ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5115/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 114/CA din 25 martie 2010 a respins ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii și în consecință, a admis acțiunea formulată, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 2564 din 22 decembrie 2009, emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond. În acest sens instanța a reținut că prin ordinul a cărei suspendare se solicită, pârâtul a dispus, începând cu data de 23 decembrie 2009, revocarea reclamantului din funcția de director adjunct coordonator al Direcției de Sănătate Publică a Județului Constanța, iar contractul de management a fost încheiat la data de 20 iulie 2009, anterior adoptării O.U.G.

nr. 105/2009, astfel încât, neconstituționalitatea acesteia din urmă nu atrage suspendarea de drept a contractului, cu atât mai mult cu cât măsura revocării reclamantului este anterioară publicării Deciziei Curții Constituționale; pe de altă parte, atâta timp cât suspendarea are ca efect doar menținerea reclamantului în funcția avută anterior emiterii ordinului nu se poate susține că cererea este inadmisibilă sau lipsită de interes. În ceea ce privește condițiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a constatat că reclamantul a depus la dosar dovada sesizării pârâtei cu plângere prealabilă, fiind totodată îndeplinite și celelalte două condiții ale textului de lege.

Astfel, s-a reținut că măsura revocării din funcție și a încetării contractului de management s-a luat fără nicio motivare, în fapt sau în drept, împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, iar încetarea intempestivă a acestui contract de management, asimilat contractului individual de muncă, îi creează reclamantului prejudicii constând în lipsirea de drepturile bănești cuvenite.

Împotriva sentinței civile nr. 114/CA din 25 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Sănătății, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2546 din 23 decembrie 2009. Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității cererii, neavându-se în vedere ipoteza în care Guvernul, în termenul de 45 de zile, să nu pună în concordanță dispozițiile declarate neconstituționale ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 cu dispozițiile Constituției, situație în care s-ar reveni la funcția publică reglementată de Legea nr. 188/1999 iar postul ocupat de reclamant nu ar mai exista.

De asemenea, recurentul a mai arătat că prima instanță a apreciat în mod eronat că sunt îndeplinite în cauză cele două condiții prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care, pe de o parte, prezumția de nelegalitate nu poate opera atâta timp cât actul administrativ este rezultatul prerogativei legale a emitentului și pe de altă parte, simpla diminuare a drepturilor salariale urmare eliberării reclamantului din funcția publică de conducere nu este în măsură să justifice cererea. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Prin „cazuri bine justificate” se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin „pagubă iminentă” se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public” [art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare].

Instanța de fond, în mod întemeiat, prin hotărârea recurată, a procedat la respingerea excepției de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2546 din 22 decembrie 2009 emis de Ministerul Sănătății prin care Domnul G.C.N. a fost revocat, începând cu data de 23 decembrie 2009, din funcția de director coordonator adjunct asistență medicală al Direcției de Sănătate Publică a județului Constanța. Întrucât suspendarea executării actului administrativ nu are ca efect decât menținerea reclamantului în funcția avută anterior emiterii ordinului. De asemenea, prima instanță a reținut în mod judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a dispus în mod întemeiat, prin sentința recurată, admiterea cererii reclamantei și suspendarea executării ordinului atacat până la pronunțarea instanței de fond.

Suspendarea executării actului administrativ fiscal în discuție se impunea, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (întrucât motivele de fapt și de drept invocate prin contestația administrativă formulată este de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalității ordinului) cât și cerința prevenirii unei pagube iminente (deoarece punerea în executare de îndată a măsurii de revocare a reclamantului din funcția de director coordonator adjunct asistență medicală al Direcției de. sănătate publică a județului Constanța ar fi de natură să producă intimatului prejudicii materiale evidente, constând în lipsirea de drepturile bănești cuvenite).

De altfel, se reține că prin sentința civilă nr. 195/CA din 31 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului G.C.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a fost anulat Ordinul nr. 2546 din 22 decembrie 2009 emis de pârât, s-a dispus reîncadrarea în funcția deținută anterior emiterii ordinului și a fost obligat pârâtul la plata drepturilor cuvenite conform contractului de management de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea efectivă și la 1 RON daune morale. În aceste condiții, constatând că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 114/CA din 25 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 114/CA din 25 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2010.