ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.P. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, anularea art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054 din 16 august 2010 prin care se dispune reluarea funcției publice de execuție de consilier în cadrul D.S.P. Tulcea și repunerea sa în funcția de director executiv adjunct financiar-contabil la D.S.P. Tulcea, cu acordarea drepturilor salariale conform prevederilor legale, funcție pe care a deținut-o anterior în baza O.U.G. nr. 37/2009. În motivarea cererii se invocă Deciziile nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale și apreciază că după eliberarea sa din funcția de director coordonator adjunct financiar-contabil se impune numirea sa în funcția pe care a deținut-o anterior apariției O.U.G.
nr. 37/2009, aceea de director executiv adjunct financiar-contabil și nu în funcția de consilier. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 393/CA din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului, a fost anulat în parte Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054/2010 în ceea ce privește art. 2, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de director executiv adjunct economic la D.S.P. Tulcea și obligat Ministerul Sănătății la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin art. 1 din ordinul nr. 2054/2010 emis de pârât s-a dispus eliberarea intimatului din funcția de director coordonator adjunct-financiar-contabil și încetarea efectelor juridice din contractul de management, prevederi care sunt legale, numirea sa în această funcție ca și contractul de management, fiind acte administrative date în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009 și, ulterior a O.U.G. nr. 105/2009. Nu s-a avut în vedere însă și anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 972 din 19 mai 2009, dat, așa cum rezultă și din preambulul acestuia, tot în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, prin care se dispune eliberarea sa din funcția publică de director executiv adjunct financiar-contabil la D.S.P.
Tulcea. Încetarea de drept a efectelor acestui ordin (nr. 972/2009), cât și faptul, menționat în Decizia Curții Constituționale nr. 413/2010, că în momentul de față, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009, conduc la concluzia în opinia reclamantului că, ar fi trebuit ca o dată cu eliberarea sa din funcția de director adjunct coordonator financiar-contabil să fie repus în funcția de director executiv adjunct financiar-contabil, funcție deținută anterior, în urma concursului susținut la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 76/2006, și nicidecum să fie retrogradat, fără temei legal, în funcția de execuție de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare, așa cum prevede art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054/2010, care face obiectul contestației sale.
Având în vedere cele prezentate mai sus, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost numit în urma concursului susținut la Agenția Națională a Funcționarilor Publici prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 76 din 22 februarie 2006 în funcția de director executiv adjunct care avea la acea dată aceleași atribuții și aceleași compartimente în subordine ca și cele instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1078/2010. Mai mult decât atât, de la data numirii sale în funcția de director executiv adjunct financiar-contabil, respectiv 23 februarie 2006 și până la data apariției Ordinul Ministrului Sănătății nr. 127/2009 a executat aceleași atribuții ca cele instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1078/2010.
A motivat reclamantul că, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1078/2010 nu modifică atribuțiile ce i-ar reveni, ci doar aduce aceste atribuții la aceleași nivel cu cele pentru care a susținut concursul și pe care le-a exercitat în perioada 2006-2009. La 29 septembrie 2010 reclamantul a formulat cerere rectificatoare a obiectului cererii solicitând, ca și consecință a anulării art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054/2010 și numirea sa în funcția de conducere de director executiv adjunct economic. Pârâta a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată. Referitor la apărarea pârâtei privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantului pentru motivele expuse în întâmpinare s-a reținut de către instanță că aspectele invocate ca fiind de natură de a atrage inadmisibilitatea sunt apărări ce vizează fondul cauzei și urmează a fi analizate de instanță odată cu pronunțarea soluției pe fond.
Prin art. 1 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054/2010 emis de pârât s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P., începând cu 16 august 2011. În art. 2 din același ordin se menționează că începând cu aceeași dată se constată încetarea suspendării de drept a raporturilor de serviciu al reclamantului și reluarea funcției publice de executare de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare, în cadrul D.S.P. Tulcea cu acordarea drepturilor salariale conform prevederilor legale.
Problema de drept în cauză este aceea a funcției la care revine reclamantul ca urmare a aplicării dispozițiilor Curții Constituționale: În opinia intimatei reclamantul revine la funcția de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare, astfel cum se prevede în art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054 din 16 august 2010, argumentul fiind cel al supraviețuirii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 972 din 19 mai 2009, ordin emis în baza O.U.G. nr. 37/2009. Însă Curtea Constituțională a României a contestat neconstituționalitatea unor dispoziții prevăzute în O.U.G. nr. 105/2009, cât și a unor dispoziții referitoare la funcțiile publice de conducere prevăzute în Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
În acest sens sunt pe deplin lămuritoare argumentele Deciziei Curții Constituționale nr. 413/2010 potrivit cu care: - Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a suspendat până la data de 27 februarie 2010 efectele O.U.G. nr. 105/2009, astfel încât, în lipsa intervenției legiuitorului, începând cu data de 28 februarie 2010 aceasta din urmă și-a încetat efectele, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituție; - lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor ordonanțe de urgență etc.); - potrivit jurisprudenței sale, respectiv Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în M. Of.
al României, Partea I, nr. 104/12.02.2007, în cazul constatării neconstituționalității unor acte abrogatoare, „acestea își încetează efectele juridice în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituție, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte”. Aplicând argumentele Curții, instanța de fond a concluzionat că începând cu data de 28 februarie 2010, funcția de director coordonator nu mai există, iar persoanele care ocupau aceste funcții nu mai pot fi considerate ca fiind conducătorii serviciilor publice deconcentrate. În momentul de față, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G.
nr. 37/2009. Încetarea de drept a efectelor Ordinului Ministrului Sănătății nr. 972 din 19 mai 2009, ordin emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 cât și faptul, menționat în Decizia Constituțională nr. 413/2010, că în momentul de față, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009, au condus la concluzia că odată cu eliberarea reclamantului din funcția de director adjunct coordonator financiar-contabil, acesta trebuia să fie repus în funcția de director executiv adjunct financiar-contabil (denumită în prezent director executiv adjunct economic) funcție deținută anterior, în urma concursului susținut la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 76/2006, și nicidecum să fie retrogradat, fără temei legal, în funcția de execuție de consilier, clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare.
Nu au fost primite apărările pârâtei întrucât nu se impunea ca reclamantul să ceară anularea ordinului nr. 972/2009 pentru că acesta este nul de drept fiind un act emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009. Acesta nu mai poate fi considerat a fi în vigoare, el fiind un act administrativ dat în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009. Nu în ultimul rând este de observat faptul că reclamantul a fost numit în urma concursului susținut la Agenția Națională a Funcționarilor publici prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 76/2006 în funcția de director executiv adjunct contabil ce avea la acea dată aceleași atribuții și aceleași compartimente în subordine ca și cele instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății potrivit cu care funcția se numește director executiv adjunct economic.
Mai mult, de la data numirii reclamantului în funcția sa, respectiv 23 februarie 2006 și până la data apariției Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1227/2009 a executat aceleași atribuții ca cele instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1078/2010 ce denumește această funcție director economic executiv adjunct economic. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Sănătății și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii reclamantului, având în vedere că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. În motivele de recurs se arată că în baza art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009, Ministerul Sănătății a emis ordinul nr. 972 din 19 mai 2009 prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de director executiv adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea și numirea în funcția de consilier, grad profesional superior, clasa I, treapta 1 de salarizare, în cadrul D.S.P. Tulcea – Serviciul Contabilitate. Ulterior, reclamatul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea. Urmare a deciziilor Curții Constituționale a fost emis Ordinul nr. 2054 din 16 august 2010 de către Ministrul Sănătății și s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P.
Tulcea. La art. 2 s-a dispus încetarea suspendării de drept a raportului de serviciu și reluarea funcției de execuție în care fusese numit prin ordinul nr. 972/2009. S-a învederat instanței că intimatul-reclamant nu a înțeles să atace Ordinul nr. 972 din 19 iunie 2009 emis de Ministrul Sănătății prin care s-a dispus eliberarea acestuia din funcția publică de conducere în care acesta solicită reintegrarea, nu a formulat plângerea prealabilă ci a înțeles să atace un act administrativ ce nu are nicio legătură cu eliberarea din funcția publică de conducere în care solicită reintegrarea. Recurentul a arătat că deciziile Curții Constituționale nu dispun reintegrarea directorilor executivi eliberați din funcție în temeiul O.U.G.
nr. 37/2009, ci doar dispune că începând cu data de 28 februarie 2010, Legea nr. 188/1999 revine la forma anterioară O.U.G. nr. 37/2009. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Reclamantul a ocupat funcția de director adjunct financiar-contabil la D.S.P. Tulcea din anul 2006 în urma unui concurs organizat pentru această funcție. Ca urmare a apariției O.U.G. nr. 37/2009 a fost emis de Ministrul Sănătății Ordinul nr. 972 din 19 mai 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de conducere și încadrat pe o funcție de execuție la aceeași autoritate. Pe noua funcție de director coordonator adjunct financiar-contabil la D.S.P.
Tulcea a fost numit, prin ordinul nr. 1176 din 26 mai 2009, tot reclamantul. Atât O.U.G. nr. 37/2009, cât și O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituționale și, în baza Deciziei nr. 1629/2009 și a Deciziei nr. 414/2010, a fost emis Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054 din 16 august 2010 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea și s-a dispus reluarea (în art. 2) a funcției publice de execuție de consilier. În prezenta cauză, reclamantul nu contestă eliberarea sa din funcția de director coordonator adjunct în care a fost numit în baza O.U.G.
nr. 105/2009, ordonanță declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale, ci contestă faptul că, după eliberarea din funcția care a fost desființată ca efect al deciziei Curții Constituționale, a fost numit într-o funcție de execuție și nu în funcția de conducere pe care o deținea anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009. Soluția instanței de fond prin care a fost anulat art. 2 din Ordinul nr. 2054 din 16 august 2010 al Ministrului Sănătății și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv adjunct economic la D.S.P. Tulcea a fost dată în considerarea caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, caracter obligatoriu ce vizează inclusiv considerentele deciziilor.
Astfel, în Decizia nr. 414/2010 a Curții Constituționale cu referire la efectele declarării ca neconstituționale a O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, Curtea a subliniat că lipsirea de temei constituțional a actelor normative subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență) și că, începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să-și producă efecte juridice Legea nr. 188/1999 cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale ce au fost aduse de O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, care este un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență, sancțiune diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ.
Prin urmare, prin declararea ca neconstituțională a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, s-a creat cadrul juridic pentru a fi numiți în funcțiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate cei care dețineau aceste funcții în baza Legii nr. 188/1999, anterior apariției O.U.G. nr. 37/2009, așa cum este și cazul reclamantului. Referitor la criticile din recurs ce vizează neatacarea ordinului nr. 972 din 19 iunie 2009 prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director adjunct financiar-contabil, se constată că acestea sunt nefondate. În condițiile în care reclamantul a fost numit, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, în funcția de conducere nou înființată, aceea de director coordonator adjunct financiar-contabil, nu avea interes să mai conteste actul de eliberare din funcția deținută anterior.
Este adevărat că deciziile Curții Constituționale nu dispun reintegrarea directorilor executivi eliberați din funcție în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, dar este suficient ca în aceste decizii să se precizeze că modificările aduse Legii nr. 188/1999 sunt neconstituționale și că, începând cu 28 februarie 2010, Legea nr. 188/1999 revine la forma anterioară O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009. Acestea au fost și considerentele pentru care, chiar și în lipsa unor hotărâri judecătorești, dar în virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, multe autorități publice au procedat la repunerea în funcție a persoanelor care au deținut funcția de conducere până la momentul intrării în vigoare a O.U.G.
nr. 37/2009. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 393/CA din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2011.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.