ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2972/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamantul L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Sănătății București, suspendarea executării Ordinului din 13 octombrie 2009 al

Ministerului Sănătății București până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a precizat că prin ordinul menționat, a fost revocat din

funcția de director coordonator al D.S.P. a județului Suceava, funcție în care

a fost numit prin Ordinul din 26 mai 2009 al Ministrului Sănătății, în

conformitate cu prevederile OUG nr. 37/2009.

Reclamantul a

învederat că în cuprinsul ordinului nu a fost precizat motivul în drept al

revocării, iar rezultatul evaluării sale anuale efectuată conform art. 2 alin. (3)

din Ordinul Ministrului Sănătății din 2009 nu i-a fost comunicat conform art. 9

alin. (4) din ordin), prin

propunerea unui calificativ din care să rezulte o eventuală neîndeplinire a

indicatorilor specifici de performanță asumați prin contractul de management

încheiat cu pârâtul conform O.U.G. nr. 37/2009,astfel că sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine

justificat ce creează serioase îndoieli asupra legalității actului ; paguba

iminentă ce i s-ar crea prin executarea actului - atât sub aspect material cât

și moral ( conform art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004).

Cererea a fost

întemeiată în drept pe prevederile art. 14 și 15 raportat la art. 7 din Legea nr.

554/2004, reclamantul formulând anterior plângere administrativă prealabilă la

pârât.

În cauză pârâtul a

formulat întâmpinare, invocând în principal excepția inadmisibilității cererii

față de lipsa efectuării procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei, a

solicitat respingerea cererii pentru nedovedirea în cauză a îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. A învederat că

potrivit O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul trebuia să

întocmească contractul de management ( conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009

), ori până în prezent nu s-a conformat acestei obligații, funcția de director

coordonator fiind ocupată fără asumarea vreunei responsabilități, astfel că

nici un raport de evaluare în cazul său nu există; în schimb această evaluare

putând fi efectuată ori de câte ori este nevoie (conform art. 3 - H.G. nr. 527/2009),

evaluarea s-a efectuat cu concluzia „lipsei de performanță în activitatea

reclamantului, cu aplicarea sancțiunii revocării din funcție, situație în care

ordinul emis este legal.

Prin sentința nr. 233

din9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea având ca obiect „suspendare executare

act

administrativ", formulată de

reclamantul L.A.; a

suspendat executarea Ordinului din 13 octombrie 2009

emis de Ministrul Sănătății, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite

condițiile reglementate de art. 14 privind suspendarea unui act administrativ.

S-a avut în vedere că

vătămarea reclamantului rezultă din încălcarea dreptului său legitim de a ocupa

o funcție de natura celei din care a fost revocat și din instabilitatea creată

raportului său din muncă - garantat prin Legea nr. l88/1999.

Paguba iminentă este

de asemenea probată prin afectarea drepturilor salariale sub aspect material,

dar și prin componenta morală - suspendarea dintr-o funcție de conducere atingând

grav probitatea sa profesională și morală, în lipsa unor motive ce țin de

exercitarea defectuoasă a managementului.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că O.U.G. nr. 105/2000 a fost declarată neconstituțional,

ceea ce afectează Statutul funcției publice.

Instanța de recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Sănătății.

În motivele de recurs

s-a susținut că greșit a fost admisă cererea de suspendare a Ordinului din 13

octombrie 2009 emis de Ministrul Sănătății, întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile legale pentru suspendarea actului administrativ, respectiv, lipsește

plângerea prealabilă, că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

legii, nefiind aplicabile speței prevederile Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie

2009 privind neconstituționalitatea O.U.G.nr. 37/2009.

Înalta Curte din

examinarea motivelor de recurs, a situației de fapt și a legislației

aplicabile, reține următoarele:

Situația de fapt

Prin Ordinul din 13

octombrie 2009 Ministerul Sănătății l-a revocat pe reclamantul L.A. din funcția

de director coordonator al D.S.P. a județului Suceava.

Ordinul a fost emis

în baza referatului comisiei de evaluare a activității manageriale a

directorilor coordonatori ai Direcțiilor de sănătate publică județene,

respectiv a municipiului București.

Reclamantul a

solicitat suspendarea acestui ordin, contestând rezultatele evaluării.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 554/2004 art.

14 - Suspendarea executării actului :

(1)

În

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu

introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea

încetează de drept și fără nicio formalitate.

Art. 2 alin. (1) lit.

ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public;

Lit. t)

cazuri bine justificate -

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

Analiza

textului art. 14 din Legea nr. 554/2006, relevă că în vederea suspendării

actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

Astfel,

este necesar a se fi formulat plângere prealabilă, să existe un caz bine

justificat și riscul producerii unei pagube iminente.

În speță,

s-a formulat plângere prealabilă, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 7

dosar de fond.

Însă, în cauza

prezentă nu sunt îndeplinite celelalte condiții, privind cazul bine justificat

și paguba iminentă.

În ceea ce privește

cazul bine justificat, Înalta Curte constată că întreaga argumentație a soluției

pronunțate de instanța de fond se întemeiază pe neconstituționalitatea O.U.G. nr.

105/2009.

Această motivare nu

are nici o legătură cu actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat și

nici cu motivele invocate de reclamant în cererea introductivă.

Ordinul din 13

octombrie 2009 a avut ca temei al revocării din funcție referatul Comisiei de

evaluare, reclamantul susținând că nu cunoaște modul în care a fost evaluat,

astfel că O.U.G. nr. 105/2009 nu era aplicabilă speței.

Din analiza ordinului

nu rezultă împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului.

Referitor la condiția

pagubei iminente

Potrivit art. 14 din

Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea actului administrativ trebuie să se

dovedească prejudiciul material viitor pe care l-ar suferi persoana vătămată

prin actul respectiv.

Ori, în speța de față

nu este dovedit un astfel de prejudiciu, cu precizarea dreptul de a ocupa o

funcție nu se confundă cu prejudiciul.

În

vederea admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ

toate condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, ori în speță nu sunt

îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

i

nstanța de fond a reținut elemente

care nu au aplicabilitate în cauză, actul administrativ nefiind întemeiat pe

prevederile O.U.G.nr. 105/2009.

În

consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, soluția

primei instanțe fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 233 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea reclamantului L.A., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2010.