ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 09 septembrie 2009, reclamantul H.M. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, solicitând în principal, anularea ordinului nr. 923 din 15 mai 2009, reintegrarea în funcția de manager al Spitalului Teritorial G. și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, actualizate. În subsidiar, reclamantul a cerut încadrarea pe postul avut anterior numirii în funcția de conducere, respectiv economist gradul I A la același spital.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a fost numit manager pe o perioadă de 3 ani în baza ordinului nr. 1426 din 13 decembrie 2006 și a contractului de management din 14 decembrie 2006, funcție pe care a exercitat-o până la 21 mai 2009, întrucât, prin ordinul atacat, pârâtul a dispus în mod nelegal revocarea din funcție, pe considerentul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public. Prin sentința civilă nr. 243 din 04 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că măsura încetării contractului de management s-a justificat prin nerealizarea indicatorilor de performanță de către reclamant în calitate de manager, comisia locală de evaluare a activității manageriale acordând calificativul „nesatisfăcător”, menținut de comisia centrală de soluționare a contestațiilor.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul H.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, s-a învederat că prima instanță nu a analizat corect întreaga stare de fapt, neluând în considerare solicitarea reclamantului privind renegocierea indicatorilor de performanță a managementului, cerere formulată în luna decembrie 2008, care viza modificări în structura de organizare a spitalului. Reclamantul a precizat că nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului s-a datorat unor împrejurări independente de voința sa, pârâtul fiind cel care nu și-a îndeplinit obligația contractuală prevăzută la pct. 5 din contractul de management și a procedat abuziv la emiterea ordinului de eliberare din funcție.

La data de 09 februarie 2011, reclamantul a depus note de ședință prin care și-a precizat solicitările în recurs: anularea ordinului de revocare din funcție și obligarea la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, pentru perioada 18 mai 2009-05 februarie 2010. Reclamantul a mai arătat că, în urma executării unei alte sentințe a aceleiași instanțe prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului de revocare din funcție, a fost reinstalat ca manager al spitalului la 05 februarie 2010. De asemenea, s-a precizat că, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 529/2010 managementul Spitalului G. a fost transferat de la Ministerul Sănătății la Consiliul Local Gurahonț care, prin dispoziția din 02 iulie 2010 l-a confirmat pe reclamant la conducerea interimară a spitalului până la ocuparea prin concurs a funcției de manager.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, solicitarea de anulare a ordinului de revocare a reclamantului din funcția de management a fost în mod justificat respinsă, în temeiul art. 178 alin. (1) și (3) și art. 200 din Legea nr. 95/2006, al Ordinului Ministrului Sănătății nr. 112/2007 și al lit. b) a Capitolului VIII din contractul de management din 14 decembrie 2006, acest din urmă text prevăzând expres încetarea contractului prin revocarea din funcție a managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanță din motive imputabile.

La baza revocării din funcție a reclamantului a stat referatul comisiei locale de evaluare ce a acordat managerului calificativul „necorespunzător”, ce a fost menținut și de comisia centrală de evaluare în urma soluționării contestației. De menționat că reclamantul nu a contestat în contencios administrativ fișa de evaluare a activității sale profesionale anuale, pentru a se putea exercita controlul de legalitate a procedurii de evaluare a performanțelor profesionale ale managerului. Deși acordarea calificativelor este o prerogativă a angajatorului, reclamantul avea posibilitatea de a investi instanța de judecată, sub aspectul respectării normelor legale aplicabile în domeniu și a regulamentului intern.

Față de cele expuse mai sus, apare ca neîntemeiată critica privind respingerea petitului privind revocarea din funcția de manager. În consecință, este nefondată și cererea referitoare la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul până la data repunerii în funcție și ulterior, a confirmării ca manager interimar, recursul declarat urmând a fi respins și sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.M. împotriva sentinței nr. 243 din 04 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.