ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5708/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamantul B.O.M. a chemat

în judecată Ministerul Sănătății Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să dispună, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării Ordinului Ministrului Sănătății nr. 831 din 05 mai 2009,

până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de anulare a ordinului.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, prin ordinul menționat, s-a dispus revocarea sa din funcția

de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș în temeiul lit.

i) a Capitolului VII din contractul de management.

Deși dispozițiile legale

de mai sus prevăd revocarea din funcție ca urmare a săvârșirii unei abateri disciplinare,

în motivarea ordinului nu se face referire decât la două adrese al căror conținut

nu-l cunoaște.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul Ministerul Sănătății a invocat inadmisibilitatea cererii formulată de reclamant,

întrucât acesta nu a urmat procedura impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

apel

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 90/R

din 09 iunie 2009, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Ministerul

Sănătății, precum și cererea de suspendare formulată de reclamantul B.O.M.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut în privința excepției inadmisibilității invocată de pârât,

că aceasta este nefondată, întrucât plângerea prealabilă a fost trimisă prin fax,

dovada fiind depusă la dosar.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că invocarea de către reclamant a unor argumente ce tind să demonstreze

aparența de nelegalitate a ordinului nu este de natură să creeze o îndoială puternică

și evidentă asupra legalității actului.

În ceea ce privește paguba

iminentă, aceasta este definită în art. 2 lit. ș) din lege ca fiind un prejudiciu

viitor și previzibil or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada iminenței producerii

unui prejudiciu greu sau imposibil de reparat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul B.O.M., considerând-o netemeinică și nelegală în temeiul

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a ajuns la concluzia că în speță

nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ

printr-o interpretare greșită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cazul

bine justificat, recurentul-reclamant a arătat că aparența de nelegalitate a actului

derivă din împrejurarea că ordinul atacat nu a fost precedat de un control soldat

cu constatarea unor abateri de la legislația în vigoare potrivit clauzei prevăzute

în Capitolul VIII, lit. i) din contractul de management și a făcut referire la Recomandarea

R/89/8 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, care prevede necesitatea

asigurării unei protecții persoanelor ale căror drepturi au fost lezate prin actul

administrativ.

Referitor la condiția

pagubei iminente, recurentul-reclamant a arătat că interpretarea dată de instanță,

potrivit căreia dacă reclamantului i se va admite acțiunea, va fi repus în funcție

și va primi retroactiv drepturile salariale, este greșită, pentru că aplicarea ordinului

contestat are ca efect lipsirea sa de orice sursă de existență, nefiindu-i oferit

un alt post în locul celui de manager din care a fost revocat. A adăugat că situația

de criză în care se află România face și mai dificilă găsirea unui nou loc de muncă,

iar soluționarea acțiunii în contencios administrativ este un demers de durată.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

motivelor de recurs formulate

Actul juridic dedus judecăți

este ordinul nr. 831 din 05 mai 2009, prin care Ministerul Sănătății a dispus revocarea

recurentului-reclamant din funcția de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență

Târgu Mureș și încetarea contractului de management din 17 noiembrie 2008, cu modificările

și completările ulterioare, conform prevederilor lit. i) a Capitolului VIII din

contract: „în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatate

de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”.

Ordinul a fost emis în

temeiul dispozițiilor Titlului VII – Spitalele, art. 183

3

lit. i) și

art. 200 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și al prevederilor sus-menționate

din contractul de management.

Conform preambulului ordinului,

la baza măsurii dispuse au stat adresele din 30 aprilie 2009 a Direcției de Sănătate

Publică a Județului Mureș și din 24 aprilie 2009 a Casei de Asigurări de Sănătate

Mureș.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Reglementând acest mecanism

procesual de protecție provizorie a drepturilor subiective și a intereselor legitime

ale particularilor, legea națională se conformează cerințelor Recomandării R/89/8

a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, invocate în motivarea

recursului.

Suspendarea nu intervine

însă de drept, îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei

pagube fiind supuse aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară

a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea

trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și

să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare

legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra

legalității actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu ușurință în urma

unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării

executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă

prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speță, motivele

invocate de recurentul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să

răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză

pe fond a raportului juridic dedus judecății, acesta fiind considerentul pentru

care Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod just că aprecierile

reclamantului asupra nelegalității ordinului contestat nu se pot subsuma condiției

cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește criticile

referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de

asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt fundamentate, pentru

că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe

concludente.

Recurentul-reclamant nu

a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în

sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior

în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului

de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei

pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința atacată reflectă interpretarea

și aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv

pentru care calea de atac promovată în temeiul alin. (4) al aceluiași articol, raportat

la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., urmează a fi respinsă

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.O.M. împotriva sentinței civile nr. 90/R din 09 iunie 2009 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.