ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4262/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4262/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată la 27 aprilie 2007, reclamanta C.C. a solicitat anularea Ordinului
nr. 511 din 11 aprilie 2007 emis de pârâtul Ministerul Sănătății, a Ordinului
nr. 518 din 13 aprilie 2007 emis de același minister, reintegrarea în funcția
de director executiv la Autoritatea de Sănătate Publică a județului Constanța
și obligarea pârâtului la plata diferenței dintre salariul cuvenit pentru
funcția de director executiv și salariul încasat efectiv, precum și obligarea
pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că ordinele contestate au fost emise în vederea
executării sentinței civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curții de Apel
Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 3472 din 17 octombrie 2006 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, prin care Ministerul Sănătății a fost obligat s-o
reintegreze în funcția publică de director executiv al Direcției de Sănătate
Publică a Județului Constanța .
Reclamanta a
susținut că ordinele emise de pârât nu corespund dispozițiilor hotărârii
judecătorești susmenționate, deoarece a fost încadrată în funcția de consilier
clasa 1, gradul superior, treapta I de salarizare și a fost promovată cu
caracter temporar în funcția publică de conducere de director executiv la
Autoritatea de Sănătate Publică a Județului Constanța, astfel că nu a avut loc
o reintegrare efectivă a sa pe funcția publică deținută anterior. De asemenea,
reclamanta a arătat că prin cel de-al doilea ordin, pârâtul a dispus în mod
nelegal încetarea promovării sale cu caracter temporar în funcția publică de
conducere, urmând să-și desfășoare activitatea în cadrul aceleiași autorități,
dar în funcția publică de execuție de consilier clasa 1, gradul superior
treapta 1 de salarizare.
Curtea de Apel
de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat
sentința nr. 23 din 19 februarie 2008, prin care a admis acțiunea, a anulat
Ordinele nr. 511 din 11 aprilie 2007 și nr. 518 din 13 aprilie 2007 emise de
Ministrul Sănătății, a obligat pârâtul să procedeze la reintegrarea reclamantei
și la plata drepturilor salariale conform sentinței nr. 163/CA din 27 februarie
2006 a Curții de Apel Constanța și a obligat pârâtul să plătească reclamantei
daune morale în sumă de 7.000 lei.
Instanța de fond
a reținut că prin cele două ordine contestate în cauză, pârâtul nu a respectat
dispozițiile sentinței civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curții de Apel
Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 3472 din 17 octombrie 2006 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Cererea de
acordare a daunelor morale a fost admisă cu motivarea că prin neexecutarea
hotărârii judecătorești irevocabile i s-a creat reclamantei un statut de
provizorat și de incertitudine, de natură să-i lezeze personalitatea.
Împotriva
acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând ca
în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în
sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul a
susținut că instanța de fond a admis greșit acțiunea formulată de
intimata-reclamantă fără îndeplinirea procedurii prealabile.
Pe fondul
cauzei, recurentul a susținut că hotărârea atacată este contrară legii,
deoarece nu s-a avut în vedere că, datorită modificărilor legislative
ulterioare, nu mai există instituția și funcția publică pentru care s-a dispus
reintegrarea intimatei-reclamante.
Sub același
aspect, s-a susținut că este lipsită de temei cererea de reintegrare a
intimatei-reclamante, în condițiile în care aceasta nu s-a mai prezentat la
serviciu, fiind destituită din funcția publică pentru absențe nemotivate și
refuzul comunicării motivelor pentru care a absentat.
Recurentul a
criticat și soluția de acordare a daunelor morale, arătând că nu s-a dovedit
îndeplinirea condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii sale, dat fiind
că, prin emiterea ordinelor atacate nu s-a produs o vătămare a imaginii
intimatei-reclamante.
Analizând actele
și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru
următoarele considerente:
Excepția privind
neîndeplinirea procedurii prealabile a fost neîntemeiat invocată în primul
motiv de recurs, deoarece instanța de fond a constatat corect respectarea
acestei condiții de admisibilitate a acțiunii prin notificările adresate de
intimată în vederea executării de către recurent a obligațiilor dispuse în
sarcina sa prin sentința civilă nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curții de
Apel Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 3472 din 17 octombrie 2006 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Criticile
formulate de recurent pe fondul cauzei sunt de asemenea neîntemeiate,
constatându-se că instanța de fond a analizat corect situația de fapt și
prevederile legale incidente în cauză, reținând că ordinele deduse judecății nu
sunt conforme dispozițiilor din hotărârea judecătorească susmenționată.
Susținerile
recurentului privind desființarea instituției și a funcției publice pentru care
s-a dispus reintegrarea, precum și cele referitoare la absențele nemotivate ale
intimatei de la serviciu vizează în realitate legalitatea sentinței civile nr.
163/CA din 27 februarie 2006, devenită irevocabilă și în consecință, nu pot fi
examinate în prezenta cauză.
Aceste susțineri
se dovedesc a fi neîntemeiate față de actul nou depus în recurs și prin care
recurentul-pârât a executat sentința civilă nr. 163/CA din 27 februarie 2006,
aspect confirmat de intimata-reclamantă prin cererea depusă la data de 12
octombrie 2009.
Astfel, se
reține că, prin Ordinul nr. 464 din 4 martie 2009 emis de Ministerul Sănătății,
s-a dispus reintegrarea intimatei–reclamante în funcția publică de conducere de
consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare – director executiv
la Direcția de Sănătate publică a județului Constanța.
Ultima critică
formulată în recurs cu privire la acordarea de daune morale va fi respinsă ca
nefondată, constatându-se că instanța de fond a soluționat corect cererea, atât
sub aspectul condițiilor pentru stabilirea răspunderii juridice a autorității
emitente a celor două ordine nelegale, cât și sub aspectul cuantumului
despăgubirilor la care este îndreptățită intimata-reclamantă.
Pentru
considerentele expuse, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare
a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul
recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 23 din
19 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.