ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5115/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 114/CA

din 25 martie 2010 a respins ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii și

în consecință, a admis acțiunea formulată, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Sănătății, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 2564 din 22

decembrie 2009, emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

În acest sens instanța

a reținut că prin ordinul a cărei suspendare se solicită, pârâtul a dispus, începând

cu data de 23 decembrie 2009, revocarea reclamantului din funcția de director adjunct

coordonator al Direcției de Sănătate Publică a Județului Constanța, iar contractul

de management a fost încheiat la data de 20 iulie 2009, anterior adoptării O.U.G.

nr. 105/2009, astfel încât, neconstituționalitatea acesteia din urmă nu atrage suspendarea

de drept a contractului, cu atât mai mult cu cât măsura revocării reclamantului

este anterioară publicării Deciziei Curții Constituționale; pe de altă parte, atâta

timp cât suspendarea are ca efect doar menținerea reclamantului în funcția avută

anterior emiterii ordinului nu se poate susține că cererea este inadmisibilă sau

lipsită de interes.

În ceea ce privește condițiile

impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a constatat că reclamantul

a depus la dosar dovada sesizării pârâtei cu plângere prealabilă, fiind totodată

îndeplinite și celelalte două condiții ale textului de lege.

Astfel, s-a reținut că

măsura revocării din funcție și a încetării contractului de management s-a luat

fără nicio motivare, în fapt sau în drept, împrejurare de natură a crea o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, iar încetarea

intempestivă a acestui contract de management, asimilat contractului individual

de muncă, îi creează reclamantului prejudicii constând în lipsirea de drepturile

bănești cuvenite.

Împotriva sentinței civile

nr. 114/CA din 25 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în

termen legal pârâtul Ministerul Sănătății, prin care s-a solicitat admiterea căii

extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii

de suspendare a executării Ordinului nr. 2546 din 23 decembrie 2009.

Recurentul a învederat,

prin motivele de recurs, că instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității

cererii, neavându-se în vedere ipoteza în care Guvernul, în termenul de 45 de zile,

să nu pună în concordanță dispozițiile declarate neconstituționale ale Ordonanței

de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 cu dispozițiile Constituției, situație în care

s-ar reveni la funcția publică reglementată de Legea nr. 188/1999 iar postul ocupat

de reclamant nu ar mai exista. De asemenea, recurentul a mai arătat că prima instanță

a apreciat în mod eronat că sunt îndeplinite în cauză cele două condiții prevăzute

de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, în condițiile în care, pe de o parte, prezumția de nelegalitate nu poate

opera atâta timp cât actul administrativ este rezultatul prerogativei legale a emitentului

și pe de altă parte, simpla diminuare a drepturilor salariale urmare eliberării

reclamantului din funcția publică de conducere nu este în măsură să justifice cererea.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare. În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care

a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond. Prin „cazuri bine justificate” se înțelege,

în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt

de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”

[art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin „pagubă iminentă” se

desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”

[art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

cu modificările și completările ulterioare].

Instanța de fond, în mod

întemeiat, prin hotărârea recurată, a procedat la respingerea excepției de inadmisibilitate

a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2546 din 22 decembrie 2009 emis

de Ministerul Sănătății prin care Domnul G.C.N. a fost revocat, începând cu data

de 23 decembrie 2009, din funcția de director coordonator adjunct asistență medicală

al Direcției de Sănătate Publică a județului Constanța. Întrucât suspendarea executării

actului administrativ nu are ca efect decât menținerea reclamantului în funcția

avută anterior emiterii ordinului. De asemenea, prima instanță a reținut în mod

judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, și a dispus în mod întemeiat, prin sentința recurată, admiterea cererii

reclamantei și suspendarea executării ordinului atacat până la pronunțarea instanței

de fond. Suspendarea executării actului administrativ fiscal în discuție se impunea,

în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care este îndeplinită

atât condiția cazului bine justificat (întrucât motivele de fapt și de drept invocate

prin contestația administrativă formulată este de natură să determine o serioasă

îndoială sub aspectul legalității ordinului) cât și cerința prevenirii unei pagube

iminente (deoarece punerea în executare de îndată a măsurii de revocare a reclamantului

din funcția de director coordonator adjunct asistență medicală al Direcției de.

sănătate publică a județului Constanța ar fi de natură să producă intimatului prejudicii

materiale evidente, constând în lipsirea de drepturile bănești cuvenite). De altfel,

se reține că prin sentința civilă nr. 195/CA din 31 mai 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului G.C.N. în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Sănătății, a fost anulat Ordinul nr. 2546 din 22 decembrie 2009 emis

de pârât, s-a dispus reîncadrarea în funcția deținută anterior emiterii ordinului

și a fost obligat pârâtul la plata drepturilor cuvenite conform contractului de

management de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea efectivă și la

1 RON daune morale.

În aceste condiții, constatând

că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și că hotărârea atacată

este legală și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Sănătății

împotriva sentinței civile nr. 114/CA din 25 martie 2010 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 114/CA din 25 martie 2010

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2010.