ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

B.P. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, anularea art. 2 din

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054 din 16 august 2010 prin care se dispune reluarea

funcției publice de execuție de consilier în cadrul D.S.P. Tulcea și repunerea sa

în funcția de director executiv adjunct financiar-contabil la D.S.P. Tulcea, cu

acordarea drepturilor salariale conform prevederilor legale, funcție pe care a deținut-o

anterior în baza O.U.G. nr. 37/2009.

În motivarea cererii se

invocă Deciziile nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale și apreciază

că după eliberarea sa din funcția de director coordonator adjunct financiar-contabil

se impune numirea sa în funcția pe care a deținut-o anterior apariției O.U.G.

nr. 37/2009, aceea de director executiv adjunct financiar-contabil și nu în funcția

de consilier.

fond.

Prin sentința civilă nr.

393/CA din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului, a fost anulat în

parte Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054/2010 în ceea ce privește art. 2, s-a

dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de director executiv adjunct economic

la D.S.P. Tulcea și obligat Ministerul Sănătății la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin art. 1 din ordinul

nr. 2054/2010 emis de pârât s-a dispus eliberarea intimatului din funcția de director

coordonator adjunct-financiar-contabil și încetarea efectelor juridice din contractul

de management, prevederi care sunt legale, numirea sa în această funcție ca și contractul

de management, fiind acte administrative date în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009 și,

ulterior a O.U.G. nr. 105/2009.

Nu s-a avut în vedere

însă și anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 972 din 19 mai 2009, dat, așa

cum rezultă și din preambulul acestuia, tot în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, prin

care se dispune eliberarea sa din funcția publică de director executiv adjunct financiar-contabil

la D.S.P. Tulcea.

Încetarea de drept a efectelor

acestui ordin (nr. 972/2009), cât și faptul, menționat în Decizia Curții Constituționale

nr. 413/2010, că în momentul de față, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii

serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009, conduc la concluzia în opinia reclamantului că, ar fi trebuit ca o

dată cu eliberarea sa din funcția de director adjunct coordonator financiar-contabil

să fie repus în funcția de director executiv adjunct financiar-contabil, funcție

deținută anterior, în urma concursului susținut la Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 76/2006, și nicidecum să fie

retrogradat, fără temei legal, în funcția de execuție de consilier clasa I, gradul

superior, treapta 1 de salarizare, așa cum prevede art. 2 din Ordinul Ministrului

Sănătății nr. 2054/2010, care face obiectul contestației sale.

Având în vedere cele prezentate

mai sus, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost numit în urma concursului

susținut la Agenția Națională a Funcționarilor Publici prin Ordinul Ministrului

Sănătății nr. 76 din 22 februarie 2006 în funcția de director executiv adjunct care

avea la acea dată aceleași atribuții și aceleași compartimente în subordine ca și

cele instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr.

1078/2010. Mai mult decât atât, de la data numirii sale în funcția de director executiv

adjunct financiar-contabil, respectiv 23 februarie 2006 și până la data apariției

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 127/2009 a executat aceleași atribuții ca cele

instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1078/2010.

A motivat reclamantul

că, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1078/2010 nu modifică atribuțiile ce i-ar

reveni, ci doar aduce aceste atribuții la aceleași nivel cu cele pentru care a susținut

concursul și pe care le-a exercitat în perioada 2006-2009.

La 29 septembrie 2010

reclamantul a formulat cerere rectificatoare a obiectului cererii solicitând, ca

și consecință a anulării art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054/2010

și numirea sa în funcția de conducere de director executiv adjunct economic.

Pârâta a formulat întâmpinare

solicitând în principal respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și în subsidiar

ca nefondată.

Referitor la apărarea

pârâtei privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantului pentru motivele expuse

în întâmpinare s-a reținut de către instanță că aspectele invocate ca fiind de natură

de a atrage inadmisibilitatea sunt apărări ce vizează fondul cauzei și urmează a

fi analizate de instanță odată cu pronunțarea soluției pe fond.

Prin art. 1 din Ordinul

Ministrului Sănătății nr. 2054/2010 emis de pârât s-a dispus eliberarea reclamantului

din funcția de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P., începând

cu 16 august 2011.

În art. 2 din același

ordin se menționează că începând cu aceeași dată se constată încetarea suspendării

de drept a raporturilor de serviciu al reclamantului și reluarea funcției publice

de executare de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare, în

cadrul D.S.P. Tulcea cu acordarea drepturilor salariale conform prevederilor legale.

Problema de drept în cauză

este aceea a funcției la care revine reclamantul ca urmare a aplicării dispozițiilor

Curții Constituționale:

În opinia intimatei reclamantul

revine la funcția de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare,

astfel cum se prevede în art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2054 din

16 august 2010, argumentul fiind cel al supraviețuirii Ordinului Ministrului Sănătății

nr. 972 din 19 mai 2009, ordin emis în baza O.U.G. nr. 37/2009.

Însă Curtea Constituțională

a României a contestat neconstituționalitatea unor dispoziții prevăzute în O.U.G.

nr. 105/2009, cât și a unor dispoziții referitoare la funcțiile publice de conducere

prevăzute în Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind

Statutul Funcționarilor Publici.

În acest sens sunt pe

deplin lămuritoare argumentele Deciziei Curții Constituționale nr. 413/2010 potrivit

cu care:

- Decizia Curții Constituționale

nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a suspendat până la data de 27 februarie 2010 efectele

O.U.G. nr. 105/2009, astfel încât, în lipsa intervenției legiuitorului, începând

cu data de 28 februarie 2010 aceasta din urmă și-a încetat efectele, în temeiul

art. 147 alin. (1) din Constituție;

- lipsirea de temei constituțional

a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente

emise în temeiul acestora (contracte de management, actele administrative date în

aplicarea celor ordonanțe de urgență etc.);

- potrivit jurisprudenței

sale, respectiv Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 104/12.02.2007, în cazul constatării neconstituționalității unor acte

abrogatoare, „acestea își încetează efectele juridice în condițiile prevăzute de

art. 147 alin. (1) din Constituție, iar prevederile legale care au format obiectul

abrogării continuă să producă efecte”.

Aplicând argumentele Curții,

instanța de fond a concluzionat că începând cu data de 28 februarie 2010, funcția

de director coordonator nu mai există, iar persoanele care ocupau aceste funcții

nu mai pot fi considerate ca fiind conducătorii serviciilor publice deconcentrate.

În momentul de față, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor

publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009.

Încetarea de drept a efectelor

Ordinului Ministrului Sănătății nr. 972 din 19 mai 2009, ordin emis în baza O.U.G.

nr. 37/2009 cât și faptul, menționat în Decizia Constituțională nr. 413/2010, că

în momentul de față, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor

publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009,

au condus la concluzia că odată cu eliberarea reclamantului din funcția de director

adjunct coordonator financiar-contabil, acesta trebuia să fie repus în funcția de

director executiv adjunct financiar-contabil (denumită în prezent director executiv

adjunct economic) funcție deținută anterior, în urma concursului susținut la Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, conform Ordinului Ministrului Sănătății nr.

76/2006, și nicidecum să fie retrogradat, fără temei legal, în funcția de execuție

de consilier, clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare.

Nu au fost primite apărările

pârâtei întrucât nu se impunea ca reclamantul să ceară anularea ordinului nr. 972/2009

pentru că acesta este nul de drept fiind un act emis în baza O.U.G. nr. 37/2009

care a fost declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr.

1629/2009. Acesta nu mai poate fi considerat a fi în vigoare, el fiind un act administrativ

dat în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia Curții

Constituționale nr. 1629/2009.

Nu în ultimul rând este

de observat faptul că reclamantul a fost numit în urma concursului susținut la Agenția

Națională a Funcționarilor publici prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 76/2006

în funcția de director executiv adjunct contabil ce avea la acea dată aceleași atribuții

și aceleași compartimente în subordine ca și cele instituite prin ultimul ordin,

respectiv Ordinul Ministrului Sănătății potrivit cu care funcția se numește director

executiv adjunct economic.

Mai mult, de la data numirii

reclamantului în funcția sa, respectiv 23 februarie 2006 și până la data apariției

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1227/2009 a executat aceleași atribuții ca cele

instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1078/2010

ce denumește această funcție director economic executiv adjunct economic.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Ministerul Sănătății și a solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței recurate în sensul respingerii cererii reclamantului, având în vedere

că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivele de recurs

se arată că în baza art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009, Ministerul Sănătății a emis ordinul

nr. 972 din 19 mai 2009 prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția

publică de director executiv adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea și numirea

în funcția de consilier, grad profesional superior, clasa I, treapta 1 de salarizare,

în cadrul D.S.P. Tulcea – Serviciul Contabilitate.

Ulterior, reclamatul a

fost numit în funcția de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P.

Tulcea.

Urmare a deciziilor Curții

Constituționale a fost emis Ordinul nr. 2054 din 16 august 2010 de către Ministrul

Sănătății și s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director coordonator

adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea.

La art. 2 s-a dispus încetarea

suspendării de drept a raportului de serviciu și reluarea funcției de execuție în

care fusese numit prin ordinul nr. 972/2009.

S-a învederat instanței

că intimatul-reclamant nu a înțeles să atace Ordinul nr. 972 din 19 iunie 2009 emis

de Ministrul Sănătății prin care s-a dispus eliberarea acestuia din funcția publică

de conducere în care acesta solicită reintegrarea, nu a formulat plângerea prealabilă

ci a înțeles să atace un act administrativ ce nu are nicio legătură cu eliberarea

din funcția publică de conducere în care solicită reintegrarea.

Recurentul a arătat că

deciziile Curții Constituționale nu dispun reintegrarea directorilor executivi eliberați

din funcție în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, ci doar dispune că începând cu data de

28 februarie 2010, Legea nr. 188/1999 revine la forma anterioară O.U.G. nr. 37/2009.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

pentru următoarele considerente:

Reclamantul a ocupat funcția

de director adjunct financiar-contabil la D.S.P. Tulcea din anul 2006 în urma unui

concurs organizat pentru această funcție.

Ca urmare a apariției

O.U.G. nr. 37/2009 a fost emis de Ministrul Sănătății Ordinul nr. 972 din 19

mai 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de conducere și încadrat

pe o funcție de execuție la aceeași autoritate.

Pe noua funcție de director

coordonator adjunct financiar-contabil la D.S.P. Tulcea a fost numit, prin ordinul

nr. 1176 din 26 mai 2009, tot reclamantul.

Atât O.U.G. nr. 37/2009,

cât și O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituționale și, în baza Deciziei

nr. 1629/2009 și a Deciziei nr. 414/2010, a fost emis Ordinul Ministrului Sănătății

nr. 2054 din 16 august 2010 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de

director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea și s-a dispus reluarea

(în art. 2) a funcției publice de execuție de consilier.

În prezenta cauză, reclamantul

nu contestă eliberarea sa din funcția de director coordonator adjunct în care a

fost numit în baza O.U.G. nr. 105/2009, ordonanță declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale, ci contestă faptul că, după eliberarea

din funcția care a fost desființată ca efect al deciziei Curții Constituționale,

a fost numit într-o funcție de execuție și nu în funcția de conducere pe care o

deținea anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009.

Soluția instanței de fond

prin care a fost anulat art. 2 din Ordinul nr. 2054 din 16 august 2010 al Ministrului

Sănătății și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv

adjunct economic la D.S.P. Tulcea a fost dată în considerarea caracterului obligatoriu

al deciziilor Curții Constituționale, caracter obligatoriu ce vizează inclusiv considerentele

deciziilor.

Astfel, în Decizia

nr. 414/2010 a Curții Constituționale cu referire la efectele declarării ca neconstituționale

a O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, Curtea a subliniat că lipsirea de temei

constituțional a actelor normative subsecvente emise în temeiul acestora (contractele

de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)

și că, începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să-și producă efecte juridice

Legea nr. 188/1999 cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale

ce au fost aduse de O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, care este un efect

specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență,

sancțiune diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ.

Prin urmare, prin declararea

ca neconstituțională a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009,

s-a creat cadrul juridic pentru a fi numiți în funcțiile de conducere ale serviciilor

publice deconcentrate cei care dețineau aceste funcții în baza Legii nr. 188/1999,

anterior apariției O.U.G. nr. 37/2009, așa cum este și cazul reclamantului.

Referitor la criticile

din recurs ce vizează neatacarea ordinului nr. 972 din 19 iunie 2009 prin care s-a

dispus eliberarea reclamantului din funcția de director adjunct financiar-contabil,

se constată că acestea sunt nefondate.

În condițiile în care

reclamantul a fost numit, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, în funcția de conducere

nou înființată, aceea de director coordonator adjunct financiar-contabil, nu avea

interes să mai conteste actul de eliberare din funcția deținută anterior.

Este adevărat că deciziile

Curții Constituționale nu dispun reintegrarea directorilor executivi eliberați din

funcție în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, dar este suficient ca în aceste decizii să

se precizeze că modificările aduse Legii nr. 188/1999 sunt neconstituționale și

că, începând cu 28 februarie 2010, Legea nr. 188/1999 revine la forma anterioară

O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009.

Acestea au fost și considerentele

pentru care, chiar și în lipsa unor hotărâri judecătorești, dar în virtutea caracterului

obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, multe autorități publice au procedat

la repunerea în funcție a persoanelor care au deținut funcția de conducere până

la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 393/CA din 15 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2011.