ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2588/2020

Ședința publică din data de 2 decembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 30 noiembrie 2010, sub nr. x/2010, astfel cum a fost modificată succesiv, reclamanta S.C A. S.R.L a solicitat obligarea pârâtei B. în principal, la plata sumei de 10.576.485 RON, reprezentând sporul de valoare dobândit de imobilul situat în București, str. x, ca urmare a construcțiilor și lucrărilor efectuate de reclamantă, așa cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul C.; în subsidiar, la plata sumei de 9.030.724 RON, reprezentând contravaloarea manoperei și materialelor încorporate în vederea realizării construcțiilor și lucrărilor efectuate la imobilul situat în București, str. x, așa cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul C..

Cauza a fost declinată din perspectiva competenței materiale, prin sentința civilă nr. 13788/15.11.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, fiind înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2012.

Prin sentința civilă nr. 323/17.03.2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile cererii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, a admis în parte cererea și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 4.969.294 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri și reparații efectuate la imobilele C1, C3 și C4 din București, str. x, identificate prin raportul de expertiză în specialitatea construcții efectuat de expertul C., a respins cererea, în rest, ca neîntemeiată și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 52.307,37 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu privire la corpul de construcție C5 și corpul C2, în actuala configurație, s-a reținut că reclamanta S.C A. S.R.L are calitatea de constructor de rea-credință al acestora.

Prin decizia civilă nr. 1110 A din 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelurile declarate de ambele părți împotriva acestei sentințe civile, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.941.023,751 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri și reparații efectuate la imobilele C1, C2, C3 și C4 situate în București str. x, respingînd în rest cererea ca neîntemeiată și a obligat pârâta să plătească reclamantei și suma de 3.540,13 RON, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru achitată în primă instanță, menținând dispozițiile primei instanțe cu privire la obligația de plată a sumei de 52.307,37 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată, a respins ca inadmisibilă cererea de obligare a apelantei-pârâte la plata sumei reprezentând dobândă legală aferentă debitului principal, pentru perioada 12.06.2014 și până la data plății efective a sumelor datorate, a obligat apelanta-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 39.042,2 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel, a majorat onorariul pentru expertiză în specialitatea construcții de la 6.000 la 12.000 RON, câte 2.000 RON pentru fiecare expert și a obligat pe apelanta-pârâtă să plătească onorariul de expert majorat, în cuantum de 4.000 RON, iar pe apelanta-reclamantă să plătească, cu același titlu, suma de 2.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 3273 din 27 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de către ambele părți împotriva deciziei de apel.

Împotriva aceleiași decizii din apel a Curții de Apel București, a formulat cerere de revizuire apelanta-pârâtă B., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului său, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin decizia nr. 1532 A din 24.10.2019 a respins ca nefondată excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimată.

A respins revizuirea formulată de către revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 1110/29.11.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., ca nefondată.

În motivarea deciziei, instanța a reținut că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. care stipulează că se poate cere revizuirea "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Or, revizuenta numește a fi act nou, raportul de evaluare a imobilului proprietatea sa, situat în București, str. x, întocmit în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2018 înregistrat de reclamanta creditoare A. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia atacată prin revizuire.

Astfel, instanța de apel a constatat că revizuenta face o confuzie cu privire la natura juridică a actelor noi care ar determina revizuirea unei hotărâri definitive a instanței de apel.

În speță, înscrisul considerat nou (raportul de evaluare a imobilului întocmit de D. S.R.L. în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2018) nu a existat la data deciziei ce se cere a fi revizuită, ci dimpotrivă, punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești a determinat efectuarea lucrării invocate în revizuire.

Pe de altă parte, înscrisurile noi trebuie să nu fi putut fi înfățișate în proces, fie pentru că au fost reținute de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Prin această ultimă sintagmă se înțelege forța majoră, care trebuie dovedită, ceea ce nu nici nu s-a invocat, nici nu s-a dovedit în speță.

Prin urmare, fiind invocate circumstanțe noi, născute după soluționarea apelului, instanța a statuat că este încălcată condiția preexistenței înscrisului la data pronunțării hotărârii revizuite.

Prin decizia nr. 1934 A din 05 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a admis cererea formulată de intimata S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu revizuenta B. domiciliată în București.

A dispus completarea deciziei civile nr. 1532A din 24 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în sensul că:

A fost obligată revizuenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata S.C. A. S.R.L., reprezentând onorariu de avocat în sumă de 3000 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) noul C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 1532 A/24.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și împotriva deciziei nr. 1934 A/05.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs revizuenta B., solicitând admiterea cererii sale.

În motivarea recursului, revizuenta a prezentat istoricul litigiului, etapele procesuale parcurse și argumentele reținute în considerentele hotărârilor de către instanțele judecătorești, concluzionând în sensul că motivarea instanțelor nu reflectă realitatea, iar raportul de expertiză este întocmit în cauză este incomplet și vădit părtinitor societății intimate.

La termenul de judecată din data de18 noiembrie 2020, Înalta Curte a pus în discuție excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimată și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurenta - revizuentă nu s-a conformat exigențelor prevăzute de art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., întrucât nu a indicat motivul de recurs pe care își întemeiază recursul și nici nu au formulat critici care să permită încadrarea lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., susținerile recurentei nefiind structurate din punct de vedere juridic.

Astfel, revizuenta B., prin cererea de recurs, a prezentat istoricul litigiului, etapele procesuale parcurse și argumentele reținute în considerentele hotărârilor de către instanțele judecătorești, formulând, de fapt, critici privind fondul cauzei și expertiza efectuată.

Așadar, recurenta nu s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca urmare, întrucât recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea acestora într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal sus-menționat, rezumându-se la susțineri ce nu vizează soluția pronunțată cu privire la aplicarea art. 322 pct. 5 C. proc. civ. privire la hotărârea atacată și care nu au relevanță pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, în care poate fi exercitată calea de atac a recursului, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuenta B., împotriva deciziei nr. 1532 A/24.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și împotriva deciziei nr. 1934 A/05.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2020.