ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3273/2018

Asupra recursului civil, de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 30.11.2010, sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L.. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând contravaloare construcțiilor și instalațiilor edificate pe terenul în suprafață de 2.533,4 mp situat în București, și instituirea, unui drept de retenție asupra acestora până la soluționarea irevocabilă a cererii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, faptul că între părți s-au deraiat litigii legate de imobilul menționat, împotriva sa fiind demarată procedura executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1613 din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, împotriva căreia formulat contestație la executare, solicitând atât anularea actelor de executare silită, cât și lămurirea întinderii, înțelesului și aplicării dispozitivului, acesta neputând fi pus în executare.

S-a mai susținut că pe teren există în prezent construcții noi, edificate cu bună credință, construcțiile care au fost edificate la începutul anilor 1900 nemaiexistând în prezent.

La data de 15.11.2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus ia dosar cerere modificatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata următoarelor sume (evaluate provizoriu): 800.000 RON, reprezentând contravaloare lucrări de construcție realizate conform autorizației de construcție nr. x din 09.10.2003; 361.390 RON, reprezentând contravaloare lucrări de construcție realizate conform autorizației de construcție nr. x din 03.10.2007; 753.800 RON, reprezentând contravaloare lucrări de construcție realizate în baza autorizației de construcție nr. x din 30.12.2009; 430.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări infrastructură (apă, canalizare, energie electrică); 85.000 RON, reprezentând contravaloare lucrări de infrastructură și racordare ia utilitățile de apă, canalizare și energie electrică; 85.000 RON, reprezentând contravaloare lucrări de îmbunătățire a zonei de producție (montare de sisteme de încălzire, iluminat, ventilare a aerului, sisteme de alimentare cu apă și evacuări speciale, gresie, panouri speciale fonoabsorbante, accesare automatizată; 85.000 RON, reprezentând contravaloare lucrări de îmbunătățire a zonei showroom (montare de gresie și faianță, separatoare speciale de birouri, sisteme de iluminat speciale, parchet, sisteme de ventilație și încălzire, sisteme de scări și mână curente, placare cu alcobond); 85.000 RON, reprezentând contravaloare lucrări de îmbunătățire a zonei administrative (montare de gresie și faianță, parchet, sisteme de încălzire și ventilație, sistem de iluminat exterior, tâmplărie de aluminiu cu geam termopan, luminatoare speciale de ventilație, placare cu alcoband); 85.000 RON, reprezentând contravaloare lucrări de îmbunătățire a zonei de producție și depozitare (montare de căi de acces automatizate, gresie și faianță, centrale termice și calorifere, tâmplărie de aluminiu cu geam termopan); 85.000 RON, reprezentând contravaloare manoperă lucrări de construcție, modernizare și consolidare.

În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 07.11.1994, Ministerul Culturii a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x prin care a trecut în patrimoniul exclusiv al societății S.C. C. S.A. imobilul situat în București.

La data de 01.08.2003, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x, S.C. C. S.A. a vândut către reclamantă imobilul în suprafață de 2.061,27 mp situat în București.

La data de 25.09.2001, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x, S.C. C. S.A. a vândut către reclamantă imobilul în suprafață de 509,73 mp, situat în București.

La data de 21.12.2007, s-a. pronunțat sentința civilă nr. 1613 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin care reclamantă a fost obligată să lase către B., în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, în suprafață de 2.533,14 mp, precum și construcțiile aferente acestuia P-H, respectiv P+2, cu o suprafață desfășurată la sol de 1.650 mp. Această sentință a devenit irevocabilă în baza Deciziei civile nr. 251 din 21.01.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința nr. 1613 din 21.12.2007 s-a reținut faptul că imobilul a aparținut autorilor numitei B., fiind naționalizat prin Decretul nr. 192 din 25.10.1951 și dat în folosința Comitetului pentru Artă pentru întreprinderea de stat C. în continuare, tribunalul a reținut faptul că imobilul a intrat în mod abuziv în proprietatea statului (tara titlu valabil) și a admis acțiunea formulată de B.

La data de 14.06.2011 și respectiv 15.06.2011, executorul judecătoresc s-a prezentat la adresa din București, și a dispus evacuarea reclamantei și punerea în posesie a pârâtei B. pentru o suprafață de 2.533,14 mp teren și 1.946 mp construcții P+l, P+2 și P+3. In aceste condiții, având în vedere faptul că, în mare parte, construcțiile aflate pe terenul restituit pârâtei B. au fost ridicate de reclamantă, din fonduri proprii, s-a văzut pusă în situația de a formula acțiunea de față, prin care a solicitat restituirea contravalorii îmbunătățirilor realizate.

Prin sentința civilă nr. 13788 din 15.11.2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/2010, a fost admisă excepția necompetentei materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Tribunalul București, secția civilă.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 11.11.2013, sub nr. x/2012.

La data de 28.03.2013, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că valoarea în RON a pretențiilor formulate în cauză este de 8.090.351 RON (echivalentul sumei de 1.837.380 euro, la cursul BNR din 27.03.2013), iar prin precizările din data de 05.04.2013, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtei, fie la plata contravalorii manoperei și materialelor reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului situat în București, fie la plata contravalorii sporului de valoare adus imobilului situat în București, prin lucrările de îmbunătățire efectuate.

Printr-o nouă cerere precizatoare, formulată ia data de 07.02.2014, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtei, în principal, la plata sumei de 10.576.485 RON, reprezentând sporul de valoare dobândit de imobilul situat în București, ca urmare a construcțiilor și lucrărilor efectuate de reclamantă, așa cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul D.; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 9.030.724 RON, reprezentând contravaloarea manoperei și materialelor încorporate în vederea realizării construcțiilor și lucrărilor efectuate la imobilul situat în București, așa cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul D.

Prin sentința civilă nr. 323 din 17.03.2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.969.294 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri și reparații efectuate la imobilele CI, C3 și C4 din București, identificate prin raportul de expertiză în specialitatea construcții efectuat de expertul D., a respins cererea, în rest, ca neîntemeiată și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 52.307,37 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25.09.2001 de BNP F., S.C. C. S.A. a înstrăinat reclamantei S.C. A. S.R.L. imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 509,73 mp și construcții cu destinația "ateliere și depozite" edificate pe acesta, cu o suprafață utilă de 286,08 mp, având număr cadastral x.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 01.08.2003 de BMP F., S.C. C. S.A. a înstrăinat reclamantei S.C. A. S.R.L. imobilul situat în București, str. x, sector 2, compus din teren în suprafață de 2.061,27 mp (teren acoperit de construcții pe o suprafață de 1.518,92 mp și teren liber ele construcții cu o suprafață de 542,35 mp, cu număr cadastral x) și construcții edificate pe o suprafață de 1.518,92 mp, În baza autorizațiilor de construire nr. x din 09.10.2003, nr. x din 03.10.2007 și nr. x din 30.12.2009 eliberate de Primăria sectorului 2, reclamanta S.C. A. S.R.L. a realizat lucrări de consolidări, modernizări, amenajări la imobilul situat în București, cât și lucrări de construire a unui imobil birouri P+2E+M la aceeași adresă.

Prin sentința civilă nr. 1613 din 21.12.2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2006, rectificată prin încheierea din data de 08.02.2011, a fost admisă acțiunea formulată de pârâta din prezenta cauză B., în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București, Ministerul Culturii și Cultelor și reclamanta S.C. A. S.R.L. și au fost obligate acestea din unită să-i lase pârâtei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 2.533,14 mp și construcțiile aferente P+l, respectiv P+2, cu o suprafața desfășurată la sol de 1.650 mp, identificat prin anexa nr. 3 la raportul de expertiză nr. x din 14.05.2007.

În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut ca imobilul mai sus menționat a aparținut autorilor pârâtei B., G. și H., în baza contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. x din 16.09.1943 de Tribunalul Ilfov, secția Notariat, fiind preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr. 192/1951. S-a mai reținut că titlul pârâtei din prezenta cauză asupra imobilului este preferabil, titlul autoarei reclamantei, S.C. C. S.A. provenind de la stat, adică de la un neproprietar.

Această sentință a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 668 din 17.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 251 din 21.01.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate.

Prin raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expertul D. au fost identificate construcțiile menționate în sentința civilă nr. 1613 din 21.12.2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, situate în București, după cum urmează: un corp de clădire denumit CI, situat la stradă, având regim de înălțime P+1E+Supantă, cu o suprafață construită la sol de 489 mp, structură de rezistență din cadre de beton armat (stâlpi, grinzi, planșee), închideri din zidărie de cărămidă, acoperiș terasă; un corp de clădire denumit C2, aflat pe partea dreaptă în curtea interioară, lipit pe o latură de corpul CI, având regim de înălțime parter și suprafață construită la sol de 1.070 m. S-a precizat de expert ca acest corp de construcție, așa cum este prezentat în anexa 3 la raportul de expertiză nr. x din 14.05.2007, nu a putut fi identificat, deoarece pe locul unde a existat această construcție a fost edificată una nouă; un corp de clădire denumit C3, aflat pe partea stângă în curtea interioară, lipit pe o latură de corpul CI, având regim de înălțime S parțial+P+2E, cu o suprafață construită la sol de 123 mp, având structura de rezistență realizată din cadre de beton armat (stâlpi, grinzi, planșee), închideri din zidărie de cărămidă, acoperiș tip terasă; un corp de clădire denumit C4, lipit pe o latură de corpul C3, având regim de înălțime P+1E, cu o suprafață construită la sol de 214 mp, structură de rezistență din zidărie portantă de cărămidă, planșee de lemn, acoperiș șarpantă, învelitoare tablă.

Prin același raport de expertiză au fost identificate lucrările efectuate de reclamantă în baza autorizațiilor de construire nr. x din 09.10.2003, nr. x din 03.10.2007 și nr. x din 30.12.2009. S-a menționat de expert că în baza autorizației de construire nr. x din 09.10.2003 s-au executat următoarele lucrări: ia corpul CI, având regim de înălțime P+IE+Supantă - consolidare structură (plasă Buzău dublă), modificări goluri în zidăria exterioară, la et. 1 s-a construit o supantă cu acces printr-o galerie de la el, cu structură din cadre de beton armat și având compartimentări și închideri din zidărie și tâmplărie aluminiu cu geam termopan, tencuieli și glet la pereți, pardoseli gresie (la el, casa scării), pardoseli parchet (la et. 2), placat stâlpi cu panouri tip "Alucobond" la etl, balustradă galerie scară acces din inox, tâmplărie exterioară din aluminiu cu geam termopan, tavane false casetate din ghips-carton la etl, uși exterioare acces magazin parter tip "Hormann", toate instalațiile sunt noi (electricitate, canalizare, apă, gaz metan, sistem de climatizare), încălzirea se face prin centrale termice pe gaze; la corpul C2 -

6 săpătură, fundații izolație și continue, structură beton armat, închideri din zidărie, tencuieli pereți, placări pereți cu faianță pe tot conturul până la înălțimea de 2,20 m, pardoseli beton, strat protector pardoseli beton tip cuarț, rezistent trafic, tâmplărie metalică cu policarbonat, uși acces tip "Hormann", ferme metalice la structura acoperișului, învelitoare din panouri tip sandwich, luminator pe 75% din lungimea coamei învelitorii, instalație specială ventilație, încălzire prin sistem radiant fixat pe tavan, toate instalațiile sunt noi (apă, canalizare, gaz metan, electricitate).

Conform autorizației nr. x din 30.12.2009 au fost executate lucrările pentru construirea corpului C5, având regim de înălțime P+3E, construcție noua, având suprafața construită la sol de 52 mp, situată în spatele curții, având o latură lipită de corpul C2. Lucrările executate și identificate sunt: fundație tip radier general, structură cadre beton armat (stâlpi, grinzi, planșee), închideri din zidărie de cărămidă, tâmplărie din aluminiu cu geam tip termopan, interior nefinisat (fără tencuială), izolație termică la exterior eu polistiren pe trei fațade, fațada spre curte nefiind termoizolată.

Tot prin raportul de expertiză în construcții au fost identificate lucrările de îmbunătățire efectuate de reclamantă și de autoarea acesteia la construcțiile existente pe terenul situat în București, în suprafață de 2.533,40 mp. S-a menționat că au fost executate lucrări de îmbunătățiri la corpul CI, de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în baza autorizației de construire nr. x din 09.10.2003, respectiv: consolidare structură (plasă Buzău dublă), modificări goluri în zidăria exterioară, la et. l s-a construit pe o anumită porțiune o supantă cu acces printr-o galerie de la et. l, cu structură din cadre de beton armat și având compartimentări și închideri din zidărie și tâmplărie aluminiu cu geam termopan, tencuieli și glet la pereți, pardoseli gresie (la et. l, casa scării), pardoseli parchet (la et. 2), placat stâlpi cu panouri tip "Alucobond" la et. l, balustradă galerie scară acces din inox, tâmplărie exterioară din aluminiu eu geam termopan, tavane false casetate din ghips-cartort la et. l, uși exterioare acces magazin parter tip "Hormann", toate instalațiile sunt noi (electricitate, canalizare, apă, gaz metan, sistem de climatizare), încălzirea se face prin centrale termice pe gaze. S-a menționat, de asemenea, că au fost executate lucrări de îmbunătățiri și la corpul C3, de către reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru care nu a fost necesară obținerea unei autorizații de construire și anume: lucrări executate la interior-tavane false casetate din ghips-carton, placare pereți din ghips-carton, pardoseli gresie ia holuri și grupuri sanitare, pardoseli parchet în restul încăperilor; lucrări executate la exterior - fațadă placată cu plăci tip "Alucobond", tâmplărie exterioară din PVC cu geam termoizolant, instalații noi (electrice, are condiționat, încălzire cu centrală proprie pe gaze, radiatoare noi).

Totodată, au fost executate lucrări de îmbunătățiri și la corpul C4, de către reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru care era necesară obținerea unei autorizații de construire și anume: refacerea parțială a zidăriei, montarea unei uși automate duble din aluminiu tip "Hormann" și a unei uși într-un canat din aluminiu. S-a precizat de expert că toate lucrările de consolidare, recompartimentare, instalații, finisaje interioare și exterioare efectuate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de autoarea acesteia, S.C. C. S.A. au fost necesare și utile, deoarece au creat o stabilitate și durabilitate a construcției, un confort și o siguranță în desfășurarea activităților la interiorul și exteriorul construcției.

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata contravalorii lucrărilor de construcție și a îmbunătățirilor executate pe terenul situat în București, în suprafață de 2.533,40 mp, invocând, în drept, dispozițiile art. 48 și 50 din Legea nr. 10/2001 și pe cele ale art. 494 C. civ., precum și principiul îmbogățirii tară justa cauză.

Tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 48 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Astfel, pe de o parte, imobilul situat în București, nu a fost restituit prin procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, ci ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare întemeiate pe dispozițiile dreptului comun introduse cu mult înainte de intrarea în vigoare a acestei legi (la 11.04.1996). Pe de altă parte, imobilul mai sus menționat nu are destinație de locuință, fiind vorba de mai multe corpuri de clădire reprezentând birouri, ateliere, showroom.

Totodată, tribunalul a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că, chiriașii au dreptul la restituirea prețului actualizat sau a prețului de piață al imobilelor (după cum contractele de vânzare cumpărare s-au încheiat cu eludarea sau cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995). Astfel, pe de o parte, imobilul în litigiu nu a fost restituit prin procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar, pe de altă parte, acesta nu a fost dobândit printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995,

Prima instanță a reținut că art. 494 C. civ. reglementează unul din cazurile de accesiune imobiliară artificială, respectiv pe acela în care construcția sau plantația a fost făcută de o persoană, cu materialele sale pe terenul altcuiva.

În acest caz, pot fi identificate două situații: situația constructorului de rea-credință (cel care cunoaște că terenul aparține altcuiva și totuși face construcția, plantația, lucrarea).

În această situație, proprietarul terenului are la îndemână două posibilități: să păstreze lucrările, devenind proprietarul lor în temeiul accesiunii, cu obligația de a plăti constructorului valoarea materialelor și prețul muncii, fără a se lua în considerare sporirea valorii fondului ocazionată de lucrările efectuate; să oblige pe constructor să-și ridice construcțiile, pe cheltuiala sa, eventual cu obligația de a plăti daune-interese pentru prejudiciile suferite de proprietarul terenului.

O a doua situație este cea a constructorului de bună-credință (care nu știa că terenul aparține altuia, crezând că aparține lui și construiește pe acei teren).

În această situație, proprietarul terenului devine obligatoriu proprietar al construcției, fam a mai putea cere dărâmarea și ridicarea construcțiilor, trebuind însă să-1 dezdăuneze pe constructor. Proprietarul poate opta pentru întinderea despăgubirii: să achite contravaloarea materialelor și a muncii; sa plătească o sumă egală cu creșterea valorii fondului ca urmare a efectuării construcției.

În privința domeniului de aplicare a art. 494 C. civ., în practica judiciară s-a decis că el cuprinde numai situațiile în care un terț ridică pe terenul altuia construcții noi, nu și atunci când lucrările efectuate reprezintă reparații sau îmbunătățiri aduse imobilului, situația acestora din urmă urmând a fi soluționată după regulile de la cheltuielile necesare, utile și voluptorii.

Tribunalul a reținut că în speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a devenit incidență accesiunea imobiliară artificială, reglementată de dispozițiile art. 494 C. civ., în ceea ce privește corpurile de construcție C1, C2, C3 și C4 edificate pe terenul situat în București,.

Astfel, nu s-a reținut faptul că aceste construcții ar fi fost edificate de reclamanta S.C. A. S.R.L. sau de autoarea acesteia, S.C. C. S.A. pe terenul aparținând pârâtei B., față de cele reținute, cu putere de lucra judecat, prin sentința civilă nr. 1613 din 21.12.2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Prin această sentință civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de pârâta din prezenta cauză B. și au fost obligate Consiliul General al Municipiului București Ministerul Culturii și Cultelor și reclamanta S.C. A. S.R.L. să-l lase în deplină proprietate și liniștită posesie construcțiile identificate prin anexa nr. 3 la raportul de expertiză nr. x din 14.05.2007 (respectiv construcțiile C1 - C4 identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauza de față de expertul D.), reținându-se că aceste construcții au fost dobândite de autorii reclamantei în temeiul contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. x din 16.09.1943 de Tribunalul Ilfov, secția Notariat, fiind preluate în proprietatea statului, tara titlu valabil, în baza Decretului de expropriere nr. 192/1951, titlul pârâtei fiind preferabil celui prezentat de reclamantă.

Prin urmare, prin sentința civilă evocată s-a reținut că imobilele-construcții edificate pe terenul situat în București, astfel cum au fost identificate prin anexa nr. 3 la raportul de expertiză nr. x din 14.05.2007 au fost dobândite de autorii pârâtei, conform contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. x din 16.09.1943 de Tribunalul Ilfov, secția Notariat și, ca atare, în cauza de față, tribunalul nu a putut să rețină o situație diferită, respectiv că aceste construcții ar fi fost edificate de autoarea reclamantei sau de reclamantă, așa cum aceasta a susținut.

S-a apreciat că, puterea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C. civ.).

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), puterea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de artJ2GÎ C. civ. (obiect, părți, cauză) nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate, anterior, anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Principiul puterii de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, ei putând cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Cu privire la corpul de construcție C5 și corpul C2, în actuala configurație, tribunalul reține că reclamanta S.C. A. S.R.L. are calitatea de constructor de rea-credință al acestora.

Sub acest, aspect, s-a avut în vedere că, în literatura de specialitate și practica judiciară s-a arătat că aprecierea bunei-credințe se face în raport de momentul efectuării construcției și că aceasta încetează în momentul ivirii unei îndoieli în convingerea posesorului cu privire la legitimitatea titlului. S-a stabilit că buna-credință se socotește încetată din ziua cererii în justiție făcută împotriva posesorului, chiar dacă acesta ar continua să creadă că proprietarul a pornit acțiunea împotriva sa rară drept.

În speță, corpul C2, în actuala configurație și corpul de construcție C5 au fost executate în baza autorizațiilor de construire nr. x din 09.10.2003 și nr. x din 30.12.2009.

Se constată că lucrările la corpul C2 au fost realizate ulterior introducerii acțiunii în revendicare formulate de pârâta B. în contradictoriu cu autoarea reclamantei, S.C. C. S.A. (la data de 11.04.1996), pe parcursul soluționării cauzei în care a fost introdusă, în calitate de pârâtă și S.C. A. S.R.L..

Corpul de construcție C5 a fost realizat începând cu anul 2009, când deja se pronunțase sentința civilă nr. 1613 din 21.12.2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin care fusese admisă acțiunea în revendicare formulată de pârâtă, iar aceasta devenise definitivă prin respingerea apelurilor declarate, prin Decizia civilă nr. 668 din 17.09.2008 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, fiind evident că nu se mai poate vorbi de buna-credință a reclamantei la realizarea acestei construcții.

În situația constructorului de rea-credință, proprietarul terenului are la îndemână două posibilități, astfel cum s-a reținut anterior: să păstreze lucrările, devenind proprietarul lor în temeiul accesiunii, cu obligația de a plăti constructorului valoarea materialelor și prețul muncii; respectiv, să oblige pe constructor să-și ridice construcțiile, pe cheltuiala sa, eventual cu obligația de a plăti daune-interese pentru prejudiciile produse.

Tribunalul a reținut că pârâta a declarat în fața instanței că nu înțelege să invoce accesiunea cu privire la lucrările edificate de reclamantă și că nu dorește să o despăgubească pe aceasta. Or, față de opțiunea exprimată de pârâtă, proprietara terenului pe care au fost edificate construcțiile, aceasta nu poate fi obligată la plata de despăgubiri constând în contravaloarea materialelor și prețul muncii, astfel cum s-a solicitat de reclamantă, aceasta din urmă având posibilitatea să-și ridice construcțiile, pe cheltuiala sa.

În ceea ce privește îmbunătățirile aduse construcțiilor, acestea nu întră în domeniul de aplicare al art. 494 C. civ., astfel cum s-a arătat mai sus, situația lor urmând a fi soluționată după regulile de la cheltuielile necesare, utile și voluptuarii.

Astfel, posesorul de bună sau de rea-credință are dreptul să ceară de la proprietar restituirea cheltuielilor necesare (tăcute pentru conservarea lucrului) și a celor utile (care nu sunt necesare, dar sunt de folos, căci sporesc valoarea lucrului). Posesorul de bună sau de rea-credință nu are dreptul la restituirea cheltuielilor voluptuarii (acelea făcute de posesor pentru plăcerea lui personală și care nu măresc valoarea lucrului); el poate să ridice lucrările tăcute cu aceste cheltuieli, dacă ridicarea este posibilă, fără a deteriora bunul imobil.

Cu privire la cheltuielile necesare și utile, în doctrină și în practica judiciară s-a reținut că obligația proprietarului de a restitui posesorului de bună sau rea-credință aceste cheltuieli este justificată prin împrejurarea că nu trebuie să se realizeze o îmbogățire fără just temei a primului în detrimentul celui de-al doilea.

Prin cererea modificatoare, reclamanta a indicat drept temei al solicitării de plată a îmbunătățirilor și principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Îmbunătățirile necesare și utile aduse construcțiilor edificate pe terenul situat în București, str. x, sector 2, în suprafață de 2.533,40 mp au fost identificate prin raportul de expertiză în construcții întocmit de expertul D., Aceste îmbunătățiri au fost evaluate prin răspunsul la obiecțiunile ia raportul de expertiză, după cum urmează: lucrările de îmbunătățire efectuate la corpul CI - 4.040.271 RON; lucrările de îmbunătățire efectuate la corpul C3 - 840.277 RON; lucrările de îmbunătățire efectuate la corpul C4-88.746 RON. Prin urmare, lucrările de îmbunătățire realizate la corpurile CI, C3, C4 totalizează suma de 4.969.294 RON.

Tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile cererii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză (adio de în rem verso); mărirea patrimoniului pârâtei, eu valoarea lucrărilor de îmbunătățiri necesare și utile aduse construcțiilor; micșorarea patrimoniului reclamantei, cu aceeași valoare; existența unei legături între sporirea patrimoniului pârâtei și diminuarea patrimoniului reclamantei; absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului pârâtei în detrimentul reclamantei; absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către reclamantă a pierderii suferite.

În ceea ce privește cererea reclamantei privind plata lucrărilor de construcție realizate pe terenul din București, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, pentru considerentele deja expuse.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta, proporțional pretențiilor admise.

Se reține că taxa de timbru aferentă sumei de 4.969.294 RON, la care a fost obligată pârâta este în cuantum de 53.803,94 RON. Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2013 s-a dispus reducerea taxei de timbru datorată de reclamantă de la 84.955 RON la 42.477,5 RON și eșalonarea taxei de timbru reduse în 12 rate lunare, începând cu 25.02.2013. Până la momentul pronunțării sentinței, reclamanta a achitat din taxa de timbru redusă ia 42.477,5 RON suma de 38.937,37 RON, conform chitanțelor depuse ia dosarul cauzei, această sumă urmând a fi inclusă în cheltuielile de judecată (restul sumei, până la 42.477,5 RON urmând a fi recuperată de reclamantă printr-o cerere separată). La această sumă se adaugă onorariul avocatului, în. sumă de 13.370 RON.

Astfel, tribunalul a apreciat că, întrucât pretențiile reclamantei au fost admise doar în parte, aceasta nu este îndreptățită să recupereze întreaga sumă achitată cu titlu de onorariu de avocat (26.739,36 iei), ci doar o parte din acesta, respectiv suma de 13,370 lei (1/2 din suma plătită ca onorariu).

Prin urmare, suma la care a fost obligată pârâta cu titlu de cheltuieli de judecată este de 52.307,37 RON (38.937,37 RON+13,370 RON).

Conform art. 19 din O.U.G nr. 50/2008, cheltuielile pentru care reclamanta a beneficiat de reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar (taxa de timbru) s-a reținut că vor rămâne în sarcina statului.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat apei atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât și pârâta B.

În motivarea apelului declarat de apelanta pârâtă B. s-a arătat că, deși instanța a reținut în considerentele sale că "în baza autorizațiilor de construire nr. x/2003, nr. x/2007 și nr. x/2009 eliberate de Primăria sectorului 2, reclamanta A. a realizat lucrări de consolidări, modernizări, amenajări la imobilul situat în București, cât și lucrări de construire a unui imobil birouri P+2E+M la aceeași adresă " în fapt aceste autorizații au fost emise pentru construcții aflate la un al număr postai, iar instanța a dat eficiență întregului raport de expertiză, cât și răspunsului ia obiecțiuni formulat de către expertul D. care, susține ca toate lucrările evaluate au fost efectuate în baza acestor autorizații.

Astfel, din probele administrate de pârâtă, înscrisuri și planșe foto ce au avut ca teza probatorie starea de fapt a construcțiilor, a presupuselor lucrări de îmbunătățiri, data la care a intrat în posesia acestora precum și reaua credință a reclamantei, rezultă fără echivoc că instanța a considerat expertiza efectuată în dosar "regina probelor" și a dat eficientă doar acesteia, ignorând refuzul expertului de a calcula contravaloarea îmbunătățirilor raportat la materiale și manoperă și de a indica data la care au fost efectuate.

Din probele administrate de reclamanta intimată ce au avut ca teză probatorie efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri și contravaloarea acestora rezultă următoarele;

- autorizațiile de construire nr. x/2003, nr. x/2007 și nr. x/2009 eliberate de Primăria sectorului 2 au fost eliberate pentru imobilul situat în București, altul decât cel pentru care i-a fost recunoscut dreptul de proprietate;

- nu au fost administrate înscrisuri, facturi, contracte de prestări servicii, procese-verbale de recepție a lucrărilor din care să rezulte materialele cumpărate, valoarea acestora și faptul că au fost folosite la îmbunătățirea construcțiilor, probe din care să rezulte micșorarea patrimoniului 1 reclamantei.

Apelanta - pârâtă arată că, în concluziile raportului de expertiză, la obiectivul nr. 4, expertul răspunde evaziv, indică o perioada 2003 - 2007 în care ar fi fost efectuate pretinsele lucrări, susținând că au fost efectuate în baza autorizației de construire nr. x/2003.

Astfel, la obiectivul nr. 5, expertul desemnat nu arată, concret, ce anume reprezintă ceea ce, personal, consideră a fi lucrări necesare și utile și se mulțumește să susțină ca toate lucrările efectuate de A. (fără a avea dovada ca au fost realizate de aceasta) sunt necesare și utile; la obiectivul nr. 6, în mod eronat, cu ignorarea datelor și a informațiilor pe care ar fi trebuit sa le stabilească și sa le prezinte instanței, precum și cu ignorarea prevederilor Legii nr. 99 din 12.04.2013 pentru aprobarea O.G. nr. 24/2011 - privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, expertul determină valoarea materialelor, fără a preciza însă tipul acestei valori: valoare tehnică de înlocuire, cost de înlocuire, valoare de piață, etc Expertul pornește calculul de la o valoare de înlocuire (a construcției și nu a lucrărilor de îmbunătățiri) de 900/RON mp, aplicând apoi termeni de corecție pentru presupusele lucrări-finisaje superioare, placaje de aluminiu etc, iar la obiecțiunile formulate răspunsului dat de expert la obiectivul nr. 5, expertul răspunde instanței arătând că își menține punctul de vedere expus în raportul de expertiza și refuză să lămurească instanța cu privire la evaluarea lucrărilor de îmbunătățiri separat de evaluarea construcțiilor.

În fapt, concluziile raportului de expertiză nu reflectă realitatea, sunt întocmite într-un mod neprofesional, imparțial și nu reprezintă un răspuns pertinent la obiectivele stabilite de instanța de fond. Față de cerințele instanței, răspunsul expertului desemnat este în cea mai mare parte nelegal întocmit, eronat, incomplet și vădit tendențios în favoarea reclamantului, denaturând starea de fapt din teren. Expertul desemnat ing. D. nu prezintă instanței, corect și obiectiv, starea de fapt reală și apreciază greșit situația din teren, tăcând afirmații nefondate, evident fără nicio susținere cu dovezi pertinente și concludente.

Din raportul de expertiza efectuat de expertul D., raport necontestat de către reclamanta, cât și din probatoriul administrat în cauza rezultă fără echivoc că reclamanta nu deține autorizații de construire pentru lucrările pretinse și nici nu a făcut dovada în mod clar a lucrărilor de construcții, montaj executate, distinct de clădirile și elementele de construcție existente Sa momentul pronunțării sentinței civile 1613/2007, nu a prezentat instanței și implicit expertului, devizele pe categorii de lucrări întocmite pe baza consumurilor reale de materiale, manopera, utilaje, data punerii în lucrare, preturile acestora.

Apelanta pârâtă consideră că, pentru ca instanța să aprecieze în mod corect asupra pretinsului drept al reclamantei, expertiza tehnică trebuia realizata prin identificarea materialelor și stabilirea valorii acestora și a manoperei necesară efectuării îmbunătățirilor. Expertul desemnat de instanță nu a adus nicio dovadă pertinentă a existenței concrete a unui Proiect tehnic de punere în execuție a soluțiilor de consolidare și nici a unei Autorizații de construire eliberate legal de autoritățile competente între anii 1998 - 2003 pentru realizarea fizică a consolidărilor preconizate de S.C. C. S.A. și nici a unui Proiect tehnic de punere în execuție a soluțiilor de consolidare pentru realizarea consolidărilor presupus a fi efectuate de către reclamantă.

Nicăieri în cuprinsul raportului de expertiza, expertul desemnat nu prezintă o analiza și o enumerare - cuantificare (măcar estimativă) a naturii și a cantităților efective de materiale și de manoperă ce eventual ar fi fost achiziționate și puse legai în operă de către reclamant. în această situație, apelanta-pârâtă arată că este evident faptul că toate calculele și evaluările făcute de expertul desemnat doar pe baza unor procente, stabilite arbitrar și subiectiv (fără a se putea aprecia corectitudinea și realitatea lor) sunt false, nerelevante și nepertinente în speță.

Expertul desemnat a susținut că toate lucrările de consolidare, recompartimentare, instalații, finisaje interioare și exterioare efectuate de S.C. A. S.R.L. și de S.C. C. S.A., identificate prin expertiză, sunt necesare și utile deoarece au creat o stabilitate și durabilitate a construcției, un confort și o siguranța în desfășurarea activităților la interiorul și exteriorul construcției. Or, lucrările executate de reclamant au modificat destinația și structurile clădirilor în speța fără acordul proprietarului și tară a avea avizele și autorizările legale. Ignorând solicitarea instanței, expertul desemnat nu identifică și nu descrie explicit și exhaustiv lucrările de construcție executate de reclamant fără a avea autorizare de construire. Față de lipsa autorizațiilor pentru pretinsele lucrări de consolidare efectuate de către reclamanta, apelanta pârâtă a considerat că aceste lucrări nu aduc spor de valoare, ci, dimpotrivă scad valoarea construcțiilor, aspect ce trebuia avut în vedere atât de expert, cât și de instanța de fond. Deși amintește de "un proiect", expertul nu arată instanței ce lucrări au fost avizate, dacă s-a respectat proiectul tehnic care a stat la baza autorizației de construcție, dacă există certificate de calitate pentru materialele puse în operă, dacă există procese-verbale de lucrări ascunse pentru lucrările executate etc.

Apelanta pârâtă a arătat instanței de fond că expertul desemnat nu a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 99/2013, pentru aprobarea O.G. nr. 24 din 30 august 2011, elaborând evaluări imobiliare în afara cadrului stabilit prin standardele naționale/internaționale de evaluare - ediția 2011, obligatorii în România.

În răspunsul la obiecțiuni, expertul nu a identificat lucrările de îmbunătățiri și nu le-a evaluat distinct de valoarea construcțiilor, ci a păstrat calculul pornind de la o valoare de înlocuire (a construcției și nu lucrărilor de îmbunătățiri) de 900/RON mp construit, aplicând apoi termeni de corecție pentru presupusele lucrări-finisaje superioare, placaje de aluminiu etc Deși expertul a reținut ca parterul corpului C I nu este finisat și a omis să descrie instanței adevărata stare a acestui spațiu, a calculat suprafața de aproximativ 350 mp asupra căreia nu s-a intervenit la aceiași preț cu restul suprafețelor asupra cărora s-a intervenit cu presupusele îmbunătățiri. La construcția C I s-au aplicat termeni de corecție (înainte de actualizare), adică a adăugat la cei 900 RON pentru 1467 mp construit, valori pentru finisaje superioare.

Expertul a adăugat la costuri centrala termica: 70 RON/mp, adică 102.690 lei, când la parter nu sunt realizate nici măcar instalațiile electrice sau de încălzire, iar etajul și supanta nu sunt deservite de centrala termica, încălzirea realizându-se cu ajutorul instalațiilor de aer condiționat. Cele trei centrale la care accesul este din C1 deservesc, de fapt, construcția C3 la instalații iluminat, placaje de aluminiu etc. Astfel cum s-a probat, centralele termice sunt din anul 2002 achiziționate de S.C. C. S.R.L. și deservesc corpul C3, iar instalația electrică a fost dezafectata în cea mai mare parte de către reclamantă. Mai mult, expertul a înșiruit, generic, materialele folosite la efectuarea îmbunătățirilor fără a indica în mod clar data când acestea au fost realizate, partea din imobil la care au fost realizate, ce materiale a folosit, prețui lor, costul manoperei, uzura etc.

La construcția C1 s-a utilizat Catalogul 120 "Clădiri și construcții comerciale". Deci, s-a tratat de la început construcția ca fund una de tip comercial. Cu toate acestea, expertul a adăugat 30% pentru "imobil cu spațiu comercial". De asemenea, s-au adăugat procente importante pentru apropierea de unități comerciale, amplasare în zona cu dotări socio-urbane (Liceul lulia Hașdeu, Policlinica Tancului, Primăria Sectorului 2) și imobil cu curte, când, de fapt, acestea se adaugă în cazul proprietăților de tip rezidențial, la care toate acestea constituie facilitați (apropierea de scoală, spatii comerciale, mijloace de transport în comun etc).

Expertul desemnat a susținut că S.C. A. S.R.L. a executat în perioada 2003-2007 lucrări de amenajare interioară și exterioara. Lucrări executate la interior: tavane false casetate din gips-carton, placare pereți din gips-carton, pardoseli gresie la holuri și grupuri sanitare, pardoseli parchet în restul încăperilor. Lucrări executate la exterior: fațada placată cu placi tip "Alucobond", tâmplărie exterioara din PVC cu geam termoizolant. instalații noi (electrice, aer condiționat, încălzire cu centrala proprie pe gaze, radiatoare noi). A susținut expertul că pentru aceste lucrări nu a fost necesară obținerea unei autorizații de construire, însă prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și ale H.G. nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism sunt foarte clare în acest sens. Arată că, deși a vizionat acest spațiu, expertul a omis să arate instanței că instalația electrică este dezafectata parțial, că încălzirea nu se face cu centrala proprie a corpului C3 și că lucrările de îmbunătățire menționate - placări cu gipscarton - ascund de fapt pereții și tavanele construcției vechi, neizolate, nerefăcute, ceea ce a condus la infiltrații și uzura "îmbunătățirilor". Expertul a adăugat greșit costuri de 1300 RON/mp pentru echipare centrala termică, tară a avea în vedere că aceste centrale termice au fost puse în funcțiune în 01.12.2002 și au peste 10 ani de utilizare (centralele termice au durata de viața de 10 ani). Cu toate acestea, expertul nu aplica niciun fel de uzură. De asemenea, la aceasta construcție s-au adăugat 100.000 RON pentru "uși tip Hormann, instalație speciala ventilație, cabina vopsitorie", construcția fiind una de tip birouri și s-a adăugat "iluminat fluorescent, instalație de aer condiționat" pe care le considera lucrări utile și necesare, nu voluptorii.

Pentru Corpul C4, construcție P+1E, expertul desemnat a susținut că aceasta este o construcție existentă la data achiziționării, la care S.C. C. S.A. a efectuat adăugiri descrise la obiectivul 3 din expertiză și că S.C. I. S.R.L a intervenit parțial, în anul 2009, cu lucrări la parterul construcției prin refacerea parțială a zidăriei, montându-se o ușă automată dublă din aluminiu tip "Hormann" și o ușă într-un canat din aluminiu. Pentru aceste lucrări era necesară obținerea autorizației de construire și totodată sunt lucrări pe care reclamanta poate să le ridice. Nu s-a arătat de expert ce reprezintă "refacerea parțială a zidăriei" și se contrazice în raport cu susținerea de la obiectivul nr. 1 "nu s-au adus îmbunătățiri construcției, ea prezentându-se într-o stare avansată de degradare (tencuieli căzute, crăpături în zidărie, pardoseli din lemn putrede, tavane și șipci căzute, etc"). Deși a reținut că nu a au fost făcute îmbunătățiri, expertul a susținut doar pe baza afirmațiilor reclamantei că, contravaloarea îmbunătățirilor aduse de reclamantă corpului C4 este în cuantum de 88.746 RON și nu a arătat data la care au fost efectuate și nici daca aceste lucrări au fost autorizate.

În ceea ce privește soluția dată ca urmare a incompletei ori eronatei aprecieri asupra întregului probator administrat în cauză, apelanta pârâtă a apreciat că raționamentul juridic final al instanței este fals, apreciind că, pentru a stabili în mod legal dacă lucrările pretins a ti efectuate de reclamanta, au fost evaluate în mod corect prin expertiză, instanța trebuia să lămurească data la care au fost efectuate, care sunt materialele folosite, care este contravaloarea acestora și a manoperei, astfel cum, de altfel, a stabilit prin obiectivele expertizei și nu în ultimul rând, reclamanta trebuia să dovedească cheltuiala făcută, în speță, diminuarea patrimoniului său.

Dovada îmbunătățirilor, a lucrărilor necesare și utile, se face cu înscrisuri doveditoare, iar cuantumul despăgubirilor trebuia stabilit la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor.

Cheltuielile efectuate cu construcțiile în litigiu nu reprezintă un spor de valoare al proprietății retrocedate, ci consecința exploatării imobilului. Reclamanta a exploatat aceste construcții pentru a-și mări cifra de afaceri, realizând lucrări pentru desfășurarea activității sale economice. Cheltuielile necesare sunt cele făcute pentru conservarea bunului, or din probatoriul administrat de către pârâtă rezultă că reclamanta a "cosmetizat" construcțiile și nu le-a adus îmbunătățiri în sensul conservării bunului câtă vreme nu există autorizații de construire din care sa rezulte că a consolidat, că a efectuat lucrări în conformitate cu dispozițiile legale, lucrări cu caracter necesar și util care să sporească patrimoniul pârâtei, nu sa îl micșoreze cu costuri de reabilitare a construcțiilor folosite de reclamantă și cu costuri de intrare în legalitate în ceea ce privește lucrările ce trebuiau autorizate conform Legii nr. 50/1991.

Fără a da eficientă probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a considerat că sunt întrunite condițiile cererii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, stabilind în sarcina apelantei pârâte obligația de a restitui suma de 4.969.294 RON pentru presupuse lucrări de îmbunătățiri, cheltuiala pe care reclamanta nu a dovedit-o. Reclamanta nu a tăcut dovadă "micșorării patrimoniului" cu suma reprezentând contravaloarea presupuselor lucrări, iar concluziile raportului de expertiză nu pot fi reținute, întrucât ele nu reprezintă un în final, apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, iar, în subsidiar, să se constate că instanța de fond a obligat-o la restituirea unei sume de bani a cărei dimensiune valorică rezultată din administrarea probelor nu corespunde realității și nu este dovedită.

În motivarea apelului declarat de apelanta reclamanta S.C. A. S.R.L. se arată că hotărârea primei instanțe este, parțial, eronată, fiind necesară modificarea în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată.

Printr-un prim motiv de apel s-a susținut că, în primă instanță, nu a fost invocată și nu a fost pusă în discuția părților excepția puterii de lucru judecat, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

În cazul speță, judecătorul de primă instanță a respins, în parte, cererea de chemare în judecată, prin raportare la un incident/apărare (puterea de lucru judecat) care nu a fost invocat de către părți sau de către instanța din oficiu și care nu a fost pus în discuția părților. Procedând în această manieră, s-a ajuns în situația, ca ambele părți litigante să fie surprinse de apărarea în raport de care instanța a soluționat în parte litigiu!. Față de aceste împrejurări, apelanta reclamantă a solicitat înlăturarea considerentelor ce țin de incidentul puterii de lucru judecat și să se soluționeze cererea de chemare în judecată fără a ține cont de acesta.

O altă critică adusă de apelanta reclamantă vizează faptul că instanța a reținut în mod greșit că prin sentința civilă nr. 1613/2007 s-ar fi stabilit că imobilele C1, C2, C3 și C4 ar fi aparținut autorilor pârâtei B.

Din analiza raportului de expertiză întocmit de J., dar și a sentinței civile nr. 1613/2007, se observă că atât expertul, cât și instanța se referă la clădirile existente pe teren la momentul efectuării expertizei, nefiind făcută niciun fel de cercetare cu privire la istoricul clădirilor existente pe acel teren. în aceste condiții, apare evident faptul că soluția pronunțată cu privire la clădirile P+l și P+2 este o consecință normală (automată) a admiterii acțiunii în revendicare cu privire la teren, iar nu o consecință a concluziei că aceste clădiri (așa cum se găseau ele la nivelul anului 2007) ar fi aparținut autorilor pârâtei B.

Din contră, în măsura în care ar fi fructificat cele două expertize aflate la dosarul cauzei, judecătorul fondului ar fi putut observa faptul că niciuna dintre clădirile ce au aparținut autorilor pârâtei B., nu mai era în ființă la momentul anilor 2007, fiind înlocuite cu altele noi.

Astfel, răspunzând obiectivelor stabilite de instanță, expertul D. precizează următoarele:Corp clădire C1 (an construcție după 1950 - adică ulterior rechiziționării terenului de către stat); Corp clădire C2 (an construcție 2003); Corp clădire C3 (an construcție după 1950); Corp clădire C4 (construit parțial înainte de 1950 și parțial după 1950); Corp clădire C5 (construcție nouă - "la roșu")- La aceeași concluzie ajunsese și expertul K., acesta precizând faptul că, ulterior preluării, Statul Român a demolat toate încăperile și anexele inițiale, în locul acestora fiind ridicate construcții noi. Or, dacă ar fi fructificat și coroborat toate aceste elemente, judecătorul fondului ar fi constatat faptul că niciuna dintre construcțiile identificate ca fiind corp C1, Corp C2 și Corp C3 nu au aparținut autorilor pârâtei B., tară ca prin aceasta sa fie adusă atingere efect