ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1715/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 iunie 2006,

reclamanta M.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Sănătății Publice și Spitalul orășenesc Ineu, să se dispună reintegrarea sa în

funcția publică de conducere deținută anterior emiterii Ordinului nr. 576 din

25 mai 2006, menținerea aplicabilității contractului de administrare prevăzută

în conținutul acestuia, obligarea pârâților la plata integrală a drepturilor

salariale aferente postului de director general al Spitalului orășenesc Ineu și

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată .

În temeiul

dispozițiilor art. 4 Legea nr. 554/2004, reclamanta a invocat și excepția de

nelegalitate a art. 2 și 3 Ordinul nr. 576 din 25 februarie 2006 emis de

pârâtul Ministerul Sănătății.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 576 din 25 februarie 2006

pârâtul Ministerul Sănătății a dispus în mod nelegal încetarea aplicabilității

contractului de administrare din 2 septembrie 2004 încheiat sub imperiul Legii

nr. 270/2003, prevederilor C. com., C. civ. și Legii nr. 53/2003.

Reclamanta a susținut

că, prin punerea în aplicare a ordinului considerat nelegal, au încetat

relațiile sale de muncă, deși se afla în concediu medical.

Prin sentința civilă

nr. 1686 din 19 noiembrie 2009 Tribunalul Arad, secția de contencios

administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis

acțiunea, a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de conducere deținută

până la data emiterii Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006 emis de Ministerul

Sănătății, a menținut aplicabilitatea contractului de administrare pe perioada

prevăzută în conținutul acestuia, a obligat pârâții la plata drepturilor

salariale aferente postului de director al Spitalului orășenesc Ineu.

Recursul declarat

împotriva acestei sentințe de pârâtul Ministerul Sănătății a fost admis prin

decizia civilă nr. 180 din 10 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin această decizie

a fost casată sentința civilă nr. 1696 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului

Arad și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, cu motivarea că litigiul

este de contencios administrativ față de obiectul cererii formulate de

reclamantă.

Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

civilă nr. 268 din 17 mai 2010, prin care a admis acțiunea, a dispus

reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere deținută anterior

emiterii Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006 emis de Ministerul Sănătății,

obligând pârâtul Ministerul Sănătății să plătească reclamantei drepturile

salariale cuvenite de la data eliberării din funcția publică de conducere

deținută anterior emiterii Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006 și până la

reintegrarea acesteia în funcția respectivă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că Ordinul nr. 576 din 25 mai 2006, în

baza căruia reclamanta a fost eliberată din funcția publică deținută, a fost

anulat prin decizia nr. 2970 din 11 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cum anularea actului

administrativ nelegal implică înlăturarea oricăror efecte produse ulterior

emiterii sale, respectiv repunerea părților în situația anterioară emiterii

actului, instanța de fond a dispus reintegrarea reclamantei în funcția publică

de conducere de director al Spitalului orășenesc Ineu.

Apărarea prin care

pârâtul Ministerul Sănătății a invocat încetarea efectelor contractului de

management, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 95/2000, a fost

respinsă de instanța de fond, cu motivarea că, această lege nu retroactivează

și în consecință, nu poate afecta numirea anterioară a reclamantei în funcția

publică de conducere de director general.

S-a reținut că Legea

nr. 95/2006 a rupt echilibrul contractual, oferind autorității pârâte un

avantaj juridic care îi permite să ignore contractul anterior încheiat cu

reclamanta și a emis în baza acestei legi ordinul anulat irevocabil prin

decizia nr. 2970 din 11 iunie 2007, întrucât nu cuprindea nici o motivare a

împrejurărilor care au determinat revocarea din funcție a reclamantei.

În temeiul

dispozițiilor art. 78 alin. (1) C. muncii, s-a dispus obligarea pârâtului

Ministerul Sănătății la plata către reclamantă a tuturor drepturilor salariale

cuvenite de la data eliberării din funcția publică de conducere deținută

anterior emiterii Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006 și până la reintegrarea

acesteia în funcția respectivă.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând

modificarea hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9

C. proc. civ., în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta M.M..

Recurentul a susținut

că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, fără a avea în

vedere că, intimatei-reclamante nu i-a încetat contractul de administrare în

temeiul Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006, anulat irevocabil prin decizia nr.

2970 din 11 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici în

temeiul unui alt act administrativ cu caracter individual.

Efectele acestui

contract au încetat de drept la data intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006,

care a prevăzut o altă conducere a spitalelor și ocuparea posturilor prin

concurs. Din acest motiv, s-a arătat că, începând cu data de 28 mai 2006, prin

efectul aplicării imediate a legii noi, a încetat contractul de administrare

încheiat cu intimata-reclamantă și la data de 31 mai 2006 a fost semnat

procesul-verbal de predare-primire, astfel că după această dată, nu mai este

posibilă reintegrarea în funcția publică de conducere deținută anterior.

În același sens, au

fost invocate prevederile O.U.G. nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea

unor acte normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării și ale H.G.

nr. 529/2010 pentru aprobarea menținerii managementului asistenței medicale la

autoritățile administrației publice locale care au desfășurat faza-pilot,

conform cărora Spitalul orășenesc Ineu a fost transferat Consiliului Local Ineu

și în consecință, Ministerul Sănătății nu mai are competențe legale de numire a

conducerii unității.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Cererea intimatei-reclamante

de reintegrare în funcția publică de conducere de director general al

Spitalului Orășenesc Ineu și de plată a drepturilor salariale cuvenite pentru

funcția respectivă, cu începere de la data eliberării din funcție, a fost

admisă de instanța de fond printr-o aplicare greșită a dispozițiilor legale

care reglementează funcția publică respectivă și contractul de administrare

încheiat cu Ministerul Sănătății.

Conform dispozițiilor

art. 178 Legea nr. 95/2006, spitalul public este condus de un manager, persoană

fizică sau juridică, iar în art. 183 din aceeași lege, s-a prevăzut că, în

cadrul spitalelor publice, se organizează și funcționează un comitet director,

format din managerul spitalului, directorul medical, directorul financiar-contabil

și după caz, directorul de îngrijiri, precum și alți directori, potrivit

normelor interne de organizare a spitalelor.

Față de aceste

prevederi legale, în vigoare de la data de 28 mai 2006, funcția intimatei-reclamante

de director general a încetat de drept, prin efectul noii legi. De asemenea, la

aceeași dată, au încetat de drept efectele contractului de administrare încheiat

în baza Legii nr. 270/2003, conform clauzei cuprinse la Capitolul X din modelul

contractului de administrare, aprobat prin Ordinul nr. 862/2004, în care s-a

prevăzut expres adaptarea clauzelor contractuale în raport de reglementările

legale ulterioare acestuia și care îi sunt aplicabile.

Modificările

legislative care au determinat încetarea raporturilor de funcție stabilite

între intimata-reclamantă și Ministerul Sănătății nu au fost analizate de

instanța de fond, care a reținut fără temei că eliberarea din funcția de

director general s-a efectuat în baza Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006, a

cărui nelegalitate a fost constatată în mod irevocabil prin decizia nr. 2970

din 11 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Anularea acestui

ordin, pentru că a fost emis în baza Legii nr. 95/2006 care nu intrase în

vigoare, nu a produs efecte cu privire la intrarea în vigoare și aplicarea

acestei legi cu începere de la data de 28 mai 2006, inclusiv sub aspectul

încetării de drept a funcției publice de director general al Spitalului

orășenesc Ineu.

Ordinul nr. 576 din

25 mai 2006 pentru stabilirea unor măsuri cu caracter tranzitoriu privind

conducerea unităților sanitare publice cu paturi din rețeaua Ministerului

Sănătății nu a constituit temeiul juridic al eliberării intimatei-reclamante

din funcția publică de conducere deținută și în consecință, anularea acestuia

prin hotărârea irevocabilă menționată anterior, nu a determinat menținerea

valabilității contractului de administrare încheiat în baza Legii nr. 270/2003

și repunerea părților în situația anterioară, prin reintegrarea în funcția de

director general.

Această concluzie, se

impune cu atât mai mult, cu cât de la data de 28 mai 2006, nu a mai existat

consiliul de administrație al spitalelor, iar modificările legislative privind

reforma în domeniul sănătății cuprind o reglementare diferită de aceea în baza

căreia a fost încheiat contractul de administrare cu intimata-reclamantă și nu

mai prevăd funcția publică pentru care aceasta a solicitat reintegrarea.

Astfel, se reține că,

potrivit noii reglementări cuprinsă în O.U.G. nr. 48/2010 și în H.G. nr.

529/2010, Ministerul Sănătății nu mai are competența numirii conducerii

Spitalului orășenesc Ineu, care a fost transferat la Consiliul Local Ineu și în

atare situație, nu există temei legal pentru obligația de reintegrare a

intimatei-reclamante dispusă prin hotărârea instanței de fond.

Cum în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 Legea nr. 554/2004 privind vătămarea

unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim printr-un act

administrativ al autorității publice acționate în judecată, se constată că în

mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de intimata-reclamantă.

Pentru considerentele

care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs

și va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta M.M..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 268 din 17 mai

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrative și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei M.M., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

martie

2011

.