ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5349/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5349/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată,
reclamanta M.A.
a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății din România
anularea ca nelegal a Ordinului ministrului sănătății nr. 1542/2009 prin care a
fost eliberată din funcția de manager al Centrului de Sănătate B., județul
Bihor, și ca urmare a acestui fapt, s-a dispus repunerea sa în funcție în
calitatea de manager al Centrului de Sănătate B., județul Bihor; obligarea
pârâtului la plata diferențelor salariale pe perioada în care nu a îndeplinit
funcția de manager al Centrului de Sănătate B., județul Bihor; obligarea
pârâtului la plata unor daune morale în sumă de
1.000 euro
pentru fiecare lună în care nu și-a putut îndeplini funcția de manager general
și respectiv 100 RON pentru fiecare zi de întârziere pentru lipsa răspunsului
la plângerea sa prealabilă, înregistrată la Ministerul Sănătății la 13 august 2009,
pentru depășirea termenului legal în care avea obligația să-i comunice un
răspuns, cu cheltuieli de judecată.
Prin ordinul
nr. 1542 din 5 august 2009 al Ministerului Sănătății, începând cu data de 5
august 2009, reclamanta a fost eliberată din funcția de manager al Centrului de
Sănătate B., județul Bihor, conform prevederilor art. 183
3
lit. n) din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările
ulterioare, „dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute
de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager.” Cu aceeași
dată, a încetat contractul de management din 14 decembrie 2006, încheiat între Ministerul
Sănătății Publice și reclamantă, conform prevederilor art. 183
3
lit.
n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările
și completările ulterioare.
Prin sentința civilă
nr. 257/2011 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de
reclamanta M.A., și în consecință a dispus anularea Ordinului nr. 1542/2009 emis
de pârât și repunerea reclamantei în calitatea de manager al Centrului de Sănătate
B. din județul Bihor, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a diferențelor
salariale pe perioada în care nu a îndeplinit funcția de manager al Centrului de
Sănătate B., a respins restul capetelor de cerere ca neîntemeiate, de asemenea a
obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut că potrivit diplomei de licență aflată la dosar,
reclamanta este absolventă a Facultății de Științe din cadrul Universității din
P., profilul sociopsihopedagogie, specializarea psihosociologie. De asemenea, reclamanta
a mai depus la dosar o diplomă din care rezultă că a absolvit masteratul în Medicină
Socială și Management Sanitar în anul 2007.
Interpretând textul
art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 69/2009, rezultă că managerul trebuie să îndeplinească
două condiții, respectiv: să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior
în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ și să fie absolvent al
unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul
Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății.
În ceea ce privește
prima condiție, potrivit art. 15 alin. (5) din Legea învățământului nr. 84/1995,
sistemul național de învățământ cuprinde următoarele niveluri, printre care la
lit.
e)
este cuprins învățământ superior, format din învățământul universitar și învățământul
postuniversitar.
În speță, reclamanta este
absolventă a unei instituții de învățământ superior în sensul reglementat de ordonanță,
atâta vreme cât a absolvit masteratul în Medicină Socială și Management Sanitar
în anul 2007, f
iind posesoarea unei diplome universitare într-o specializare
de frontieră între domeniul medical și cel economic, managementul sanitar public,
exact specializarea aferentă activității desfășurate conform contractului de management
din 14 decembrie 2005, încheiat cu Ministerul Sănătății Publice. De altfel, reclamanta
este licențiată în psiho-sociologie cu studii superioare de lungă durată (4 ani),
un domeniu învecinat științelor medicale.
În ceea ce privește
cea de-a doua condiție, ea rezultă din concluziile comisiilor numite prin Ordinul
nr. 790/2009, reclamanta urmând cursuri de management sanitar în cadrul Școlii Naționale
de sănătate Publică și Management Sanitar și alte cursuri.
De asemenea, instanța
de fond a apreciat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru
a îndeplini funcția de manager după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 69/2009.
Împotriva acestei sentințe
au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Sănătății, cât și reclamanta M.A.
Pârâtul Ministerul Sănătății
a criticat hotărârea atacată pentru aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor
O.U.G. nr. 69/2009 referitoare la modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătății, prevederi ce au ca obiect condițiile ce trebuie întrunite
de persoana care ocupă funcția de manager sau manager interimar al unui spital.
În dezvoltarea acestui
motiv de recurs se arată că reclamanta, ca absolventă a unei instituții de învățământ
superior în domeniul psihologic-sociologie, nu îndeplinește una din condițiile prevăzute
de Legea nr. 95/2006 pentru ocuparea funcției de manager, de a fi absolvit o instituție
de învățământ superior din domeniul medical, economic, juridic sau administrativ.
Recurenta M.A., la rândul
său, a cerut admiterea recursului său și modificarea parțială a sentinței atacate
în sensul admiterii și a capătului de cerere privind acordarea unor daune materiale
și morale.
Analizând actele și lucrările
dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat de Ministerul Sănătății,
ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul Ministerului Sănătății este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele
considerente:
Astfel, în conformitate
cu prevederile art. 183
3
lit. n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare contractul de
management și, respectiv, contractul de administrare încetează „dacă se constată
că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în
vigoare pentru exercitarea funcției de manager.”
Prin O.U.G. nr. 69/2009
pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătății s-a modificat art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 astfel:
„Managerul persoană fizică
sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent
al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic
sau administrativ și al unor cursuri de perfecționare în management sau management
sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului
sănătății.”
O.U.G. nr. 69/2009 prevede
la art. 11 următoarele:
„(1) Începând cu data
intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcția de manager sau manager
interimar al spitalului, ocupată în prezent conform legii, poate fi exercitată numai
de persoana fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică, care
îndeplinește dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.
În termen de 3 zile de
la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ministrul sănătății numește
prin ordin comisii în vederea analizării și verificării îndeplinirii de către manageri
și manageri interimari a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.
Comisiile prevăzute la
alin. (2) vor întocmi în termen de 30 de zile de la numire un raport privind îndeplinirea
sau neîndeplinirea de către manageri și manageri interimari de spital a dispozițiilor
prezentei ordonanțe de urgență.”
Având în vedere dispozițiile
legale invocate rezultă ca managerul trebuie să îndeplinească 2 condiții cumulative:
- să fie absolvent al
unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau
administrativ;
- să fie absolvent al
unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul
Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății.
Reclamanta, așa cum și
susține este absolventă a unei instituții de învățământ superior în domeniul psihologie-sociologie,
specialitate care nu se încadrează în niciuna din cele 4 categorii prevăzute de
Legea nr. 95/2006, și anume medical, economic, juridic sau administrativ.
Instanța reține cu privire
la acest aspect faptul că „reclamanta este licențiată în psiho-sociologie cu studii
superioare de lungă durată (4 ani), un domeniu învecinat științelor medicale.”
Ori, legiuitorul cerea
la momentul emiterii ordinului ca managerul „să fie absolvent al unei instituții
de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ”
și nu al unui domeniu „învecinat” cu acestea.
Față de aceste considerente,
în baza art. 312 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. proc. civ. recursul urmează
a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei
ca neîntemeiată.
Pentru considerentele
care au condus la admiterea recursului Ministerul Sănătății și la respingerea în
totalitate a acțiunii reclamantei, recursul reclamantei privitor la acordarea unor
despăgubiri pentru eliberarea sa din funcția de manager urmează a fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de M.A. împotriva sentinței nr. 257/2011 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel
Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 decembrie 2012.