ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2566/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea formulată, reclamantul G.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice prin ministru, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie anulat Ordinul nr. 248 din 20 ianuarie 2009, emis de pârât, prin care s-a dispus măsura revocării reclamantului din funcția de manager al Spitalului Municipal de Urgență Roman, precum și încetarea contractului de management din 1 iulie 2007 și repunerea acestuia în funcția deținută anterior măsurii contestate, cu plata drepturilor salariale aferente.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 20 ianuarie 2009 a fost emis Ordinul nr. 248 din 20 ianuarie 2009, prin care Ministerul Sănătății Publice a dispus revocarea acestuia din funcția de manager al Spitalului Municipal de Urgență Roman, precum și faptul că acest ordin este nelegal și că natura sa aduce atingere intereselor legitime ale reclamantului, prin revocarea abuzivă din funcția deținută. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că revocarea din funcție s-a realizat conform Cap. VIII lit. l) din contractul de management. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 1351 din 17 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului G.P.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că În conformitate cu Legea nr. 95/2006 nu se poate exercita funcția de manager decât de o persoană care ulterior concursului susținut a fost numită în această funcție și care a încheiat contractul de management. Ori, numirea în funcție se dispune de ministrul sănătății, în calitate de conducător al Ministerului Sănătății, prin ordin, acesta fiind, în conformitate cu legea, actul de dispoziție al ministrului. Astfel, instanța de fond a apreciat că, în baza principiului simetriei actelor juridice, revocarea numirii din funcția de conducere se dispune printr-un act cu aceeași forță juridică cu cel prin care s-a făcut numirea, respectiv prin ordin, în care se invocă motivul de încetare a contractului de management, în speța de față Cap. VIII lit. l) din contractul din 2007, precum și faptul că se revocă mandatul acordat managerului al cărui contract de management încetează să mai producă efecte.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că reclamantul nu a fost manager public; că managerii publici reprezintă o categorie aparte de funcționari publici, care, prin exercitarea atribuțiilor și responsabilităților lor, contribuie la asigurarea eficienței și continuității reformei în administrația publică, de la nivelurile strategice la cele operaționale; că managerii publici contribuie și la integrarea în structurile Uniunii Europene prin implementarea și urmărirea aplicării acquis-ului comunitar, în cadrul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea; că funcția de manager public a fost creată prin O.U.G. nr. 56/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, instanța a stabilit că reclamantul, a îndeplinit funcția de manager al unei unități sanitare publice, funcție de conducere specifică spitalului public, creată printr-o lege specială, Legea nr. 95/2006, care nu are nicio legătură cu funcția publică de manager public, funcționar public. S-a mai reținut de către instanță că, în speță, contractul de management al reclamantului nu a încetat în baza cap. VIII lit. b) din Contractul de management din 2007, astfel că cele menționate de reclamant sub acest aspect nu pot fi analizate. 3. Recursul declarat de G.P.C. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul G.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.. Recurentul a susținut, în esență, că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât măsura revocării sale din funcția de manager public nu are suport în prevederile art. 183 3 lit. b) și art. 200 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006 ori ale Ordinului nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public și nici în contractul de management pe care l-a semnat. Pe de altă parte, a mai arătat recurentul, dacă măsura revocării s-ar fi întemeiat pe dispozițiile Cap VIII lit. b) din contractul de management ar fi trebuit să se demonstreze că nu a realizat indicatorii de performanță ai managerului spitalului public, ceea ce nu este cazul în speță.

4. Apărările intimatului Ministerul Sănătății Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 martie 2011 intimatul Ministerul Sănătății a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a insistat asupra faptului că recurentul nu a îndeplinit o funcție de manager public, precum și că acesta este în eroare în privința temeiului legal al revocării sale din funcție. Din actul adițional din 20 decembrie 2007, pe care chiar recurentul l-a atașat, rezultă că, printre alte clauze ale contractului de management, s-a modificat și Cap. VIII, după litera h) introducându-se 4 noi litere, între care și lit. l) care a reprezentat temeiul revocării sale din funcție. În concret, afirmă intimatul, recurentului i s-au reproșat abaterile reținute în raportul de audit înregistrat din 14 ianuarie 2008. În fine, intimatul a mai arătat că la data de 1 iulie 2010 s-a împlinit termenul de 3 ani pentru care s-a încheiat contractul de management.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant G.P.C. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 201 din data de 20 ianuarie 2009 emis de Ministerul Sănătății prin care, începând cu data de 22 ianuarie 2009 a fost revocat din funcția de manager al Spitalului Municipal de Urgență Roman, județul Neamț, cu aceeași dată încetând și contractul de management din 1 iunie 2007, cu modificările și completările ulterioare.

În cuprinsul actului administrativ atacat s-a indicat temeiul legal al măsurii dispuse: art. 183 3 lit. l) și art. 200 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și cap. VIII lit. l) din contractul de management, citându-se chiar conținutul acestei din urmă prevederi: „în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”. Cât privește motivele de fapt, în preambulul ordinului s-a făcut trimitere la adresa Direcției de Sănătate Publică a județului Neamț din 6 ianuarie 2009 și la raportul din 14 ianuarie 2009 aprobat de conducerea Ministerului Sănătății. Prima instanță a stabilit în mod corect atât regimul juridic al funcției exercitate de reclamant, cât și cadrul normativ în baza căruia s-a adoptat măsura revocării din funcție, concluzia fiind în sensul că ordinul atacat este legal.

Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurent, Înalta Curte reține următoarele: Referitor la temeiul legal al revocării din funcție Potrivit dispozițiilor art. 183 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată: „Contractul de management și, respectiv, contractul de administrare încetează în următoarele situații: a)la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; b)la revocarea din funcție a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public, prevăzuți în ordinul ministrului sănătății publice, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia, și/sau în situația existenței unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor managerului; c)prin acordul de voință al părților semnatare; d) la apariția unei situații de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzute de lege; e) în cazul nerespectării termenului de înlăturare a motivelor de incompatibilitate ori de conflict de interese; f) la decesul sau punerea sub interdicție judecătorească a managerului; g) în cazul insolvenței, falimentului persoanei juridice, manager al spitalului; h) la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege; i) în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare care pot constitui un risc iminent pentru sănătatea pacienților sau a salariaților;

j) în cazul neacceptării de către oricare dintre membrii comitetului director a oricărei forme de control efectuate de instituțiile abilitate în condițiile legii; k) în cazul refuzului colaborării cu organele de control desemnate de instituțiile abilitate în condițiile legii; l) în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii." În raport de aceste prevederi cuprinse în actul normativ primar s-au completat atât Ordinul ministrului sănătății nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public cât și contractul de management din 1 iulie 2007, introducându-se noi motive de încetare a contractului de management, respectiv cele arătate la literele i)-l).

La dosarul primei instanțe se găsește Actul adițional din 20 decembrie 2007 la contractul de management din 1 iulie 2007, depus chiar de reclamantul G.P.C. în susținerea motivelor acțiunii sale, unde la pct. 8 se regăsesc toate cele 4 noi temeiuri de revocare din funcție, inclusiv cel de la lit. l): „Constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”. Prin urmare, recurentul-reclamant care a exercitat funcția de manager al unei unități sanitare publice în temeiul Legii nr. 95/2006 iar nu a O.U.G. nr. 56/2004 privind managerii publici, a fost revocat din funcție în baza unor dispoziții legale în vigoare, asumate inclusiv prin actul adițional la contractul de management, neexistând nici un suport pentru teza potrivit căreia putea fi revocat doar în baza art. 183 3 lit. b) din Legea nr. 95/2006, ca efect al nerealizării indicatorilor de performanță.

Referitor la abaterile imputate Odată stabilit fundamentul legal al măsurii administrative dispuse, Înalta Curte urmează a verifica în temeiul art. 304 1 din C. proc. civ., dacă baza factuală ce rezultă din raportul din 14 ianuarie 2009 aprobat de conducerea Ministerului Sănătății este de natură a o justifica.

Potrivit acestui document care a stat la baza emiterii ordinului contestat, rezultă că recurentului i s-au reproșat de către echipa de auditori din cadrul Direcției de Sănătate Publică Neamț două abateri: 1. achitarea de către spital, în perioada 1 octombrie 2007-30 iunie 2008 a sumei de 34.700 RON către două cabinete de avocatură, deși spitalul are un consilier juridic; 2. schimbarea destinației unor fonduri bugetare, diminuându-se cu suma de 45.000 RON fondurile alocate pentru procurarea de materiale și prestări de servicii cu caracter funcțional cu ocazia achiziționării unor aparate de anestezie F.. Dacă în privința abaterii indicate la pct. 1) aspectele reținute de echipa de audit au un caracter superficial, nu arată care ar fi dispozițiile legale încălcate și chiar, indirect, justifică semnarea contractelor de asistență juridică respective prin existența unui singur post de consilier juridic, cea de-a doua abatere reținută este temeinic documentată.

Astfel, s-a reținut că la data de 14 mai 2008, cu O.P. s-a plătit furnizorului SC S.C. SRL Iași suma de 45.000 RON, prin schimbarea destinației fondurilor bugetare, încălcându-se pct. 36 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv. Recurentul-reclamant s-a mărginit la a prezenta în linii generale activitatea pe care a desfășurat-o în calitate de manager fără a combate în nici un mod cele reținute de echipa de audit referitor la această din urmă abatere. În acest context, Înalta Curte apreciază că autoritatea publică nu a depășit marja de apreciere de care beneficiază, măsura revocării din funcție a recurentului-reclamant fiind justificată.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 30 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.P.C. împotriva sentinței nr. 1351 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.