ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4946/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 mai 2010,

reclamanta S.M. a solicitat anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2286/2009

și a tuturor actelor subsecvente, cu obligarea pârâtului la plata de daune

morale în sumă de 20.000 RON.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținută că, prin ordinul contestat, s-a dispus în mod nelegal revocarea

sa din funcția de manager al Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare

și Transplant Târgu–Mureș, precum și încetarea contractului de management din 14

decembrie 2006, considerându-se că nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege

pentru exercitarea acestei funcții.

Reclamanta a mai arătat

că, deși ordinul atacat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 183

3

lit.

l), art. 200 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/1996, capitolul VII lit. l) din contractul

de management din 14 decembrie 2006, nu a fost motivat în fapt și în drept și nu

a fost consecința constatării unor abateri în exercitarea funcției sale. De altfel,

s-a precizat că, activitatea managerială a reclamantei nu a fost verificată și revocarea

abuzivă a acesteia a fost de natură să-i aducă un prejudiciu de imagine, ceea ce

justifică acordarea daunelor solicitate.

Curtea de Apel Târgu–Mureș,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr.

176 din 10 decembrie 2010, prin care a admis în parte acțiunea, a anulat Ordinul

nr. 2286/2009 emis de Ministerul Sănătății și actele subsecvente, respingând cererea

de acordare a daunelor morale.

Hotărând astfel, instanța

de fond a constatat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile legale reținute de

ministerul pârât ca temei juridic pentru încetarea contractului de management încheiat

cu reclamanta, întrucât nu s-a încheiat un act de control cu privire la săvârșirea

unor abateri sau încălcarea unor obligații legale sau contractuale în exercitarea

funcției ocupate.

Împrejurarea că, reclamanta

ar fi emis și semnat documente oficiale în calitate de manager în perioada în care

nu mai deținea această funcție, a fost considerată de prima instanță ca fiind fără

relevanță pentru emiterea ordinului atacat, în condițiile în care o atare situație

nu a fost constatată printr-un act de control și nici nu constituie o cauză de încetare

a contractului de management.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând modificarea hotărârii

atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei de anulare a Ordinului nr. 2286/2009.

Recurentul a susținut

că, nelegalitatea acestui ordin a fost greșit reținută de instanța de fond cu motivarea

că nu a fost întocmit un act de control pentru verificarea activității manageriale

desfășurate de către intimată, deși un asemenea act nu este obligatoriu pentru încetarea

contractului de management în cazul săvârșirii unor abateri de la legislația în

vigoare.

Sub acest aspect, s-a

arătat că, revocarea intimatei din funcția de manager a fost legal dispusă pentru

fapta acesteia de a exercita funcția respectivă și după data de 12 august 2009,

la care a încetat contractul său de management, conform Ordinului nr. 1572/2009

emis de Ministerul Sănătății.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

din C.

proc. civ. , Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 2286/2009

emis de Ministerul Sănătății, s-a dispus, începând cu data de 27 noiembrie 2009,

revocarea intimatei S.M. din funcția de manager al Institutului de Urgență pentru

Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu–Mureș și încetarea de la aceeași dată a

contractului de management din 14 decembrie 2006, în temeiul dispozițiilor cuprinse

în Titlul VIII, Spitalele, art. 183

3

lit. b), art. 200 alin. (1) și

alin. (3) din Legea nr. 95/2006 și Capitolul VIII, lit. l) din contractul de management.

În contractul de management

din 14 decembrie 2006, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 20 decembrie

2007, părțile au stipulat în Capitolul VIII lit. l) drept cauză de încetare a raporturilor

lor juridice și constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele

de control și instituțiile abilitate în condițiile legii.

Această clauză contractuală

a fost greșit interpretată de instanța de fond, care a considerat fără temei că,

încetarea contractului în cazul încălcării legislației în vigoare de către manager

este condiționată de întocmirea unui act de control cu privire la abaterile săvârșite.

Instanța de fond a reținut

prin urmare în mod eronat ipoteza avută în vedere de părți pentru încetarea raporturilor

lor contractuale, deși voința lor a fost exprimată în mod neechivoc , în sensul

că, această cauză de încetare poate interveni independent de existența unui act

de control constatator al abaterilor săvârșite în activitatea managerială.

Instanța de fond a apreciat

de asemenea greșit situația de fapt dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, considerând

că intimata era îndreptățită să exercite funcția de manager ca urmare a suspendării

executării primului ordin de revocare a sa din funcție, dispusă prin hotărârea judecătorească

pronunțată pe calea contenciosului administrativ.

Exercitarea fără drept

de către intimată a atribuțiilor de manager a fost constatată de ministerul recurent

anterior datei de 24 noiembrie 2009 la care, prin Ordinul nr. 2254 s-a dispus executarea

sentinței nr. 139 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu–Mureș, în sensul

suspendării executării Ordinului nr. 1572 din 6 august 2009 privind revocarea intimatei

din funcția de manager și încetarea contractului de management nr. 282 din 14 decembrie

2006 cu începere de la data de 12 august 2009.

Deși nu a contestat această

situație de fapt și nu a dovedit punerea în executare a sentinței nr. 139 din 17

noiembrie 2009 anterior datei de 24 noiembrie 2009, intimata a susținut fără temei

că până la această dată era îndreptățită să exercite funcția de manager, ceea ce

dovedește o încălcare a prevederilor legale referitoare la numirea în funcția de

manager și condițiile de desfășurare a activității manageriale.

Din acest motiv, se constată

că a fost greșit anulat Ordinul nr. 2286/2009, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea acțiunii în anulare pe calea contenciosului

administrativ.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și conform prevederilor

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., va modifica hotărârea atacată, în sensul că,

va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.M. ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 176 din 10 decembrie 2010 a Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea reclamantei S.M., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2011.