ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 811/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 51

din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.C.I., așa

cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta A.N.V., a dispus anularea

Ordinului nr. 6760 din 7 septembrie 2005 emis de pârâtă, prin care a fost

sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5 % pe o perioadă de 3 luni,

pentru săvârșirea abaterilor prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. j) și alin.

(3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de

72 lei către reclamant.

Recursul declarat de pârâta

A.N.V. prin D.R.V.C., împotriva sus menționatei sentințe, a fost admis de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 2351 din 21 iunie 2006, hotărârea atacată fiind

modificată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut, în esență, că faptele reținute ca

abateri în sarcina intimatului –reclamant au fost arătate în mod concret în

raportul care a stat la baza ordinului de sancționare, iar sancțiunea a fost

corect aplicată și individualizată în raport cu gravitatea abaterilor fiind

vorba despre o sancțiune mai puțin gravă, neexistând motive pentru anularea

ordinului atacat în cauză.

La data de 7 iulie 2006,

reclamantul L.C.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

pronunțată de instanța de recurs.

Invocând în drept

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul a arătat că hotărârea

instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale care se reflectă

atât în aspecte legate de procedură cât și aspecte legate de fondul pricinii.

Astfel, în motivarea

contestației în anulare s-a arătat că în mod greșit instanța de recurs s-a

prevalat de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., în condițiile în

care recurenta D.R.V.C. nu a indicat expres motivele de recurs, că nu au fost

analizate toate excepțiile invocate de contestatorul – intimat și că cercetarea

pe fond a cauzei s-a făcut în lipsa indicării unui temei juridic clar de către

recurentă.

Examinând prezenta

contestație în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că:

Așa cum rezultă din

cuprinsul prevederilor art. 318 C. proc. civ. condițiile pentru ca o astfel de

contestație în anulare specială (cum este denumită în doctrina de specialitate)

să fie admisibilă este necesar, pe de o parte, ca hotărârea atacată să fie

pronunțată în recurs, iar pe de altă parte, contestatorul să-și sprijine

contestația pe unul din motivele arătate expres și limitativ de textul legal

menționat.

În speță, dacă cea dintâi

condiție este îndeplinită, fiind atacată decizia nr. 2351/2006 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de recurs, nu același lucru se

poate spune despre cea de-a doua condiție de admisibilitate arătată mai

înainte.

Atât doctrina cât și

jurisprudența în materie au stabilit în mod constant că sunt „greșeli

materiale” în sensul art. 318 C. proc. civ., invocate în cazul de față –

greșeli de fapt, involuntare, iar nu esențiale, greșeli de judecată, respectiv

de interpretare a unor dispoziții legale, de rezolvare a unor incidente

procedurale sau de apreciere a probelor.

Scopul urmărit de legiuitor

a fost acela de a da posibilitatea retractării unei hotărâri care este

rezultatul unei greșeli în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului și nu acela de a deschide părților calea recursului la recurs.

Cum aspectele menționate în

cauza de față vizează greșeli de judecată și nu greșeli materiale în sensul

art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr.

2351/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, apare ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de L.C.I. împotriva deciziei nr. 2351 din 21 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2007.