ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5786/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanta M.L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministeml Sănătății să se dispună anularea Ordinului nr. 705 din 15 aprilie 2009 emis de pârât și reîncadrarea sa în funcția publică de director executiv adjunct la Autoritatea de Sănătate Publică a județului Tulcea. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999, deoarece modificarea raportului său de serviciu nu se încadrează în niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 87 alin. (2) din lege.

În acest sens s-a arătat că desființarea postului nu s-a justificat printr-o modificare în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente specifice postului, întrucât îndeplinește aceleași atribuții ale directorului executiv, dar beneficiază de drepturi salariale aferente unei funcții publice de execuție. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 63/CA din 22 februarie 2010, prin care a admis acțiunea și a anulat Ordinul nr. 705/2009 emis de pârâtul Ministerul Sănătății. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că temeiul legal pentru emiterea actelor administrative atacate îl reprezintă O.M.S.

nr. 127/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și structura organizatorică a direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București și art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar și Legea nr. 188/1999. S-a mai constatat că prin eliberarea din funcția publică de conducere a avut loc o modificare a raporturilor de serviciu ale reclamantei care nu se încadrează în niciuna dintre situațiile limitativ și expres prevăzute de art. 87 din Legea nr. 188/1999 și nu se poate reține nici reorganizarea instituției, câtă vreme postul de conducere ocupat de reclamantă nu a fost redus, ci dimpotrivă, menținut.

Î mpotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., solicitând casarea sau modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Fără a dezvolta separat, fiecare motiv de recurs invocat, recurentul-pârât critică, în esență, sentința atacată sub următoarele aspecte: - în mod eronat, instanța de fond a reținut faptul că pârâtul nu a depus întâmpinare, în realitate aceasta fiind comunicată atât prin fax, cât și prin poștă, neluând astfel în considerare apărările formulate de autoritatea pârâtă; hotărârea primei instanțe nu este motivată în fapt și în drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc.

civ.; instanța de fond nu a reținut că prin Ordinul nr. 127/2009 s-au majorat cu un procent de peste 50% atribuțiile funcției publice de conducere, fiind vorba de reorganizarea autorității publice. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, precum și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la nemotivarea sentinței atacate Înalta Curte constată că acesta nu este susținut de actele și lucrările dosarului. Astfel, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, la care a aplicat dispozițiile legale pe care le-a apreciat incidente cauzei, recurentul neindicând concret în ce sens consideră că hotărârea nu este motivată.

În ceea ce privește motivul de recurs care cuprinde critici referitoare la soluția pronunțată pe fondul cauzei și care se întemeiază pe dispozițiile Ordinului nr. 127/2009, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat. Astfel, prin măsurile ordonate prin actul administrativ atacat reclamanta a suferit retrogradarea din funcția publică de conducere de director executiv în cea de execuție, de consilier, preluând însă atribuțiile și responsabilitățile postului de conducere deținut anterior. În motivarea ordinului s-a invocat ca temei de drept Ordinul nr. 127/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice, prin care s-a dispus reorganizarea autorităților de sănătate publică județene ca direcții de sănătate publică județene, autoritatea pârâtă apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. c) se prevede situația reorganizării dacă este schimbată denumirea funcției, dar condiția cumulativă pentru reducerea postului este aceea ca atribuțiile aferente funcției publice să fie modificate în proporție de 50%. Or, din actele dosarului nu rezultă nici schimbarea de denumire a funcției și nici modificarea atribuțiilor corespunzătoare acesteia în proporție de mai mult de 50%. în acest sens, în mod corect a reținut prima instanță că prin art. 2 din O.M.S. nr. 127/2009 s-a menținut postul public de conducere de director executiv, iar atribuțiile aferente funcției de conducere au fost date temporar tot în sarcina reclamantei, modificarea lor în proporție de peste 50% nu a fost dovedită.

Se reține totodată că eliberarea din funcție a reclamantei nu se încadrează în niciuna dintre situațiile limitativ prevăzute de art. 87 din Legea nr. 188/1999, din conținutul actului administrativ nerezultând alte motive legate de activitatea reclamantei și care să fi dus la necesitatea luării acestei măsuri de modificare a raporturilor de serviciu. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății, împotriva sentinței nr. 63/CA din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 decembrie 2010.