ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2972/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamantul L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății București, suspendarea executării Ordinului din 13 octombrie 2009 al Ministerului Sănătății București până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că prin ordinul menționat, a fost revocat din funcția de director coordonator al D.S.P. a județului Suceava, funcție în care a fost numit prin Ordinul din 26 mai 2009 al Ministrului Sănătății, în conformitate cu prevederile OUG nr. 37/2009.

Reclamantul a învederat că în cuprinsul ordinului nu a fost precizat motivul în drept al revocării, iar rezultatul evaluării sale anuale efectuată conform art. 2 alin. (3) din Ordinul Ministrului Sănătății din 2009 nu i-a fost comunicat conform art. 9 alin. (4) din ordin), prin propunerea unui calificativ din care să rezulte o eventuală neîndeplinire a indicatorilor specifici de performanță asumați prin contractul de management încheiat cu pârâtul conform O.U.G. nr. 37/2009,astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat ce creează serioase îndoieli asupra legalității actului ; paguba iminentă ce i s-ar crea prin executarea actului - atât sub aspect material cât și moral ( conform art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004).

Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 14 și 15 raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul formulând anterior plângere administrativă prealabilă la pârât. În cauză pârâtul a formulat întâmpinare, invocând în principal excepția inadmisibilității cererii față de lipsa efectuării procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii pentru nedovedirea în cauză a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. A învederat că potrivit O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul trebuia să întocmească contractul de management ( conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 ), ori până în prezent nu s-a conformat acestei obligații, funcția de director coordonator fiind ocupată fără asumarea vreunei responsabilități, astfel că nici un raport de evaluare în cazul său nu există; în schimb această evaluare putând fi efectuată ori de câte ori este nevoie (conform art. 3 - H.G.

nr. 527/2009), evaluarea s-a efectuat cu concluzia „lipsei de performanță în activitatea reclamantului, cu aplicarea sancțiunii revocării din funcție, situație în care ordinul emis este legal. Prin sentința nr. 233 din9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea având ca obiect „suspendare executare act administrativ", formulată de reclamantul L.A.; a suspendat executarea Ordinului din 13 octombrie 2009 emis de Ministrul Sănătății, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 14 privind suspendarea unui act administrativ.

S-a avut în vedere că vătămarea reclamantului rezultă din încălcarea dreptului său legitim de a ocupa o funcție de natura celei din care a fost revocat și din instabilitatea creată raportului său din muncă - garantat prin Legea nr. l88/1999. Paguba iminentă este de asemenea probată prin afectarea drepturilor salariale sub aspect material, dar și prin componenta morală - suspendarea dintr-o funcție de conducere atingând grav probitatea sa profesională și morală, în lipsa unor motive ce țin de exercitarea defectuoasă a managementului. De asemenea, instanța de fond a reținut că O.U.G. nr. 105/2000 a fost declarată neconstituțional, ceea ce afectează Statutul funcției publice. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Sănătății.

În motivele de recurs s-a susținut că greșit a fost admisă cererea de suspendare a Ordinului din 13 octombrie 2009 emis de Ministrul Sănătății, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea actului administrativ, respectiv, lipsește plângerea prealabilă, că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, nefiind aplicabile speței prevederile Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 privind neconstituționalitatea O.U.G.nr. 37/2009. Înalta Curte din examinarea motivelor de recurs, a situației de fapt și a legislației aplicabile, reține următoarele: Situația de fapt Prin Ordinul din 13 octombrie 2009 Ministerul Sănătății l-a revocat pe reclamantul L.A. din funcția de director coordonator al D.S.P.

a județului Suceava. Ordinul a fost emis în baza referatului comisiei de evaluare a activității manageriale a directorilor coordonatori ai Direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București. Reclamantul a solicitat suspendarea acestui ordin, contestând rezultatele evaluării. Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004 art. 14 - Suspendarea executării actului : (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. Art. 2 alin. (1) lit. ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; Lit. t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; Analiza textului art. 14 din Legea nr. 554/2006, relevă că în vederea suspendării actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții. Astfel, este necesar a se fi formulat plângere prealabilă, să existe un caz bine justificat și riscul producerii unei pagube iminente.

În speță, s-a formulat plângere prealabilă, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 7 dosar de fond. Însă, în cauza prezentă nu sunt îndeplinite celelalte condiții, privind cazul bine justificat și paguba iminentă. În ceea ce privește cazul bine justificat, Înalta Curte constată că întreaga argumentație a soluției pronunțate de instanța de fond se întemeiază pe neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/2009. Această motivare nu are nici o legătură cu actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat și nici cu motivele invocate de reclamant în cererea introductivă. Ordinul din 13 octombrie 2009 a avut ca temei al revocării din funcție referatul Comisiei de evaluare, reclamantul susținând că nu cunoaște modul în care a fost evaluat, astfel că O.U.G.

nr. 105/2009 nu era aplicabilă speței. Din analiza ordinului nu rezultă împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului. Referitor la condiția pagubei iminente Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea actului administrativ trebuie să se dovedească prejudiciul material viitor pe care l-ar suferi persoana vătămată prin actul respectiv. Ori, în speța de față nu este dovedit un astfel de prejudiciu, cu precizarea dreptul de a ocupa o funcție nu se confundă cu prejudiciul. În vederea admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ toate condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, ori în speță nu sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

i nstanța de fond a reținut elemente care nu au aplicabilitate în cauză, actul administrativ nefiind întemeiat pe prevederile O.U.G.nr. 105/2009. În consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, soluția primei instanțe fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 233 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea reclamantului L.A., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.