ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 09 septembrie

2009, reclamantul H.M. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, solicitând în

principal, anularea ordinului nr. 923 din 15 mai 2009, reintegrarea în funcția

de manager al Spitalului Teritorial G. și obligarea pârâtului la plata

drepturilor salariale cuvenite, actualizate.

În subsidiar,

reclamantul a cerut încadrarea pe postul avut anterior numirii în funcția de

conducere, respectiv economist gradul I A la același spital.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că a fost numit manager pe o perioadă de 3 ani în baza ordinului

nr. 1426 din 13 decembrie 2006 și a contractului de management din 14 decembrie

2006, funcție pe care a exercitat-o până la 21 mai 2009, întrucât, prin ordinul

atacat, pârâtul a dispus în mod nelegal revocarea din funcție, pe considerentul

nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public.

Prin sentința civilă

nr. 243 din 04 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că măsura încetării contractului de

management s-a justificat prin nerealizarea indicatorilor de performanță de

către reclamant în calitate de manager, comisia locală de evaluare a

activității manageriale acordând calificativul „nesatisfăcător”, menținut de

comisia centrală de soluționare a contestațiilor.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul H.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, s-a învederat

că prima instanță nu a analizat corect întreaga stare de fapt, neluând în

considerare solicitarea reclamantului privind renegocierea indicatorilor de

performanță a managementului, cerere formulată în luna decembrie 2008, care

viza modificări în structura de organizare a spitalului.

Reclamantul a

precizat că nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului s-a

datorat unor împrejurări independente de voința sa, pârâtul fiind cel care nu

și-a îndeplinit obligația contractuală prevăzută la pct. 5 din contractul de

management și a procedat abuziv la emiterea ordinului de eliberare din funcție.

La data de 09

februarie 2011, reclamantul a depus note de ședință prin care și-a precizat

solicitările în recurs: anularea ordinului de revocare din funcție și obligarea

la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau

reactualizate, pentru perioada 18 mai 2009-05 februarie 2010.

Reclamantul a mai arătat

că, în urma executării unei alte sentințe a aceleiași instanțe prin care s-a dispus

suspendarea executării ordinului de revocare din funcție, a fost reinstalat ca manager

al spitalului la 05 februarie 2010. De asemenea, s-a precizat că, în conformitate

cu dispozițiile H.G. nr. 529/2010 managementul Spitalului G. a fost transferat de

la Ministerul Sănătății la Consiliul Local Gurahonț care, prin dispoziția din 02

iulie 2010 l-a confirmat pe reclamant la conducerea interimară a spitalului până

la ocuparea prin concurs a funcției de manager.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, solicitarea de

anulare a ordinului de revocare a reclamantului din funcția de management a fost

în mod justificat respinsă, în temeiul art. 178 alin. (1) și (3) și art. 200 din

Legea nr. 95/2006, al Ordinului Ministrului Sănătății nr. 112/2007 și al lit. b)

a Capitolului VIII din contractul de management din 14 decembrie 2006, acest din

urmă text prevăzând expres încetarea contractului prin revocarea din funcție a managerului

în cazul nerealizării indicatorilor de performanță din motive imputabile.

La baza revocării din

funcție a reclamantului a stat referatul comisiei locale de evaluare ce a acordat

managerului calificativul „necorespunzător”, ce a fost menținut și de comisia centrală

de evaluare în urma soluționării contestației.

De menționat că reclamantul

nu a contestat în contencios administrativ fișa de evaluare a activității sale profesionale

anuale, pentru a se putea exercita controlul de legalitate a procedurii de evaluare

a performanțelor profesionale ale managerului. Deși acordarea calificativelor este

o prerogativă a angajatorului, reclamantul avea posibilitatea de a investi instanța

de judecată, sub aspectul respectării normelor legale aplicabile în domeniu și a

regulamentului intern.

Față de cele expuse mai

sus, apare ca neîntemeiată critica privind respingerea petitului privind revocarea

din funcția de manager.

În consecință, este nefondată

și cererea referitoare la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul

până la data repunerii în funcție și ulterior, a confirmării ca manager interimar,

recursul declarat urmând a fi respins și sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de H.M. împotriva sentinței nr. 243 din 04 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.