ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12 mai 2009,
ulterior completată, reclamantul P.M.N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Sănătății, a solicitat instanței anularea Ordinului nr. 932 din 15 mai 2009,
prin care s-a dispus încetarea contractului de management din 14 decembrie 2006,
a Deciziei nr. 146 din 23 aprilie 2009, emisă de Comisia centrală de evaluare a
managerilor spitalelor publice, a hotărârii Comisiei centrale de evaluare a
activității managerilor nr. 324 din 16 aprilie 2009 și a fișei de evaluare a
activității, comunicate la data de 22 aprilie 2009.
În
motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin fișa de evaluare întocmită la
data de 26 martie 2009 a primit calificativul „foarte bine", iar la data
de 22 aprilie 2009 a fost întocmită o nouă fișă, în care a fost stabilit
calificativul „nesatisfăcător", fără ca în prealabil să fi fost formulată
o contestație împotriva primei fișe și fără ca documentele studiate să fie
distincte de cele analizate de comisia de evaluare din data de 26 martie 2009.
Pârâtul
a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii
prealabile, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității
capetelor de cerere privind anularea hotărârilor emise de comisiile de evaluare
și a fișei de evaluare.
În
susținerea primei excepții, pârâtul a arătat că, anterior sesizării instanței
de judecată, reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de art.
7 din Legea nr. 554/2004.
În
ce privește excepția inadmisibilității, pârâtul a susținut că hotărârile
Comisiilor de evaluare sunt acte premergătoare emiterii actului final,
respectiv ordinul de ministru prin care se dispune încetarea contractului de
management, astfel că nu pot fi atacate independent de ordinul ministrului.
Referitor
la excepția de tardivitate, s-a susținut că reclamantul nu a contestat
calificativul acordat în termenul de 24 de ore prevăzut de anexa 3 la Ordinul nr. 112/2007.
Pe
fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat,
invocând prevederile art. 4
1
alin. (4) din Ordinul nr. 112/2007
potrivit cărora Comisia centrală de evaluare are în afara atribuției de
soluționare a contestațiilor formulate împotriva raportului de evaluare
întocmit de comisia locală și un rol activ de verificare și urmărire a modului
de desfășurare a procesului evaluării. În baza acestei atribuții legale,
Comisia centrală a procedat la verificarea activității Comisiei de evaluare
constituită la nivelul Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București, ocazie
cu care a constatat anumite neconcordanțe.
Anterior
procedurii de evaluare, norma de drept aplicabilă reglementa atribuția Comisiei
centrale de verificare și urmărire a activității Comisiilor locale, motiv
pentru care invocarea principiului neretroactivității legii civile este
neîntemeiată. In acest context, ca urmare a verificării documentelor depuse în
dosarele de evaluare si fata de propunerile Comisiei de evaluare de la Direcția de Sănătate Publică a municipiului București s-au constatat neconcordante în unele
cazuri.
În
ce privește fișa de evaluare, pârâtul a arătat că în cazul reclamantului,
Comisia a constatat că nu au fost îndepliniți indicatorii (B.I, C.l, C.S, C.6,
D.3) pe care acesta și i-a asumat prin contractul de management al spitalului
public din 14 decembrie 2006, modificat ulterior prin acte adiționale. Conform
prevederilor art. 5 din Ordinul ministrului sănătății nr. 112/2006, în situația
în care pe parcursul derulării contractului de management apar modificări ale
actelor normative care au stat la baza angajamentului asumat prin contractul de
management, se vor renegocia indicatorii cărora le sunt aplicabile modificările
legislative în cauză. în speță, pârâtul a susținut că reclamantul nu a
solicitat renegocierea indicatorilor de performanță în termenul legal.
Curtea
de Apel București secția a VIII a contencios administrativ si fiscal, prin Sentința
nr. 1079 din 2 martie 2010 a respins excepția neîndeplinirii procedurii
prealabile, excepția inadmisibilității și excepția tardivității.
A
admis acțiunea formulată de reclamantul P.M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Sănătății.
A
anulat Ordinul nr. 932 din 15 mai 2009, emis de Ministrul Sănătății, Decizia nr.
146 din 23 aprilie 2009, emisă de Comisia centrală de evaluare, Hotărârea nr. 324
din 16 aprilie 2009, emisă de aceeași comisie și fișa de evaluare a activității
reclamantului, emisă de Comisia de evaluare la data de 22 aprilie 2009.
Pentru
a pronunța aceasta hotărâre prima instanța a reținut următoarele considerente:
I.
Relativ la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea a constatat că
Ordinul nr. 932 din 15 mai 2009, prin care s-a dispus încetarea contractului de
management, a fost emis ulterior sesizării instanței cu forma inițială a
cererii de chemare în judecată. La data de 17 noiembrie 2009 reclamantul și-a
completat cererea introductivă, solicitând expres anularea ordinului în cauză,
dar nu înainte ca la data de 22 iulie 2009 să solicite autorității emitente
reanalizarea actului administrativ. Prin urmare, Curtea a constatat că reclamantul
a efectuat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, în raport cu
data completării acțiunii, motiv pentru care a respins excepția.
II.
Si excepția inadmisibilității acțiunii și a tardivității capetelor de cerere
privind anularea hotărârilor emise de comisiile de evaluare și a fișei de
evaluare au fost respinse motivat de faptul ca așa cum rezulta din chiar Decizia
nr. 146 din 23 aprilie 2009, emisă de Comisia centrală de evaluare a
managerilor spitalelor publice, reclamantul a contestat în termen fișa de
evaluare, potrivit Ordinul ministrului sănătății nr. 112/2006, contestația
fiind respinsă prin respectiva decizie. Or, a pretinde că această decizie, și
implicit fișa de evaluare, nu poate fi atacată pe cale judiciară, ar echivala
cu negarea accesului la justiție.
Distinct
de cele reținute mai sus, a mai reținut instanța de fond, trebuie observat că,
potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța este competentă să se
pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la
baza emiterii actului supus judecății. Prin urmare, Curtea a constatat că,
oricare ar fi perspectiva de abordare, actele vizate de excepții pot fi
contestate pe cale judiciară și în consecință legalitatea lor poate fi
analizată de către instanță.
III.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că reclamantul, în calitate de manager al
Spitalului Clinic de Nefrologie Dr. C.D., a parcurs o procedură de evaluare,
finalizată prin fișa de evaluare întocmită la data de 26 martie 2009, în care
i-a fost acordat „foarte bine".
Comisia
centrală de evaluare a activității managerilor a dispus o nouă evaluare, în
urma căreia reclamantul a primit calificativul „nesatisfăcător", conform
fișei de evaluare întocmite la data de 22 aprilie 2009.
Reclamantul
a contestat fișa de evaluare, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 146
din 23 aprilie 2009, emisă de Comisia centrală de evaluare a managerilor, în
motivarea căreia s-a menționat că argumentele reclamantului nu au fost luate în
considerare, deoarece nu s-a solicitat renegocierea valorii indicatorilor în
termenul legal pentru care se face evaluarea, respectiv anul 2008.
În
baza rezultatelor evaluării a fost emis Ordinul nr. 932 din 15 mai 2009, prin
care s-a dispus încetarea contractului de management. In conținutul acestui
ordin s-a menționat, printre altele, capitolul VII lit. b) din contractul de
management încheiat cu reclamantul. Potrivit acestui text, contractul de
management încetează prin revocarea din funcție a managerului în cazul
„nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public
prevăzuți în anexa la prezentul contract, timp de minimum un an, din motive
imputabile acestuia."
Din
motivarea deciziei prin care s-a respins contestația reclamantului împotriva
fișei de evaluare nu reiese însă, că acesta nu ar fi realizat criteriile de
performanță prevăzute în contractul de management, ci dimpotrivă, se afirmă că
acesta nu a renegociat valorile acestor indicatori.
Trecând
peste faptul că niciun text legal nu prevede că inițiativa renegocierii
indicatorilor ar trebui să aparțină managerului, prima instanța a constatat că
temeiul de fapt care a stat la baza emiterii ordinului contestat este diferit
de cel avut în vedere la reevaluarea performanțelor manageriale, așa cum au
fost menționate în Decizia nr. 146 din 23 aprilie 2009.
Pe
de altă parte, a mai reținut instanța de fond, potrivit Ordinului nr. 112/2007,
evaluarea se face prin raportare la indicatorii de performanță asumați prin
contractul de management. O astfel de evaluare este firească, având în vedere
relațiile contractuale dintre părți, și din acest punct de vedere prima
evaluare a performanțelor manageriale ale reclamantului este cea corectă.
Astfel
că, cea de-a doua evaluare a performanțelor manageriale ale reclamantului este
nelegală, deoarece nu a avut în vedere valorile indicatorilor asumate prin
contract.
Împotriva
acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Sănătății, susținând că hotărârea
atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- evaluarea activității managerului spitalului public
s-a desfășurat conform
Metodologiei
privind organizarea și desfășurarea evaluării activității managerului
spitalului public prevăzută de Ordinul nr. 112/2007;
-
în cazul reclamantului, Comisia a constatat
că nu au fost îndepliniți indicatorii
(B.l, CI, C.5, C.6, D.3) pe care
acesta și i-a asumat prin contractul de management al spitalului public din 14
decembrie 2006, modificat ulterior prin acte adiționale. Indicatorii în cadrul
procedurii de evaluare au fost supuși unui algoritm de calcul matematic, fără
de care evaluarea nu ar putea fi făcută.
-
în conformitate cu clauzele capitolului VIII. „Modificarea contractului de
management" din contractul de management din 14 decembrie 2006
„prevederile prezentului contract de management se vor adapta corespunzător
reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia și care îi sunt
aplicabile". Astfel că, indicatorii de performanță ai managementului
spitalului public prevăzuți în Anexa contractului se puteau modifica, prin
negocierea acestora
de către managerul
spitalului și Direcția de Sănătate Publică județeană/a
municipiului
București sau Ministerul Sănătății, după caz, în funcție de
modificările legislative care aveau impact asupra
valorii indicatorilor pentru
perioada supusă evaluării.
-
conform prevederilor art. 5 din Ordinul ministrului sănătății nr. 112/2006
privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de management poate
fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, cu modificările și
completările ulterioare:„In situația în care pe parcursul derulării
contractului de management apar modificări ale actelor normative care au stat
la baza angajamentului asumat prin contractul de management, se vor renegocia
indicatorii cărora le sunt aplicabile modificările legislative în cauză."
-
în ceea ce privește indicatorii contestați, pentru perioada supusă evaluării
(anul 2008) reclamantul nu a solicitat renegocierea acestora în termenul legal.
Cât privește motivul
respingerii contestației intimatului-reclamant de către Comisia central de
evaluare, trebuie avut în vedere faptul că, Comisia a analizat contestația
pornind de la motivele indicate de dl. P.M. în aceasta. Astfel,
comisia a decis, că nu pot fi luate în
considerare argumentele indicate în contestație,
deoarece acestea ar fi
trebuit să facă obiectul unei renegocieri a indicatorilor din contractul de
management pentru anul 2008, în caz contrar încălcându-se tocmai obligațiile
contractuale asumate de părți. Deci, atributul Comisiei de evaluare și
respectiv Comisiei Centrale este acela de a calcula valoarea indicatorilor de
performanță pornind de la valoarea indicatorilor asumați de manager comparabil
cu ceea ce a realizat efectiv din cât și-a asumat, și nu de a modifica
indicatorii asumați subrogându-se în drepturile contractuale ale Ministerului
Sănătății.
Cât privește
posibilitatea renegocierii valorii indicatorilor asumați personal de managerul
Penescu Mircea se menționează faptul că, oricare dintre părțile interesate
putea pe parcursul perioadei asumate, anul 2008, să solicite modificarea
acestora, însă primul interesat în solicitarea unei asemenea renegocieri era
tocmai managerul care știa că urmează a fi evaluat iar rezultatul evaluării
putea conduce la încetarea contractului său.
- în ceea ce privește
efectuarea unei a doua verificări, menționăm că această procedură s-a aplicat
în condițiile în care Comisia centrală de evaluare, în temeiul art. 4
1
alin. (4) din Ordinul nr. 112/200, și-a exercitat un rol activ procedând la
verificarea și urmărirea modului de desfășurare a procesului evaluării, ocazie
cu care s-au constatat neconcordanțe în unele cazuri - valorile indicatorilor
rezultați din documentele cuprinse în dosarul de evaluare determină acordarea
unor calificative diferite față de cele acordate de către comisie, conform
extrasului din Referatul de aprobare din 13 aprilie 2009.
Recurentul nu și-a
încadrat, în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.
Analizând actele și
lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în
prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că
recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect
a stabilit prima instanță, prima Fișă de evaluare efectuată în data de 26
martie 2009 conține calificativul „Foarte bine" acordat de Comisia de
evaluare. Față de acest calificativ și în lipsa unei contestații inițiate de
managerul vizat, Comisia centrala avea
ca
singură opțiune, conform art. 41 alin. (4) din Ordin obligația de a trimite
propunerea
de menținere a contractului de management, calificativul obținut nepermițând
nici o altă soluție.
Cu toate acestea,
ignorând aceste dispoziții legale și trimițând la o prevedere legală ce nu exista
la momentul emiterii Fișei de evaluare din 26 martie 2009, Comisia centrală trimite
în mod
global o adresă prin care solicită
reexaminarea dosarelor de evaluare a managerilor
unităților sanitare din
Municipiul București, la care ar fi constatat pretinse neconcordanțe.
Legea
nu prevedea posibilitatea efectuării unei reevaluări decât în ipoteza în care
calificativul
acordat
de comisia de evaluare este „nesatisfăcător",
situație în care este
necesară transmiterea de către Comisia centrală a acestei propuneri și de
acceptarea acesteia de către Ministerul Sănătății.
Extinderea
atribuțiilor Comisiei centrale, instituită prin Ordinul nr. 463/2009 de a
solicita Comisiei de evaluare reexaminarea dosarului nu produce efecte asupra
unei evaluări realizate anterior emiterii acestui act normativ. Aplicarea unei
dispoziții noi asupra unor acte juridice emise anterior constituie o aplicare
retroactivă a legii.
Or, prin decizia
Comisiei centrale se face trimitere la un act normativ ce a intrat în vigoare
la aproape o lună de la momentul realizării procedurii de evaluare cu privire
la activitatea subsemnatului.
Rolul activ pretins
de recurentul-pârât în finalul recursului a fost în fapt o aplicare retroactivă
a unor dispoziții legale ce nu erau în vigoare la momentul realizării
procedurii de evaluare în urma căreia s-a încheiat Fișa de evaluare ce acorda
calificativul „Foarte bine".
În ceea ce privește susținerile
recurentului – pârât privind posibilitatea contractuală de renegociere a indicatorilor,
acestea reiau motivarea eronată din cuprinsul Deciziei nr. 146 din 23 aprilie 2006
prin care s-a respins contestația reclamantului – intimat. Astfel,
contestatorul nu a invocat nici un moment renegocierea indicatorilor, ci a
contestat legalitatea reevaluării, precum și temeinicia acesteia, privind
aspectele reținute și lipsa culpei managerului, aspecte la care pârâtul –
recurent nu a răspuns.
Pentru considerentele
menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că
hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 1079 din 2
martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 ianuarie 2011.