ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4262/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 aprilie 2007, reclamanta C.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 511 din 11 aprilie 2007 emis de pârâtul Ministerul Sănătății, a Ordinului nr. 518 din 13 aprilie 2007 emis de același minister, reintegrarea în funcția de director executiv la Autoritatea de Sănătate Publică a județului Constanța și obligarea pârâtului la plata diferenței dintre salariul cuvenit pentru funcția de director executiv și salariul încasat efectiv, precum și obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că ordinele contestate au fost emise în vederea executării sentinței civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 3472 din 17 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care Ministerul Sănătății a fost obligat s-o reintegreze în funcția publică de director executiv al Direcției de Sănătate Publică a Județului Constanța . Reclamanta a susținut că ordinele emise de pârât nu corespund dispozițiilor hotărârii judecătorești susmenționate, deoarece a fost încadrată în funcția de consilier clasa 1, gradul superior, treapta I de salarizare și a fost promovată cu caracter temporar în funcția publică de conducere de director executiv la Autoritatea de Sănătate Publică a Județului Constanța, astfel că nu a avut loc o reintegrare efectivă a sa pe funcția publică deținută anterior.

De asemenea, reclamanta a arătat că prin cel de-al doilea ordin, pârâtul a dispus în mod nelegal încetarea promovării sale cu caracter temporar în funcția publică de conducere, urmând să-și desfășoare activitatea în cadrul aceleiași autorități, dar în funcția publică de execuție de consilier clasa 1, gradul superior treapta 1 de salarizare. Curtea de Apel de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 23 din 19 februarie 2008, prin care a admis acțiunea, a anulat Ordinele nr. 511 din 11 aprilie 2007 și nr. 518 din 13 aprilie 2007 emise de Ministrul Sănătății, a obligat pârâtul să procedeze la reintegrarea reclamantei și la plata drepturilor salariale conform sentinței nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța și a obligat pârâtul să plătească reclamantei daune morale în sumă de 7.000 lei.

Instanța de fond a reținut că prin cele două ordine contestate în cauză, pârâtul nu a respectat dispozițiile sentinței civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 3472 din 17 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de acordare a daunelor morale a fost admisă cu motivarea că prin neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile i s-a creat reclamantei un statut de provizorat și de incertitudine, de natură să-i lezeze personalitatea. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că instanța de fond a admis greșit acțiunea formulată de intimata-reclamantă fără îndeplinirea procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că hotărârea atacată este contrară legii, deoarece nu s-a avut în vedere că, datorită modificărilor legislative ulterioare, nu mai există instituția și funcția publică pentru care s-a dispus reintegrarea intimatei-reclamante. Sub același aspect, s-a susținut că este lipsită de temei cererea de reintegrare a intimatei-reclamante, în condițiile în care aceasta nu s-a mai prezentat la serviciu, fiind destituită din funcția publică pentru absențe nemotivate și refuzul comunicării motivelor pentru care a absentat. Recurentul a criticat și soluția de acordare a daunelor morale, arătând că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii sale, dat fiind că, prin emiterea ordinelor atacate nu s-a produs o vătămare a imaginii intimatei-reclamante.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile a fost neîntemeiat invocată în primul motiv de recurs, deoarece instanța de fond a constatat corect respectarea acestei condiții de admisibilitate a acțiunii prin notificările adresate de intimată în vederea executării de către recurent a obligațiilor dispuse în sarcina sa prin sentința civilă nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 3472 din 17 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Criticile formulate de recurent pe fondul cauzei sunt de asemenea neîntemeiate, constatându-se că instanța de fond a analizat corect situația de fapt și prevederile legale incidente în cauză, reținând că ordinele deduse judecății nu sunt conforme dispozițiilor din hotărârea judecătorească susmenționată. Susținerile recurentului privind desființarea instituției și a funcției publice pentru care s-a dispus reintegrarea, precum și cele referitoare la absențele nemotivate ale intimatei de la serviciu vizează în realitate legalitatea sentinței civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006, devenită irevocabilă și în consecință, nu pot fi examinate în prezenta cauză.

Aceste susțineri se dovedesc a fi neîntemeiate față de actul nou depus în recurs și prin care recurentul-pârât a executat sentința civilă nr. 163/CA din 27 februarie 2006, aspect confirmat de intimata-reclamantă prin cererea depusă la data de 12 octombrie 2009. Astfel, se reține că, prin Ordinul nr. 464 din 4 martie 2009 emis de Ministerul Sănătății, s-a dispus reintegrarea intimatei–reclamante în funcția publică de conducere de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare – director executiv la Direcția de Sănătate publică a județului Constanța. Ultima critică formulată în recurs cu privire la acordarea de daune morale va fi respinsă ca nefondată, constatându-se că instanța de fond a soluționat corect cererea, atât sub aspectul condițiilor pentru stabilirea răspunderii juridice a autorității emitente a celor două ordine nelegale, cât și sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care este îndreptățită intimata-reclamantă.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 23 din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.