ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 747/36/2009

pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, și

precizată la data de 03 iulie 2009, reclamanta M.L.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții G.R. prin S.G.G. și Ministerul Sănătății, să se

dispună:

- anularea actului prin care a fost

eliberată din funcție, respectiv Ordinul nr. 705/2009 al Ministerului Sănătății

și repunerea în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin;

- suspendarea executării Ordinului nr.

705/2009 prin care a fost eliberată din funcția de director executiv adjunct de

sănătate publică, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea capătului de cerere

privind suspendarea executării ordinului, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr.

705/2009 emis de Ministerul Sănătății s-a dispus ca începând cu data de 15

martie 2009 eliberarea din funcția de director executiv adjunct de sănătate

publică și, încadrarea în funcția publică de execuție de consilier clasa I,

gradul superior, treapta I de salarizare în cadrul D.S.P.J. Tulcea. S-a mai

dispus ca începând cu data de 15 martie 2009, reclamanta să preia atribuțiile

și responsabilitățile funcției de director executiv adjunct de sănătate publică

și programe, până la încadrarea postului.

În raport de situația de fapt

prezentată, reclamanta a solicitat să fie avute în vedere dispozițiile art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, considerând că măsura suspendării provizorii se

impune prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări

legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum prevede art.

2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A mai susținut că este îndeplinită

condiția existenței pagubei iminente, astfel cum această noțiune este definită

în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea de ședință din 23

iulie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 705/2009 emis de

Ministerul Sănătății, formulată de reclamanta M.L.M. și a dispus suspendarea

acestui act administrativ până la soluționarea pe fond a cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că ordinul atacat a fost emis în temeiul prevederilor art. 6 alin.

(2) și ale art. 7 din O.M.S. nr. 127/2009 privind aprobarea regulamentului de

organizare și funcționare și structura organizatorică a direcțiilor de sănătate

publică, respectiv a Municipiului București, ale art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009

privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar

și Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

A mai reținut prima instanță că la pct.

3 din O.U.G. nr. 37/2009 se menționează că la expirarea perioadei de preaviz,

pentru posturile care se desființează, serviciile publice deconcentrate ale

ministerelor și ale altor organe ale administrației publice centrale din

unitățile administrative teritoriale vor fi conduse de un director coordonator

al serviciului public deconcentrat, ajutat de unul sau mai mulți adjuncți în

limita numărului de posturi care se desființează.

Referitor la întrunirea celor două

condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel

Galați a reținut următoarele:

- măsura solicitată de petentă se

justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, rezultând o îndoială

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul

administrativ atacat, având în vedere că nu s-a făcut dovada desființării

efective a funcției ocupate de reclamantă, astfel cum impun dispozițiile art. 65

C. muncii;

- probatoriul administrat în cauză

face dovada îndeplinirii și celei de-a doua condiții legale necesară pentru

luarea măsurii suspendării, dată fiind iminența producerii unei pagube în

patrimoniul reclamantei, prin reducerea substanțială a veniturilor salariale

ale acesteia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, care a invocat ca temei legal

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și a

susținut, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit a respins instanța

de fond excepția neîndeplinirii procedurii prealabile reglementată la art. 7

din Legea nr. 554/2004;

- în mod greșit a reținut instanța

de fond că cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite de cererea

de suspendare a executării Ordinului nr. 705/2009.

Recursul este nefondat.

Prin acțiunea formulată și

modificată de intimata-reclamantă s-a cerut anularea Ordinului nr. 705/2009,

suspendarea executării acestuia și sesizarea Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 în condițiile art. 9 din Legea nr.

554/2004.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.

9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe

sau dispoziții din ordonanțe, introduce acțiune la instanța de contencios

administrativ însoțită de excepția de nelegalitate, ceea ce reprezintă o

reglementare derogatorie în cadrul procedurii generale a contenciosului

administrativ.

Astfel fiind, în mod corect instanța

de fond a considerat că procedura plângerii prealabile nu este obligatorie, în

situația în care acțiunea are ca temei dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește cel de-al doilea

motiv de recurs, potrivit căruia, în esență, nu ar fi îndeplinite condițiile

cerute la art. 14 din aceeași lege, rezultă că și acesta este nefondat.

Astfel, prin Decizia nr. 1257/2009

din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice este neconstituțională, constând în emiterea de către

Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin.

(6) din Constituție, este sustras competenței sale.

Caracterul executoriu al unui act

administrativ are ca temei fundamental prezumția de legalitate care

funcționează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice act

administrativ este emis în baza și în limitele legii, așa cum este și cazul

Ordinului nr. 705/2009 care a fost emis, între altele, și în temeiul O.U.G. nr.

37/2009.

Or, în situația în care temeiul

legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituțional, prezumția de

legalitate nu mai funcționează în favoarea actului administrativ în litigiu,

ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la

soluționarea cererii de anulare a acestuia.

În ceea ce privește existența celei

de-a doua condiții, a existenței unei pagube iminente, instanța de recurs

reține că instanța de fond a judecat corect.

Este necontestat că urmare a

emiterii ordinului în litigiu, intimata-reclamantă a fost trecută pe o funcție

publică de execuție, ceea ce reprezintă o diminuare a drepturilor salariale produsă

în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia nu mai există prezumția de

legalitate, astfel că și condiția iminenței unei pagube este îndeplinită.

În concluzie, pentru motivele

arătate mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul

fiind nefondat și urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Sănătății împotriva încheierii de ședință din 23 iulie 2009 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2010.