ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1074/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 238 din 15

iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.R.S.G.,

în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură, având ca obiect suspendarea

executării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 emisă de directorul

general al autorității intimate, prin care s-a dispus eliberarea din

funcție a reclamantului.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în

esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite recursul,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1)

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „

În

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente

să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond

”.

Rezultă, din prevederile legale

citate, că măsura suspendării executării unui act

administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă

numai până la data

pronunțării instanței

de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în

aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul

cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci,

punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată

nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar

suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără

obiect.

În speță, obiectul

acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării deciziei

nr. 731 din 14 mai 2009 emisă de directorul general al Agenției de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Așa cum rezultă din

Certificatul de grefă emis de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, (f.16),

prin decizia nr. 552 din 3 februarie 2010 a acestei instanțe a fost admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 346/2009 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, fiind modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii

acțiunii reclamantului și anulării deciziei nr. 731 din 14 mai

2009 emisă de directorul general al autorității intimate.

Cum actul administrativ a cărui

executare s-a cerut a fi suspendată în cauză a fost desființat,

cererea reclamantului rămânând fără obiect, în temeiul art. 312

alin. (1) teza I-a C. proc. civ., urmează a fi admis recursul, casată

sentința atacată și respinsă acțiunea reclamantului, ca

rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul D.R.S.G. împotriva sentinței nr. 238 din 15

iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal

.

Casează sentința atacată și

respinge cererea de suspendare a

executării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca

rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.