ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2934/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2934/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.M.C. a solicitat în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății suspendarea Ordinului
Ministrului Sănătății nr. 1572 din 06 august 2009 precum și a tuturor actelor
subsecvente acestuia.
În
motivarea acțiunii se arată că la data de 14 decembrie 2006 a încheiat
contractul de management cu pârâtul pentru funcția de manager al I.N.U.B.C.T. Târgu
Mureș, pentru o perioadă de trei ani, contractul expirând la data de 14
decembrie 2009.
Se
mai arată de către reclamantă că sunt întrunite condițiile cazului bine
justificat și prevenirea pagubei iminente, astfel cum acestea sunt reglementate
de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În
ceea ce privește condiția cazului bine justificat, consideră reclamanta că
există o îndoială puternică privind prezumția legalității actului
administrativ. În legătură cu condiția pagubei iminente, precizează reclamanta,
că prin revocarea din funcția de manager al I.N.U.B.C.T. Târgu Mureș, i se
aduce atât un prejudiciu material, prin pierderea indemnizației lunare de
manager, începând cu luna august 2009 și pentru viitor, cât și un prejudiciu
moral.
Prin
întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul a invocat excepția
inadmisibilității cererii de suspendare prin faptul că reclamanta nu a făcut
dovada formulării plângerii prealabile împotriva actului administrativ a cărui
suspendare o solicită.
Prin
sentința nr. 139 din 17 noiembrie 2009 Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis
cererea formulată de reclamanta S.M., a dispus suspendarea executării actului
administrativ, respectiv a Ordinului nr. 1572 din 06 august 2009 emis de
pârâtul Ministerul Sănătății și actelor administrative subsecvente, până la
pronunțarea instanței de fond.
În
ceea ce privește susținerea pârâtului că în cauză nu este îndeplinită condiția formulării
plângerii prealabile, instanța a constatat că reclamanta a formulat, în
condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2009 plângere prealabilă prin care a
solicitat pârâtului revocarea ordinului menționat precum și a actelor
subsecvente acestuia, fiind făcută dovada înregistrării la pârât a acesteia,
potrivit dovezilor de la dosar.
În
ceea ce privește cazul bine justificat, instanța a constatat că ordinul de
revocare din funcție, a cărui suspendare s-a solicitat nu cuprinde motivele de
fapt pentru care reclamanta a fost revocată din funcție. De asemenea pârâtul nu
a indicat care ar fi acea situație, fapt, împrejurare care ar face ca petenta
să nu mai îndeplinească „dispozițiile legale în vigoare", și care, de fapt
ar fi aceste dispoziții care nu o mai fac compatibilă cu îndeplinirea funcției
de manager.
De
asemenea, instanța de fond a constatat că este îndeplinită, cumulativ, și cea de
a doua condiție, paguba iminentă.
Se
reține că neacordarea indemnizației contractuale corespunzătoare îndeplinirii funcției
de manager reprezentă un prejudiciu material, previzibil și viitor.
Împotriva
sentinței nr. 139 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul
Ministerul Sănătății, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând,
în esență, următoarele:
- În
mod greșit a reținut instanța de fond că este îndeplinită condiția referitoare
la cazul bine justificat întrucât reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest
sens.
Mai
mult, nu s-a ținut seama că actul a fost emis în conformitate cu prevederile O.U.G.
nr. 69/2009, pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, privind
reforma în domeniul Sănătății, fiind aplicabil principiul aplicării imediate a
legii noi inclusiv situațiilor juridice născute anterior.
- Eronat
s-a apreciat ca fiind dovedită condiția referitoare la paguba iminentă deoarece
simpla diminuare a drepturilor salariale nu echivalează cu îndeplinirea acestei
condiții.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate,
de înscrisurile care există la dosar, de dispozițiile legale incidente cât și
de prevederile art. 304
1
C. proc. civ., apreciază că acesta este
fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Criticile
formulate de recurentă se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii.
Acest
motiv de recurs este fondat.
Potrivit
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube
iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis
actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară
instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ
unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Deci,
suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională pe
care instanța o poate dispune când a fost făcută dovada îndeplinirii
condițiilor cumulative, respectiv a cazului bine justificat și a iminenței unei
pagube.
Existența
cazului bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004
ca „împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să
creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” nu
este îndeplinită în speță.
Cele
analizate și reținute de instanța de fond referitoare la lipsa din cuprinsul
ordinului de revocare a motivelor de fapt pentru care a fost revocată
reclamanta din funcție cât și existența contractului de management încheiat,
căruia este discutabil dacă i se aplică dispozițiile modificatoare ale Legii
nr. 95/2006, dispuse prin O.U.G. nr. 69/2009, reprezintă de fapt o cercetare a
fondului cauzei în ceea ce privește legalitatea Ordinului nr. 1572 din 6 august
2009, fapt dealtfel nepermis, întrucât cererea de chemare în judecată are un
alt obiect, respectiv suspendarea executării acestui ordin.
În situația
unei cereri de suspendare instanța poate aprecia ca fiind îndeplinită condiția
cazului bine justificat doar când îndoiala asupra legalității actului
administrativ este serioasă și rezultă cu ușurință în urma unei cercetări
sumare a aparenței dreptului, nefiind permisă prejudecarea fondului litigiului.
Prin
urmare, împrejurările reținute de prima instanță nu sunt de natură a crea o
îndoială serioasă asupra legalității actului cu atât mai mult cu cât la 14
decembrie 2009 a expirat și perioada pentru care a fost încheiat contractul de
management nr. 282 din 14 decembrie 2006.
De
asemenea, condiția „prevenirii unei pagube iminente” nu este îndeplinită.
Invocare
unui prejudiciu pur financiar, nu reprezintă o dovadă a îndeplinirii acestei
condiții, astfel cum greșit a reținut instanța de fond.
Intimata-reclamantă
nu a administrat nici o probă de natură a forma convingerea instanței în sensul
existenței unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin.
(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În
concluzie, în raport de cele reținute, instanța de fond a apreciat greșit că
sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă
cererea de suspendare a executării actului administrativ în cauză, astfel că va
fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În
consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ.,
coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va
admite recursul, se va casa sentința recurată și se va respinge cererea de
suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 139 din 17
noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și respinge cererea de
suspendare formulată de reclamanta S.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie
2010.