ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1074/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 238 din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.R.S.G., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 emisă de directorul general al autorității intimate, prin care s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond ”. Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunțării instanței de fond.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect. În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 emisă de directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Așa cum rezultă din Certificatul de grefă emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, (f.16), prin decizia nr. 552 din 3 februarie 2010 a acestei instanțe a fost admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 346/2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, fiind modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului și anulării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 emisă de directorul general al autorității intimate. Cum actul administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată în cauză a fost desființat, cererea reclamantului rămânând fără obiect, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I-a C. proc.

civ., urmează a fi admis recursul, casată sentința atacată și respinsă acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.R.S.G. împotriva sentinței nr. 238 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal . Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.