ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1715/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 iunie 2006, reclamanta M.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice și Spitalul orășenesc Ineu, să se dispună reintegrarea sa în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006, menținerea aplicabilității contractului de administrare prevăzută în conținutul acestuia, obligarea pârâților la plata integrală a drepturilor salariale aferente postului de director general al Spitalului orășenesc Ineu și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată . În temeiul dispozițiilor art. 4 Legea nr. 554/2004, reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a art. 2 și 3 Ordinul nr. 576 din 25 februarie 2006 emis de pârâtul Ministerul Sănătății.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 576 din 25 februarie 2006 pârâtul Ministerul Sănătății a dispus în mod nelegal încetarea aplicabilității contractului de administrare din 2 septembrie 2004 încheiat sub imperiul Legii nr. 270/2003, prevederilor C. com., C. civ. și Legii nr. 53/2003. Reclamanta a susținut că, prin punerea în aplicare a ordinului considerat nelegal, au încetat relațiile sale de muncă, deși se afla în concediu medical.

Prin sentința civilă nr. 1686 din 19 noiembrie 2009 Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea, a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de conducere deținută până la data emiterii Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006 emis de Ministerul Sănătății, a menținut aplicabilitatea contractului de administrare pe perioada prevăzută în conținutul acestuia, a obligat pârâții la plata drepturilor salariale aferente postului de director al Spitalului orășenesc Ineu. Recursul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul Ministerul Sănătății a fost admis prin decizia civilă nr. 180 din 10 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin această decizie a fost casată sentința civilă nr. 1696 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Arad și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, cu motivarea că litigiul este de contencios administrativ față de obiectul cererii formulate de reclamantă. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 268 din 17 mai 2010, prin care a admis acțiunea, a dispus reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006 emis de Ministerul Sănătății, obligând pârâtul Ministerul Sănătății să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite de la data eliberării din funcția publică de conducere deținută anterior emiterii Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006 și până la reintegrarea acesteia în funcția respectivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că Ordinul nr. 576 din 25 mai 2006, în baza căruia reclamanta a fost eliberată din funcția publică deținută, a fost anulat prin decizia nr. 2970 din 11 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Cum anularea actului administrativ nelegal implică înlăturarea oricăror efecte produse ulterior emiterii sale, respectiv repunerea părților în situația anterioară emiterii actului, instanța de fond a dispus reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere de director al Spitalului orășenesc Ineu.

Apărarea prin care pârâtul Ministerul Sănătății a invocat încetarea efectelor contractului de management, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 95/2000, a fost respinsă de instanța de fond, cu motivarea că, această lege nu retroactivează și în consecință, nu poate afecta numirea anterioară a reclamantei în funcția publică de conducere de director general. S-a reținut că Legea nr. 95/2006 a rupt echilibrul contractual, oferind autorității pârâte un avantaj juridic care îi permite să ignore contractul anterior încheiat cu reclamanta și a emis în baza acestei legi ordinul anulat irevocabil prin decizia nr. 2970 din 11 iunie 2007, întrucât nu cuprindea nici o motivare a împrejurărilor care au determinat revocarea din funcție a reclamantei.

În temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (1) C. muncii, s-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la plata către reclamantă a tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcția publică de conducere deținută anterior emiterii Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006 și până la reintegrarea acesteia în funcția respectivă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând modificarea hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta M.M.. Recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, fără a avea în vedere că, intimatei-reclamante nu i-a încetat contractul de administrare în temeiul Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006, anulat irevocabil prin decizia nr. 2970 din 11 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici în temeiul unui alt act administrativ cu caracter individual.

Efectele acestui contract au încetat de drept la data intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006, care a prevăzut o altă conducere a spitalelor și ocuparea posturilor prin concurs. Din acest motiv, s-a arătat că, începând cu data de 28 mai 2006, prin efectul aplicării imediate a legii noi, a încetat contractul de administrare încheiat cu intimata-reclamantă și la data de 31 mai 2006 a fost semnat procesul-verbal de predare-primire, astfel că după această dată, nu mai este posibilă reintegrarea în funcția publică de conducere deținută anterior. În același sens, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării și ale H.G.

nr. 529/2010 pentru aprobarea menținerii managementului asistenței medicale la autoritățile administrației publice locale care au desfășurat faza-pilot, conform cărora Spitalul orășenesc Ineu a fost transferat Consiliului Local Ineu și în consecință, Ministerul Sănătății nu mai are competențe legale de numire a conducerii unității. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Cererea intimatei-reclamante de reintegrare în funcția publică de conducere de director general al Spitalului Orășenesc Ineu și de plată a drepturilor salariale cuvenite pentru funcția respectivă, cu începere de la data eliberării din funcție, a fost admisă de instanța de fond printr-o aplicare greșită a dispozițiilor legale care reglementează funcția publică respectivă și contractul de administrare încheiat cu Ministerul Sănătății.

Conform dispozițiilor art. 178 Legea nr. 95/2006, spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică, iar în art. 183 din aceeași lege, s-a prevăzut că, în cadrul spitalelor publice, se organizează și funcționează un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul financiar-contabil și după caz, directorul de îngrijiri, precum și alți directori, potrivit normelor interne de organizare a spitalelor. Față de aceste prevederi legale, în vigoare de la data de 28 mai 2006, funcția intimatei-reclamante de director general a încetat de drept, prin efectul noii legi.

De asemenea, la aceeași dată, au încetat de drept efectele contractului de administrare încheiat în baza Legii nr. 270/2003, conform clauzei cuprinse la Capitolul X din modelul contractului de administrare, aprobat prin Ordinul nr. 862/2004, în care s-a prevăzut expres adaptarea clauzelor contractuale în raport de reglementările legale ulterioare acestuia și care îi sunt aplicabile. Modificările legislative care au determinat încetarea raporturilor de funcție stabilite între intimata-reclamantă și Ministerul Sănătății nu au fost analizate de instanța de fond, care a reținut fără temei că eliberarea din funcția de director general s-a efectuat în baza Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006, a cărui nelegalitate a fost constatată în mod irevocabil prin decizia nr. 2970 din 11 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Anularea acestui ordin, pentru că a fost emis în baza Legii nr. 95/2006 care nu intrase în vigoare, nu a produs efecte cu privire la intrarea în vigoare și aplicarea acestei legi cu începere de la data de 28 mai 2006, inclusiv sub aspectul încetării de drept a funcției publice de director general al Spitalului orășenesc Ineu. Ordinul nr. 576 din 25 mai 2006 pentru stabilirea unor măsuri cu caracter tranzitoriu privind conducerea unităților sanitare publice cu paturi din rețeaua Ministerului Sănătății nu a constituit temeiul juridic al eliberării intimatei-reclamante din funcția publică de conducere deținută și în consecință, anularea acestuia prin hotărârea irevocabilă menționată anterior, nu a determinat menținerea valabilității contractului de administrare încheiat în baza Legii nr. 270/2003 și repunerea părților în situația anterioară, prin reintegrarea în funcția de director general.

Această concluzie, se impune cu atât mai mult, cu cât de la data de 28 mai 2006, nu a mai existat consiliul de administrație al spitalelor, iar modificările legislative privind reforma în domeniul sănătății cuprind o reglementare diferită de aceea în baza căreia a fost încheiat contractul de administrare cu intimata-reclamantă și nu mai prevăd funcția publică pentru care aceasta a solicitat reintegrarea. Astfel, se reține că, potrivit noii reglementări cuprinsă în O.U.G. nr. 48/2010 și în H.G. nr. 529/2010, Ministerul Sănătății nu mai are competența numirii conducerii Spitalului orășenesc Ineu, care a fost transferat la Consiliul Local Ineu și în atare situație, nu există temei legal pentru obligația de reintegrare a intimatei-reclamante dispusă prin hotărârea instanței de fond.

Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 Legea nr. 554/2004 privind vătămarea unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim printr-un act administrativ al autorității publice acționate în judecată, se constată că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de intimata-reclamantă. Pentru considerentele care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M.M..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 268 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrative și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei M.M., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011 .