ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 60/2024

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 25 octombrie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, format din teren în suprafață de 300 m.p. și construcția situată pe acesta prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București Prin sentința civilă nr. 3983 din data de 13 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr. 547 din data de 19 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă: a admis în parte cererea formulată de reclamantul A.; a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 342 m.p., precum și din construcția cu destinația de locuință – C1 cu suprafața utilă de 65,19 m.p. – și din construcția anexă – C2 cu suprafața utilă de 12,11 m.p. –, identificate conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul judiciar C.; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 11.563 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a obligat reclamantul să restituie către stat suma de 4.210,03 RON, reprezentând ajutorul public acordat în cauză. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 1315A din data de 5 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 547 din data de 19 aprilie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1315A din data de 5 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs pârâta B., apreciind că decizia recurată este nelegală. I.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A., în termen legal, intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței tribunalului, ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta-pârâtă B. nu a depus răspuns la întâmpinare. I.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 iunie 2023, sub nr. x/2018 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fișa Ecris și referatul de repartizare aflate la dosarul de recurs. Prin rezoluția de primire a dosarului din data de 3 iulie 2023, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 C. proc. civ. În concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a constatat că: părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate; recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege; cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ. recurenta-pârâtă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ. [corespondent al art. 488 alin. (1) pct. 8 din actualul C. proc. civ..]; recursul nu a fost timbrat; părțile nu și-au exprimat acordul ca recursul, în situația în care va fi admisibil în principiu, să fie soluționat în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. Prin urmare, a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru, în principal, urmează a aprecia asupra excepției netimbrării recursului și dacă, în cauză, criticile formulate de recurenta-pârâtă pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancțiunea nulității recursului reglementate de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., iar, în subsidiar, în măsura în care va trece peste excepțiile menționate, se va pronunța asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 7 noiembrie 2023, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs. Recurenta-pârâtă B. nu a depus punct de vedere la raport. Intimatul-reclamant A. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, solicitând anularea recursului ca netimbrat sau ca nemotivat. Prin rezoluția din data de 27 noiembrie 2023, a fost fixat termen la data de 16 ianuarie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele constatate prin raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reținut pricina în pronunțare, cu prioritate, prin prisma excepției netimbrării recursului, invocate din oficiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, iar potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege; pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează că instanța va pune în vedere reclamantului obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Conform dispozițiilor art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. Conform rezoluției din data de 3 iulie 2023, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.105,01 RON aferentă cererii de recurs și s-a dispus, totodată, comunicarea către aceasta a mențiunii de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării recursului. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) –, prin care instanța europeană a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că, prin adresa comunicată la data de 17 iulie 2023, recurentei-pârâte i-a fost comunicată obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind încunoștințată despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Prin aceeași adresă, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cerere de ajutor public judiciar în termen de 5 zile de la primirea comunicării și, în temeiul art. 39 alin. (1) din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Totodată, prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, i s-a adus la cunoștință recurentei-pârâte obligația achitării, în termen de 10 zile de la comunicarea raportului, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.105,01 RON, sub sancțiunea anulării recursului, Obligația de timbrare a recursului a fost recomunicată recurentei-pârâte la data de 19 decembrie 2023, astfel cum rezultă din adresa și dovada de comunicare aflate la dosarul de recurs. Or, din actele și lucrările dosarului se constată că, deși a fost legal înștiințată despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 2.105,01 RON, până la data analizării recursului în procedura de filtru. Se mai observă că, deși i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a formula cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, precum și cerere de acordare a ajutorului public judiciar, recurenta-pârâtă nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere. Fiind vorba de o condiție legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiționat de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte reține că nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru atrage incidența sancțiunii expres prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiași articol, respectiv nulitatea recursului. Ca atare, cum recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul ca netimbrat. Totodată, raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.