ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 907/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 313 din 25 august 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 emisă de D.G.A.P.I.A., formulată de reclamantul D.R.S.G. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

În ceea ce privește condiția existenței unui caz bine justificat, s-a constatat că în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actului administrativ, care este executoriu din oficiu, iar instituția suspendării este o măsură cu caracter de excepție, presupunând astfel, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să inducă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate. A mai reținut curtea de apel că instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, iar natura măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie, prin ea însăși, un caz bine justificat, în accepțiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004, A.P.I.A.

fiind nominalizată în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate cărora le sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009. Referitor la existența unei „pagube iminentă”, prima instanță a apreciat că simplele susțineri din cuprinsul cererii de chemare în judecată, referitoare la paguba creată, constând în lipsirea de drepturile salariale ce i se cuvin, ca fiind singurul mijloc de întreținere a reclamantului, nu sunt suficiente și nici concludente pentru a aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru a se suspenda executarea unui act administrativ, a cărui prezumție de legalitate nu a fost răsturnată. î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.R.S.G., criticând-o ca nelegală, întrucât instanța fondului a dat-o ci nerespectarea dispozițiilor art. 261 C. proc.

civ., hotărârea nefiind motivată în fapt și în drept. S-a mai criticat sentința și pentru faptul că prima instanță a aplicat greșit legea și a reținut o situație de fapt inexactă fără să analizeze probele. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Cererea recurentului privind suspendarea Deciziei în litigiu s-a întemeiat pe art. 14 din Legea nr. 554/2004. Conform acestui text de lege, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente, suspendarea executării actului administrativ. Desigur că legalitatea actului administrativ este prezumată de lege, iar suspendarea operează ca o măsură de excepție, cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 54/2004, fiind imperative.

Prin decizia în litigiu nr. 731/2009, nu se poate constata de către instanța de judecată cazul bine justificat, în speță neexistând dubii cu privire la legalitatea acestui act, care desigur va fi cercetată odată cu fondul pricinii. Referitor la paguba iminentă, nici aceasta n-a fost dovedită de recurent, întrucât din actele dosarului nu rezultă că acesta a suferit un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat, susținerile recurentului nefiind concludente în cauza de față. Acesta precizează că o eventuală executare a actului administrativ este de natură să-i provoace o pagubă iminentă, de ordin material, însă din adresa A.P.I.A. nr. 13665/2009 aflată la dosar, rezultă că i s-a pus la dispoziție o funcție publică de conducere cu un salariu aferent.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de D.R.S.G., ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.S.G. împotriva sentinței nr. 313 din 25 august 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.