai mică

decât cea stabilită prin raportul de expertiză.

În mod greșit prima

instanța a reținut că reclamanta trebuie să plătească intervenientului diferența

de valoare pentru primul proiect și valoarea integrală a celui de-al doilea

proiect. Prima instanță a omis faptul că reclamanta nu s-a aflat niciun moment

în raporturi contractuale directe cu intervenientul O.A., ci numai cu pârâta

S.C. A. SRL.

Pârâta S.C. A. SRL a

formulat, în temeiul art. 293 C. proc. civ., cerere de aderare la apelul

reclamantei, sub aspectul modului greșit în care a fost soluționată excepția

lipsei calității sale procesuale active în cererea reconvențională.

În motivarea cererii

de aderare la apel s-a arătat că, deși prin încheiere din 18 septembrie 2007,

prima instanță a reținut că SC A. SRL are calitate procesuală pasivă în cererea

principală, întrucât s-a obligat prin contract, ulterior a reținut că nu are

calitate procesuală activă atunci când, pe temeiul aceluiași contract,

urmărește să-și realizeze drepturile, respectiv să obțină prețul pentru

lucrările executate.

SC A. SRL are

calitate procesuală pasivă în cererea principală, dar și calitate procesuală

activă în cererea reconvențională, aceasta din urmă derivând din calitatea sa

de titular al unor drepturi încălcate de reclamantă și aceea de titular al

acțiunii deduse judecății, respectiv a cererii reconvenționale.

Prin Decizia nr. 290

A din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul reclamantei, a

schimbat în parte sentința și a respins cererea de intervenție principală ca

fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, menținând

soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii principale. Prin aceeași

decizie s-a admis aderarea la apel, s-a desființat în parte sentința, în ceea

ce privește respingerea cererii reconvenționale și s-a dispus trimiterea

acestei cereri spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de apel a

reținut că litigiul în speță izvorăște din contractul nr. X/2005, în temeiul

căruia SC A. SRL și-a asumat obligația de realizare a unui proiect complet

pentru "Extinderea actualului sediu G.C. din București ".

Contractul prevede la

clauza 03.4. că beneficiarul are posibilitatea de a schimba tema de proiectare,

iar acest lucru s-a și întâmplat, la data de 31 ianuarie 2006, cerând

definitivarea unui PUZ al zonei str. S., necesar perfectării formelor legale

pentru investițiile ce urmau a fi efectuate pe această stradă.

Tribunalul a reținut

corect că s-a probat existența proiectului 2, fiind depuse la dosar, în

extrase, proiectul final de execuție și detalii de execuție, cuprinzând

documentațiile scrise ale proiectelor de execuție pentru specialitățile

arhitectură, rezistență, încălzire și ventilații, sanitare și electrice, cu 163

planșe desenate, respectiv toate componentele unui proiect de arhitectură.

Instanța de apel a

apreciat că, pe lângă realizarea obiectului contractului s-au respectat și

obligațiile asumate de proiectant, așa încât apar ca neîntemeiate susținerile

și solicitările apelantei reclamantei cu privire la constatarea rezilierii

contractului de proiectare și obligarea la restituirea avansului și la plata de

daune pentru sistarea intempestivă a executării proiectului.

Privitor la cererea

de intervenție în interes propriu formulată în cauză de către intervenientul

O.A., instanța de apel a reținut că reclamanta a încheiat contractul de

proiectare nr. X/2005 cu societatea pârâtă și nu cu intervenientul O.A., astfel

că acesta nu are calitatea activă pentru a interveni în prezentul proces.

Împrejurarea că intervenientul este asociat unic și administrator al societății

pârâte nu îi conferă acestuia calitatea procesuală activă și interesul de a

formula cererea de intervenție.

În consecință, Curtea

a concluzionat că în mod greșit a fost soluționată de către instanța de fond

excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului O.A., soluția

corectă ce se impune în raport de prevederile art. 49 alin. 2 C. proc. civ.

fiind respingerea cererii de intervenție principală ca fiind formulată de o

persoană fără calitate procesuală activă.

În ceea ce privește

cererea de aderare la apel, Curtea a reținut că pretențiile pe care pârâta le-a

formulat în fața instanței de fond pe calea cererii reconvenționale se

întemeiază pe contractul părților, reprezentând practic contravaloarea

drepturilor corelative prestațiilor realizate de către aceasta în baza

contractului. Or, în mod greșit a reținut Tribunalul, prin încheierea din data

de 18 septembrie 2007, că pârâta nu justifică calitate procesuală activă în

formularea cererii reconvenționale.

Constatând că cererea

reconvențională a fost respinsă de către instanța de fond fără a se intra în

cercetarea acesteia, Curtea a admis cererea de aderare la apel și a desființat

în parte sentința, dispunând trimiterea spre rejudecare a cererii

reconvenționale.

În finalul

considerentelor deciziei s-a menționat că, odată cu reluarea judecății,

instanța de fond va avea în vedere și celelalte împrejurări invocate de către

apelanta pârâtă SC A. pe calea aderării la apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

reclamanta SC G.C.P. SRL, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea motivelor de recurs invocate,

recurenta susține, în esență, următoarele:

- Decizia din apel

conține dispoziții contradictorii, deoarece, deși se admite apelul formulat de apelanta

reclamantă, se menține soluția privind respingerea ca neîntemeiată a acțiunii

principale. în opinia recurentei, soluția de admitere a apelului său trebuia să

genereze în mod obligatoriu admiterea acțiunii sale, atâta vreme cât apelul nu

a fost admis în parte, ci în totalitate. În cadrul aceleiași critici se susține

că instanța de apel nu a motivat sub nici un aspect soluția de admitere a

apelului, ci dimpotrivă, instanța reține că în mod corect a fost respinsă

acțiunea principală.

- Decizia din apel

este contradictorie pentru că se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare

asupra cererii reconvenționale, fără a se pronunța asupra cererii de

intervenție în interesul pârâtei, respinsă de instanța de fond prin încheierea

din 18 septembrie 2007. Reținând existența a două proiecte PAC, instanța a

analizat o temă probatorie corespunzătoare cererii reconvenționale, deși în

dispozitiv se trimite această cerere spre rejudecare, pe motiv că nu a fost

examinată pe fond. De asemenea, nu s-a constatat reziliat contractul de

proiectare nr. X/2005, ceea ce înseamnă că, nu numai că se antamează, dar se și

impune implicit instanței de trimitere modul în care, cu ocazia rejudecării, se

va soluționa capătul de cerere privind obligațiile de plată generate de

realizarea celor două proiecte PAC, obligații de plată care reprezintă capete

ale cererii reconvenționale trimisă spre rejudecare.

- Instanța de apel a

interpretat greșit clauzele contractului de proiectare nr. X/2005, respectiv

clauza de la art. 03.4 referitoare la posibilitatea modificării proiectului,

încălcând astfel prevederile art. 969 C. civ. potrivit cărora convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante, deoarece nu există niciun

act adițional prin care să se fi convenit cu pârâta modificarea temei de

proiectare și a costurilor lucrărilor suplimentare.

- Au fost încălcate

dispozițiile Anexei 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, deoarece nu s-a observat

că proiectul de arhitectură care a stat la baza autorizației de construire este

identificat cu din 14 octombrie 2005 al firmei de arhitectură pârâtă,

neexistând un alt proiect cu alt număr de identificare. În realitate, pârâta a

elaborat un singur proiect PAC complet, respectiv cel cu numărul menționat mai

sus, și nu două proiecte, cum greșit a reținut instanța de apel. Expertiza

efectuată la instanța de fond nu a avut în vedere acest unic proiect care a

fost depus la dosar prin grija recurentei. Prima instanță nu a avut în vedere

conținutul documentului intitulat "Exercitarea profesiei de arhitect"

elaborat de Ordinul Arhitecților din România și depus la dosar de recurentă,

iar instanța de apel nu a cenzurat sentința sub acest aspect.

- în ceea ce privește

modul de soluționare a acțiunii principale, recurenta susține că instanța de

fond, deși pleacă de la premisa corectă, aceea că între părți s-a încheiat un

contract pentru elaborarea proiectului complet, cu respectarea certificatului

de urbanism, având ca temă "imobil de birouri", instanța

interpretează greșit probele administrate în cauză, stabilind în mod eronat că

reclamanta ar fi solicitat schimbarea temei de proiectare. Din probe reiese că

pârâta și intervenientul au fost cei care au inițiat realizarea unor lucrări de

proiectare suplimentare; nu a existat un act adițional la contractul de proiectare;

ca urmare a scrisorilor din 13 octombrie 2005 și 18 octombrie 2005 ale pârâtei,

recurenta a fost nevoită să renunțe la colaborarea cu arhitectul angajat

anterior și a semnat contractul din 8 noiembrie 2005, fiind înlocuit, sub

același nr. de înregistrare la Primăria Sectorului 1 București, PAC-ul realizat

anterior de fostul arhitect, cu planurile deja întocmite de pârâtă (așa se

explică de ce data contractului din 8 noiembrie 2005 este ulterioară datei

PAC-ului din 14 octombrie 2005).

- Pârâta a realizat

pentru reclamantă un singur proiect PAC 2 (ceea ce s-a denumit ca fiind PAC 1

reprezentând doar un set de schițe și planșe nefinalizate, care nu îndeplinesc

condițiile legale pentru a fi considerate un veritabil PAC), acesta fiind

identificat în 14 octombrie 2005 și pe baza căruia s-a emis autorizația de

construire din 8 iunie 2006, având ca temă de proiectare "imobil cu

birouri". Nu se putea realiza schimbarea temei de proiectare în

"imobil cu destinația de bar cazinou" fără a se obține o nouă autorizație

de construire.

- Acțiunea principală

este întemeiată, deoarece pârâta a refuzat în mod nejustificat să elaboreze și

să predea proiectele tehnice și proiectele de execuție la toate specialitățile

(faza a doua a activității de proiectare), invocând necesitatea elaborării unui

nou PAC și a încheierii unui nou contract de proiectare, pe motiv că primul PAC

a fost sistat pe parcursul analizării lui pentru autorizare, propunere cu care

reclamanta nu a fost de acord.

- Soluția și

motivarea instanței de fond sunt netemeinice, nefiind evidențiate probele pe

baza cărora tribunalul a ajuns la concluzia că proiectantul a elaborat un

proiect PAC 2 diferit de PAC 1. Înscrisurile din dosarul de fond au fost

interpretate greșit și nu sunt de natură a dovedi susținerile pârâtei, sentința

fiind astfel netemeinică. Tribunalul a omis să evidențieze lipsa unui act

adițional la contractul de proiectare și nu a evidențiat consecințele legale

care rezultă din lipsa unui asemenea act. În susținere criticilor referitoare

la soluția dată acțiunii principale, recurenta face referiri ample la

probatoriile administrate și la situația de fapt care rezultă din examinarea

acestora, concluzionând în sensul că soluția pronunțată de tribunal în primă

instanță este neîntemeiată.

- Recurenta solicită

respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de

intervenientul O.A., reiterând argumentele de fond dezvoltate în prima parte a

cererii de recurs, respectiv cele referitoare la existența unui singur PAC,

lipsa unui act adițional la contractul de proiectare și inexistența vreunei

obligații de plată a recurentei față de pârâtă și intervenient.

- În ceea ce privește

cererea de aderare la apel formulată de SC A. SRL, recurenta susține că aceasta

nu este fondată, deoarece nici pretențiile pârâtei și nici cele ale

intervenientului nu sunt întemeiate, instanța de fond făcând o interpretare

greșită a probatoriului, nu au existat două proiecte de arhitectură și nu a

solicitat niciodată schimbarea temei de proiectare.

Prin întâmpinare,

intimata SC A. SRL solicită să se constate că motivele de recurs dezvoltate nu

se încadrează în cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar în privința

celorlalte motive, respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând decizia

recurată, precum și motivele de recurs formulate de recurenta reclamanta SC

G.C.P.I. SRL, Înalta Curte reține următoarele:

Prima critică,

încadrată de recurentă în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează în

realitate o pretinsă nerespectare de către instanța de apel a dispozițiilor

procedurale în materia soluțiilor pe care instanța le poate pronunța în cadrul

acestei căi ordinare de atac, recurenta susținând că, atâta vreme cât apelul

său nu s-a admis în parte, ci în totalitate, soluția nu putea fi alta decât

admiterea acțiunii principale formulată de reclamantă, existând astfel

contradicție în cadrul dispozitivului. Critica astfel formulată se poate

încadra în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Această susținere

este nefondată, deoarece nu are la bază un temei legal care să consacre soluția

admiterii apelului în parte. Această cale de atac are o configurație unitară,

iar ceea ce se schimbă în parte ca urmare a admiterii apelului este sentința

atacată. În acest sens, art. 296 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că: "Instanța

de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată".

În speță, instanța de

apel a respectat dispoziția legală menționată, admițând apelul declarat de

reclamantă și schimbând sentința în parte, ca urmare a aprecierii ca fondată doar

a uneia dintre criticile din apel, neexistând nicio contradicție în cadrul

dispozitivului deciziei recurate.

Critica potrivit

căreia instanța de apel nu ar fi motivat soluția de admitere a apelului

reclamantei, încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., este, de asemenea, nefondată, din considerentele deciziei rezultând

argumentele pentru care instanța de apel a admis apelul reclamantei și a

schimbat sentința în parte, referitor la soluția dată cererii de intervenție principală,

înlăturând criticile care vizau soluția primei instanțe, dată asupra acțiunii

formulate de reclamantă,

Nepronunțarea

instanței de apel asupra cererii de intervenție în interesul pârâtei, respinsă

de instanța de fond prin încheierea din 18 septembrie 2007, nu poate fi

invocată de reclamantă, ca motiv de recurs, deoarece excede interesului său în

această cauză. Intervenientul accesoriu și pârâta, în interesul căreia s-a

intervenit, nu au înțeles să conteste soluția dată cererii de intervenție accesorie,

iar recurenta reclamantă nu justifică interesul invocării în această fază

procesuală a nepronunțării de către instanța de apel pe această cerere de

intervenție, nedovedind că i s-ar fi cauzat în acest mod vreo vătămare a

propriilor interese.

Împrejurarea că, prin

modul de soluționare a cererii principale s-au tranșat anumite aspecte de fapt

și de drept referitoare la culpa contractuală, care se vor impune cu autoritate

de lucru judecat instanței de trimitere învestită cu soluționarea cererii

reconvenționale, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate.

Soluția instanței de

apel reprezintă consecința firească a faptului că prima instanță a judecat pe

fond cererea principală și pe excepție cererea reconvențională, iar ca urmare a

constatării de către instanța de apel a faptului că soluția dată cererii

principale este corectă, dar respingerea cererii reconvenționale pe temeiul

excepției lipsei calității procesuale active este greșită, s-a făcut aplicarea

prevederilor art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., în redactarea anterioară

modificării prin Legea nr. 202/2010, în sensul că s-a desființat în parte

sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare exclusiv pe cererea

reconvențională.

În ceea ce privește

critica potrivit căreia instanța de apel a interpretat greșit clauza de la art.

03.4 din contractului de proiectare nr. X/2005, referitoare la posibilitatea

modificării proiectului, în realitate, din dezvoltarea acestei critici, reiese

că recurenta invocă lipsa dovezii existenței unui act adițional prin care să se

fi convenit cu pârâta modificarea temei de proiectare.

În legătură cu

existența acordului reclamantei privind schimbarea temei de proiectare, atât

prima instanță cât și instanța de apel rețin că dovada s-a realizat prin

înscrisul din data de 31 ianuarie 2006 depus la dosar, precum și prin

coroborarea înscrisurilor aflate la dosar și răspunsurile date de părți la

interogatoriu.

Susținerea

recurentei, potrivit căreia instanța de apel a interpretat greșit probele

administrate în cauză, stabilind în mod eronat că reclamanta ar fi solicitat

schimbarea temei de proiectare, nu poate forma obiect al cenzurii în fața

instanței de recurs, deoarece modul de apreciere a probatoriului nu constituie

motiv de nelegalitate care să se încadreze în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care

reglementau ca motiv de recurs greșeala gravă de fapt, decurgând din aprecierea

eronată a probelor, nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin art. 1 pct. 112

din O.U.G. nr. 138/2000.

Față de situația de

fapt stabilită de instanța de apel pe baza probelor administrate, nu se poate

reține nici încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., soluția fiind în acord cu

voința părților manifestată în cadrul raporturilor contractuale.

Dezvoltând critica

referitoare la încălcarea dispozițiilor Anexei 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991

(constând în aceea că nu s-a observat că proiectul de arhitectură care a stat

la baza autorizației de construire este identificat în 14 octombrie 2005 al

firmei de arhitectură pârâtă, iar acest proiect nu a fost avut în vedere

expertul care a efectuat expertiza la instanța de fond), recurenta nu pretinde

că ar fi invocat acest motiv de nelegalitate prin motivele de apel și că

instanța de apel ar fi omis să se pronunțe sau s-ar fi pronunțat greșit, ci

susține acest motiv direct în recurs și raportat la sentința primei instanțe.

Și în ceea ce

privește celelalte critici ulterioare, recurenta le formulează în raport de

sentința primei instanțe, deși obiectul recursului este decizia pronunțată de

instanța de apel.

Astfel, susținând că

pârâta a realizat pentru reclamantă un singur proiect PAC 2, fără schimbarea

temei de proiectare, că acțiunea principală este întemeiată, deoarece pârâta a

refuzat în mod nejustificat să elaboreze și să predea proiectele tehnice și

proiectele de execuție la toate specialitățile și că, din această perspectivă,

soluția și motivarea instanței de fond sunt netemeinice, recurenta critică în

concret sentința de fond, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie

decizia pronunțată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în

adoptarea soluției.

Or, în calea

extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce

constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel.

De aceea, eventualele

critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi

trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care

motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Susținerea aceleiași

părți potrivit căreia prima instanță nu a avut în vedere conținutul

documentului intitulat "Exercitarea profesiei de arhitect" elaborat

de Ordinul Arhitecților din România, iar instanța de apel nu a cenzurat sentința

sub acest aspect, nu poate fi primită, deoarece documentul la care se face

referire nu are natura unei norme juridice asupra căreia instanța ar fi trebuit

să se pronunțe, ci reprezintă un studiu în domeniu, elaborat de un grup de

specialiști, având valoare științifică și practică, dar nu și valoare

normativă.

De altfel, recurenta,

invocând acest motiv de recurs, nu arată care ar fi motivul de nelegalitate și

în care dintre ipotezele prevăzute la art. 304 C. proc. civ. s-ar putea

încadra.

În ceea ce privește

solicitarea recurentei, adresată instanței de recurs, de a respinge cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenientul O.A., Înalta Curte

constată că aceasta este în eroare cu privire la etapa procesuală în care

pricina se găsește.

Cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenientul O.A. în etapa

judecății în primă instanță, a fost admisă prin sentința de fond, iar în apelul

reclamantei soluția a fost schimbată, în sensul respingerii acestei cereri de

intervenție.

Decizia instanței de

apel nu a fost atacată de intervenientul O.A., așa încât soluția dată cererii

sale de intervenție în interes propriu a intrat sub puterea lucrului judecat.

Nefiind învestită cu

un motiv de recurs formulat de partea interesată, care să vizeze cererea de

intervenție menționată, instanța de recurs nu se poate pronunța asupra modului

de rezolvare a acestei cereri.

Pe de altă parte,

solicitarea recurentei este în mod evident lipsită de logică, în condițiile în

care, în propriul său apel, această cerere de intervenție a fost deja respinsă.

Înalta Curte mai

constată că, în ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de SC A.

SRL, recurenta susține că aceasta nu este fondată, deoarece nici pretențiile

pârâtei și nici cele ale intervenientului nu sunt întemeiate, instanța de fond

făcând o interpretare greșită a probatoriului, nu au existat două proiecte de

arhitectură și nu a solicitat niciodată schimbarea temei de proiectare.

Aceste critici exced

limitelor în care instanța de apel a analizat cererea de aderare la apel.

În cadrul cererii de

aderare la apel s-a criticat de către pârâtă modul de soluționare de către

prima instanță a excepției lipsei calității sale procesuale active pe cererea

reconvențională. Găsind întemeiată această critică, instanța de apel a făcut

aplicarea art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., în redactarea anterioară

modificării prin Legea nr. 202/2010, în sensul că a desființat în parte

sentința și a trimis cauza spre rejudecare sub aspectul cererii reconvenționale.

Întrucât fondul cererii reconvenționale nu a fost analizat de instanța de apel,

instanța de recurs nu se poate pronunța asupra criticilor pe fond invocate de

recurentă, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța învestită cu

rejudecarea.

Față de considerentele

de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC G.C.P.I. SRL împotriva Deciziei civile nr. 290 A din 9 decembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publica, astăzi 21 februarie 2012.

Procesat de GGC - CL