ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5786/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanta M.L.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministeml Sănătății să se dispună

anularea Ordinului nr. 705 din 15 aprilie 2009 emis de pârât și reîncadrarea sa

în

funcția

publică de director executiv adjunct la Autoritatea de Sănătate Publică a

județului Tulcea.

În

motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că actul administrativ contestat a fost emis cu

încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999, deoarece modificarea raportului său

de serviciu nu se încadrează în niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de

art. 87 alin. (2) din lege.

În

acest sens

s-a arătat că desființarea postului nu s-a justificat printr-o modificare în

proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente specifice postului, întrucât

îndeplinește aceleași atribuții ale directorului executiv, dar beneficiază de

drepturi salariale aferente unei funcții publice de execuție.

Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 63/CA din 22 februarie 2010,

prin care a admis acțiunea și a anulat Ordinul nr. 705/2009 emis de pârâtul

Ministerul Sănătății.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a constatat că temeiul legal pentru emiterea

actelor administrative atacate îl reprezintă O.M.S. nr. 127/2009 privind

aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și structura

organizatorică a direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului

București și art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul

salarizării personalului din sectorul bugetar și Legea nr. 188/1999.

S-a mai

constatat că prin eliberarea din funcția publică de conducere a avut loc o

modificare a raporturilor de serviciu ale reclamantei care nu se încadrează în

niciuna dintre situațiile limitativ și expres prevăzute de art. 87 din Legea

nr. 188/1999 și nu se poate reține nici reorganizarea instituției, câtă vreme

postul de conducere ocupat de reclamantă nu a fost redus, ci dimpotrivă,

menținut.

Î

mpotriva

acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, invocând

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., solicitând casarea sau modificarea hotărârii atacate și, pe cale

de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Fără a

dezvolta separat, fiecare motiv de recurs invocat, recurentul-pârât critică, în

esență, sentința atacată sub următoarele aspecte:

- în mod

eronat, instanța de fond a reținut faptul că pârâtul nu a depus întâmpinare, în

realitate aceasta fiind comunicată atât prin fax,

cât și

prin poștă, neluând astfel în considerare apărările formulate de autoritatea

pârâtă;

hotărârea

primei instanțe nu este motivată în fapt și în drept, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ.;

instanța

de fond nu a reținut că prin Ordinul nr. 127/2009 s-au majorat cu un procent de

peste 50% atribuțiile funcției publice de conducere, fiind vorba de

reorganizarea autorității publice.

Recursul

este nefondat.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, precum

și de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

În

ceea ce

privește primul motiv de recurs referitor la nemotivarea sentinței atacate

Înalta Curte constată că acesta nu este susținut de actele și lucrările

dosarului. Astfel, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, la

care a aplicat dispozițiile legale pe care le-a apreciat incidente cauzei,

recurentul neindicând concret în ce sens consideră că hotărârea nu este

motivată.

În ceea ce

privește motivul de recurs care cuprinde critici referitoare la soluția

pronunțată pe fondul cauzei și care se întemeiază pe dispozițiile Ordinului nr.

127/2009, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat.

Astfel,

prin măsurile ordonate prin actul administrativ atacat reclamanta a suferit

retrogradarea din funcția publică de conducere de director executiv în cea de

execuție, de consilier, preluând însă atribuțiile și responsabilitățile

postului de conducere deținut anterior.

În

motivarea

ordinului s-a invocat ca temei de drept Ordinul nr. 127/2009 privind aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice,

prin care s-a dispus reorganizarea autorităților de sănătate publică județene

ca direcții de sănătate publică județene, autoritatea pârâtă apreciind că sunt

incidente dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici, republicată.

Potrivit

dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. c) se prevede situația reorganizării dacă

este schimbată denumirea funcției, dar condiția cumulativă pentru reducerea

postului este aceea ca atribuțiile aferente funcției publice să fie modificate

în proporție de 50%. Or, din actele dosarului nu rezultă nici schimbarea de

denumire a funcției și nici

modificarea atribuțiilor

corespunzătoare acesteia în proporție de mai mult de 50%. în acest sens, în mod

corect a reținut prima instanță că prin art. 2 din O.M.S. nr. 127/2009 s-a

menținut postul public de conducere de director executiv, iar atribuțiile

aferente funcției de conducere au fost date temporar tot în sarcina

reclamantei, modificarea lor în proporție de peste 50% nu a fost dovedită.

Se reține

totodată că eliberarea din funcție a reclamantei nu se încadrează în niciuna

dintre situațiile limitativ prevăzute de art. 87 din Legea nr. 188/1999, din conținutul

actului administrativ nerezultând alte motive legate de activitatea reclamantei

și care să fi dus la necesitatea luării acestei măsuri de modificare a

raporturilor de serviciu.

Față de

considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Sănătății, împotriva sentinței nr. 63/CA din 22

februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 22 decembrie 2010.