ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2566/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2566/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

de prima instanță

Prin acțiunea formulată,

reclamantul G.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății

Publice prin ministru, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie

anulat Ordinul nr. 248 din 20 ianuarie 2009, emis de pârât, prin care s-a dispus

măsura revocării reclamantului din funcția de manager al Spitalului Municipal de

Urgență Roman, precum și încetarea contractului de management din 1 iulie 2007 și

repunerea acestuia în funcția deținută anterior măsurii contestate, cu plata drepturilor

salariale aferente.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că la data de 20 ianuarie 2009 a fost emis Ordinul nr. 248

din 20 ianuarie 2009, prin care Ministerul Sănătății Publice a dispus revocarea

acestuia din funcția de manager al Spitalului Municipal de Urgență Roman, precum

și faptul că acest ordin este nelegal și că natura sa aduce atingere intereselor

legitime ale reclamantului, prin revocarea abuzivă din funcția deținută.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că

revocarea din funcție s-a realizat conform Cap. VIII lit. l) din contractul de management.

apel

Prin sentința civilă

nr. 1351 din 17 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului G.P.C.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că

În conformitate cu Legea

nr. 95/2006 nu se poate exercita funcția de manager decât de o persoană care ulterior

concursului susținut a fost numită în această funcție și care a încheiat contractul

de management. Ori, numirea în funcție se dispune de ministrul sănătății, în calitate

de conducător al Ministerului Sănătății, prin ordin, acesta fiind, în conformitate

cu legea, actul de dispoziție al ministrului.

Astfel, instanța de fond

a apreciat că, în baza principiului simetriei actelor juridice, revocarea numirii

din funcția de conducere se dispune printr-un act cu aceeași forță juridică cu cel

prin care s-a făcut numirea, respectiv prin ordin, în care se invocă motivul de

încetare a contractului de management, în speța de față Cap. VIII lit. l) din contractul

din 2007, precum și faptul că se revocă mandatul acordat managerului al cărui contract

de management încetează să mai producă efecte.

S-a mai reținut în considerentele

hotărârii atacate faptul că reclamantul nu a fost manager public; că managerii publici

reprezintă o categorie aparte de funcționari publici, care, prin exercitarea atribuțiilor

și responsabilităților lor, contribuie la asigurarea eficienței și continuității

reformei în administrația publică, de la nivelurile strategice la cele operaționale;

că managerii publici contribuie și la integrarea în structurile Uniunii Europene

prin implementarea și urmărirea aplicării acquis-ului comunitar, în cadrul autorității

sau instituției publice în care își desfășoară activitatea; că funcția de manager

public a fost creată prin O.U.G. nr. 56/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, instanța a stabilit

că reclamantul, a îndeplinit funcția de manager al unei unități sanitare publice,

funcție de conducere specifică spitalului public, creată printr-o lege specială,

Legea nr. 95/2006, care nu are nicio legătură cu funcția publică de manager public,

funcționar public.

S-a mai reținut de către

instanță că, în speță, contractul de management al reclamantului nu a încetat în

baza cap. VIII lit. b) din Contractul de management din 2007, astfel că cele menționate

de reclamant sub acest aspect nu pot fi analizate.

G.P.C.

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs reclamantul G.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ..

Recurentul a susținut,

în esență, că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât măsura

revocării sale din funcția de manager public nu are suport în prevederile art. 183

3

lit. b) și art. 200 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006 ori ale Ordinului

nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului

public și nici în contractul de management pe care l-a semnat.

Pe de altă parte, a mai

arătat recurentul, dacă măsura revocării s-ar fi întemeiat pe dispozițiile Cap VIII

lit. b) din contractul de management ar fi trebuit să se demonstreze că nu a realizat

indicatorii de performanță ai managerului spitalului public, ceea ce nu este cazul

în speță.

Ministerul Sănătății

Prin întâmpinarea înregistrată

la data de 11 martie 2011 intimatul Ministerul Sănătății a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Intimatul a insistat asupra

faptului că recurentul nu a îndeplinit o funcție de manager public, precum și că

acesta este în eroare în privința temeiului legal al revocării sale din funcție.

Din actul adițional din 20 decembrie 2007, pe care chiar recurentul l-a atașat,

rezultă că, printre alte clauze ale contractului de management, s-a modificat și

Cap. VIII, după litera h) introducându-se 4 noi litere, între care și lit. l) care

a reprezentat temeiul revocării sale din funcție. În concret, afirmă intimatul,

recurentului i s-au reproșat abaterile reținute în raportul de audit înregistrat

din 14 ianuarie 2008.

În fine, intimatul a mai

arătat că la data de 1 iulie 2010 s-a împlinit termenul de 3 ani pentru care s-a

încheiat contractul de management.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub

toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Recurentul-reclamant G.P.C.

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

Ordinul nr. 201 din data de 20 ianuarie 2009 emis de Ministerul Sănătății prin care,

începând cu data de 22 ianuarie 2009 a fost revocat din funcția de manager al Spitalului

Municipal de Urgență Roman, județul Neamț, cu aceeași dată încetând și contractul

de management din 1 iunie 2007, cu modificările și completările ulterioare.

În cuprinsul actului administrativ

atacat s-a indicat temeiul legal al măsurii dispuse: art. 183

3

lit. l)

și art. 200 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,

precum și cap. VIII lit. l) din contractul de management, citându-se chiar conținutul

acestei din urmă prevederi: „în cazul în care se constată abateri de la legislația

în vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile

legii”.

Cât privește motivele

de fapt, în preambulul ordinului s-a făcut trimitere la adresa Direcției de Sănătate

Publică a județului Neamț din 6 ianuarie 2009 și la raportul din 14 ianuarie 2009

aprobat de conducerea Ministerului Sănătății.

Prima instanță a stabilit

în mod corect atât regimul juridic al funcției exercitate de reclamant, cât și cadrul

normativ în baza căruia s-a adoptat măsura revocării din funcție, concluzia fiind

în sensul că ordinul atacat este legal.

Această concluzie este

împărtășită și de instanța de recurs.

Răspunzând punctual criticilor

formulate de recurent, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la temeiul legal

al revocării din funcție

Potrivit dispozițiilor

art. 183

3

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,

modificată și completată:

„Contractul de management

și, respectiv, contractul de administrare încetează în următoarele situații:

a)la expirarea perioadei

pentru care a fost încheiat;

b)la revocarea din funcție

a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului

spitalului public, prevăzuți în ordinul ministrului sănătății publice, timp de minimum

un an, din motive imputabile acestuia, și/sau în situația existenței unei culpe

grave ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor managerului;

c)prin acordul de voință

al părților semnatare;

d) la apariția unei situații

de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzute de lege;

e) în cazul nerespectării

termenului de înlăturare a motivelor de incompatibilitate ori de conflict de interese;

f) la decesul sau punerea

sub interdicție judecătorească a managerului;

g) în cazul insolvenței,

falimentului persoanei juridice, manager al spitalului;

h) la împlinirea vârstei

de pensionare prevăzute de lege;

i) în cazul în care se

constată abateri de la legislația în vigoare care pot constitui un risc iminent

pentru sănătatea pacienților sau a salariaților;

j) în cazul neacceptării

de către oricare dintre membrii comitetului director a oricărei forme de control

efectuate de instituțiile abilitate în condițiile legii;

k) în cazul refuzului

colaborării cu organele de control desemnate de instituțiile abilitate în condițiile

legii;

l) în cazul în care se

constată abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control și

instituțiile abilitate în condițiile legii."

În raport de aceste prevederi

cuprinse în actul normativ primar s-au completat atât Ordinul ministrului sănătății

nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului

public cât și contractul de management din 1 iulie 2007, introducându-se noi motive

de încetare a contractului de management, respectiv cele arătate la literele i)-l).

La dosarul primei instanțe

se găsește Actul adițional din 20 decembrie 2007 la contractul de management din

1 iulie 2007, depus chiar de reclamantul G.P.C. în susținerea motivelor acțiunii

sale, unde la pct. 8 se regăsesc toate cele 4 noi temeiuri de revocare din funcție,

inclusiv cel de la lit. l): „Constatarea unor abateri de la legislația în vigoare

de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”.

Prin urmare, recurentul-reclamant

care a exercitat funcția de manager al unei unități sanitare publice în temeiul

Legii nr. 95/2006 iar nu a O.U.G. nr. 56/2004 privind managerii publici, a fost

revocat din funcție în baza unor dispoziții legale în vigoare, asumate inclusiv

prin actul adițional la contractul de management, neexistând nici un suport pentru

teza potrivit căreia putea fi revocat doar în baza art. 183

3

lit. b)

din Legea nr. 95/2006, ca efect al nerealizării indicatorilor de performanță.

Referitor la abaterile

imputate

Odată stabilit fundamentul

legal al măsurii administrative dispuse, Înalta Curte urmează a verifica în temeiul

art. 304

1

din C. proc. civ., dacă baza factuală ce rezultă din raportul

din 14 ianuarie 2009 aprobat de conducerea Ministerului Sănătății este de natură

a o justifica.

Potrivit acestui document

care a stat la baza emiterii ordinului contestat, rezultă că recurentului i s-au

reproșat de către echipa de auditori din cadrul Direcției de Sănătate Publică Neamț

două abateri:

spital, în perioada 1 octombrie 2007-30 iunie 2008 a sumei de 34.700 RON către două

cabinete de avocatură, deși spitalul are un consilier juridic;

unor fonduri bugetare, diminuându-se cu suma de 45.000 RON fondurile alocate pentru

procurarea de materiale și prestări de servicii cu caracter funcțional cu ocazia

achiziționării unor aparate de anestezie F..

Dacă în privința abaterii

indicate la pct. 1) aspectele reținute de echipa de audit au un caracter superficial,

nu arată care ar fi dispozițiile legale încălcate și chiar, indirect, justifică

semnarea contractelor de asistență juridică respective prin existența unui singur

post de consilier juridic, cea de-a doua abatere reținută este temeinic documentată.

Astfel, s-a reținut că la data de 14 mai 2008, cu O.P. s-a plătit furnizorului SC

S.C. SRL Iași suma de 45.000 RON, prin schimbarea destinației fondurilor bugetare,

încălcându-se pct. 36 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 522/2003 pentru

aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului

financiar preventiv.

Recurentul-reclamant s-a

mărginit la a prezenta în linii generale activitatea pe care a desfășurat-o în calitate

de manager fără a combate în nici un mod cele reținute de echipa de audit referitor

la această din urmă abatere.

În acest context, Înalta

Curte apreciază că autoritatea publică nu a depășit marja de apreciere de care beneficiază,

măsura revocării din funcție a recurentului-reclamant fiind justificată.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și

art. 30 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.P.C. împotriva

sentinței nr. 1351 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.