ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 12 mai 2009, ulterior completată, reclamantul P.M.N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a solicitat instanței anularea Ordinului nr. 932 din 15 mai 2009, prin care s-a dispus încetarea contractului de management din 14 decembrie 2006, a Deciziei nr. 146 din 23 aprilie 2009, emisă de Comisia centrală de evaluare a managerilor spitalelor publice, a hotărârii Comisiei centrale de evaluare a activității managerilor nr. 324 din 16 aprilie 2009 și a fișei de evaluare a activității, comunicate la data de 22 aprilie 2009. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin fișa de evaluare întocmită la data de 26 martie 2009 a primit calificativul „foarte bine", iar la data de 22 aprilie 2009 a fost întocmită o nouă fișă, în care a fost stabilit calificativul „nesatisfăcător", fără ca în prealabil să fi fost formulată o contestație împotriva primei fișe și fără ca documentele studiate să fie distincte de cele analizate de comisia de evaluare din data de 26 martie 2009. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității capetelor de cerere privind anularea hotărârilor emise de comisiile de evaluare și a fișei de evaluare.

În susținerea primei excepții, pârâtul a arătat că, anterior sesizării instanței de judecată, reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În ce privește excepția inadmisibilității, pârâtul a susținut că hotărârile Comisiilor de evaluare sunt acte premergătoare emiterii actului final, respectiv ordinul de ministru prin care se dispune încetarea contractului de management, astfel că nu pot fi atacate independent de ordinul ministrului. Referitor la excepția de tardivitate, s-a susținut că reclamantul nu a contestat calificativul acordat în termenul de 24 de ore prevăzut de anexa 3 la Ordinul nr. 112/2007.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat, invocând prevederile art. 4 1 alin. (4) din Ordinul nr. 112/2007 potrivit cărora Comisia centrală de evaluare are în afara atribuției de soluționare a contestațiilor formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de comisia locală și un rol activ de verificare și urmărire a modului de desfășurare a procesului evaluării. În baza acestei atribuții legale, Comisia centrală a procedat la verificarea activității Comisiei de evaluare constituită la nivelul Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București, ocazie cu care a constatat anumite neconcordanțe. Anterior procedurii de evaluare, norma de drept aplicabilă reglementa atribuția Comisiei centrale de verificare și urmărire a activității Comisiilor locale, motiv pentru care invocarea principiului neretroactivității legii civile este neîntemeiată.

In acest context, ca urmare a verificării documentelor depuse în dosarele de evaluare si fata de propunerile Comisiei de evaluare de la Direcția de Sănătate Publică a municipiului București s-au constatat neconcordante în unele cazuri. În ce privește fișa de evaluare, pârâtul a arătat că în cazul reclamantului, Comisia a constatat că nu au fost îndepliniți indicatorii (B.I, C.l, C.S, C.6, D.3) pe care acesta și i-a asumat prin contractul de management al spitalului public din 14 decembrie 2006, modificat ulterior prin acte adiționale. Conform prevederilor art. 5 din Ordinul ministrului sănătății nr. 112/2006, în situația în care pe parcursul derulării contractului de management apar modificări ale actelor normative care au stat la baza angajamentului asumat prin contractul de management, se vor renegocia indicatorii cărora le sunt aplicabile modificările legislative în cauză.

în speță, pârâtul a susținut că reclamantul nu a solicitat renegocierea indicatorilor de performanță în termenul legal. Curtea de Apel București secția a VIII a contencios administrativ si fiscal, prin Sentința nr. 1079 din 2 martie 2010 a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția inadmisibilității și excepția tardivității. A admis acțiunea formulată de reclamantul P.M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.

A anulat Ordinul nr. 932 din 15 mai 2009, emis de Ministrul Sănătății, Decizia nr. 146 din 23 aprilie 2009, emisă de Comisia centrală de evaluare, Hotărârea nr. 324 din 16 aprilie 2009, emisă de aceeași comisie și fișa de evaluare a activității reclamantului, emisă de Comisia de evaluare la data de 22 aprilie 2009. Pentru a pronunța aceasta hotărâre prima instanța a reținut următoarele considerente: I. Relativ la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea a constatat că Ordinul nr. 932 din 15 mai 2009, prin care s-a dispus încetarea contractului de management, a fost emis ulterior sesizării instanței cu forma inițială a cererii de chemare în judecată. La data de 17 noiembrie 2009 reclamantul și-a completat cererea introductivă, solicitând expres anularea ordinului în cauză, dar nu înainte ca la data de 22 iulie 2009 să solicite autorității emitente reanalizarea actului administrativ.

Prin urmare, Curtea a constatat că reclamantul a efectuat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, în raport cu data completării acțiunii, motiv pentru care a respins excepția. II. Si excepția inadmisibilității acțiunii și a tardivității capetelor de cerere privind anularea hotărârilor emise de comisiile de evaluare și a fișei de evaluare au fost respinse motivat de faptul ca așa cum rezulta din chiar Decizia nr. 146 din 23 aprilie 2009, emisă de Comisia centrală de evaluare a managerilor spitalelor publice, reclamantul a contestat în termen fișa de evaluare, potrivit Ordinul ministrului sănătății nr. 112/2006, contestația fiind respinsă prin respectiva decizie. Or, a pretinde că această decizie, și implicit fișa de evaluare, nu poate fi atacată pe cale judiciară, ar echivala cu negarea accesului la justiție.

Distinct de cele reținute mai sus, a mai reținut instanța de fond, trebuie observat că, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. Prin urmare, Curtea a constatat că, oricare ar fi perspectiva de abordare, actele vizate de excepții pot fi contestate pe cale judiciară și în consecință legalitatea lor poate fi analizată de către instanță. III. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că reclamantul, în calitate de manager al Spitalului Clinic de Nefrologie Dr.

C.D., a parcurs o procedură de evaluare, finalizată prin fișa de evaluare întocmită la data de 26 martie 2009, în care i-a fost acordat „foarte bine". Comisia centrală de evaluare a activității managerilor a dispus o nouă evaluare, în urma căreia reclamantul a primit calificativul „nesatisfăcător", conform fișei de evaluare întocmite la data de 22 aprilie 2009. Reclamantul a contestat fișa de evaluare, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 146 din 23 aprilie 2009, emisă de Comisia centrală de evaluare a managerilor, în motivarea căreia s-a menționat că argumentele reclamantului nu au fost luate în considerare, deoarece nu s-a solicitat renegocierea valorii indicatorilor în termenul legal pentru care se face evaluarea, respectiv anul 2008. În baza rezultatelor evaluării a fost emis Ordinul nr. 932 din 15 mai 2009, prin care s-a dispus încetarea contractului de management.

In conținutul acestui ordin s-a menționat, printre altele, capitolul VII lit. b) din contractul de management încheiat cu reclamantul. Potrivit acestui text, contractul de management încetează prin revocarea din funcție a managerului în cazul „nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public prevăzuți în anexa la prezentul contract, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia." Din motivarea deciziei prin care s-a respins contestația reclamantului împotriva fișei de evaluare nu reiese însă, că acesta nu ar fi realizat criteriile de performanță prevăzute în contractul de management, ci dimpotrivă, se afirmă că acesta nu a renegociat valorile acestor indicatori.

Trecând peste faptul că niciun text legal nu prevede că inițiativa renegocierii indicatorilor ar trebui să aparțină managerului, prima instanța a constatat că temeiul de fapt care a stat la baza emiterii ordinului contestat este diferit de cel avut în vedere la reevaluarea performanțelor manageriale, așa cum au fost menționate în Decizia nr. 146 din 23 aprilie 2009. Pe de altă parte, a mai reținut instanța de fond, potrivit Ordinului nr. 112/2007, evaluarea se face prin raportare la indicatorii de performanță asumați prin contractul de management. O astfel de evaluare este firească, având în vedere relațiile contractuale dintre părți, și din acest punct de vedere prima evaluare a performanțelor manageriale ale reclamantului este cea corectă.

Astfel că, cea de-a doua evaluare a performanțelor manageriale ale reclamantului este nelegală, deoarece nu a avut în vedere valorile indicatorilor asumate prin contract. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Sănătății, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - evaluarea activității managerului spitalului public s-a desfășurat conform Metodologiei privind organizarea și desfășurarea evaluării activității managerului spitalului public prevăzută de Ordinul nr. 112/2007; - în cazul reclamantului, Comisia a constatat că nu au fost îndepliniți indicatorii (B.l, CI, C.5, C.6, D.3) pe care acesta și i-a asumat prin contractul de management al spitalului public din 14 decembrie 2006, modificat ulterior prin acte adiționale.

Indicatorii în cadrul procedurii de evaluare au fost supuși unui algoritm de calcul matematic, fără de care evaluarea nu ar putea fi făcută. - în conformitate cu clauzele capitolului VIII. „Modificarea contractului de management" din contractul de management din 14 decembrie 2006 „prevederile prezentului contract de management se vor adapta corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia și care îi sunt aplicabile". Astfel că, indicatorii de performanță ai managementului spitalului public prevăzuți în Anexa contractului se puteau modifica, prin negocierea acestora de către managerul spitalului și Direcția de Sănătate Publică județeană/a municipiului București sau Ministerul Sănătății, după caz, în funcție de modificările legislative care aveau impact asupra valorii indicatorilor pentru perioada supusă evaluării.

- conform prevederilor art. 5 din Ordinul ministrului sănătății nr. 112/2006 privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, cu modificările și completările ulterioare:„In situația în care pe parcursul derulării contractului de management apar modificări ale actelor normative care au stat la baza angajamentului asumat prin contractul de management, se vor renegocia indicatorii cărora le sunt aplicabile modificările legislative în cauză." - în ceea ce privește indicatorii contestați, pentru perioada supusă evaluării (anul 2008) reclamantul nu a solicitat renegocierea acestora în termenul legal. Cât privește motivul respingerii contestației intimatului-reclamant de către Comisia central de evaluare, trebuie avut în vedere faptul că, Comisia a analizat contestația pornind de la motivele indicate de dl. P.M.

în aceasta. Astfel, comisia a decis, că nu pot fi luate în considerare argumentele indicate în contestație, deoarece acestea ar fi trebuit să facă obiectul unei renegocieri a indicatorilor din contractul de management pentru anul 2008, în caz contrar încălcându-se tocmai obligațiile contractuale asumate de părți. Deci, atributul Comisiei de evaluare și respectiv Comisiei Centrale este acela de a calcula valoarea indicatorilor de performanță pornind de la valoarea indicatorilor asumați de manager comparabil cu ceea ce a realizat efectiv din cât și-a asumat, și nu de a modifica indicatorii asumați subrogându-se în drepturile contractuale ale Ministerului Sănătății.

Cât privește posibilitatea renegocierii valorii indicatorilor asumați personal de managerul Penescu Mircea se menționează faptul că, oricare dintre părțile interesate putea pe parcursul perioadei asumate, anul 2008, să solicite modificarea acestora, însă primul interesat în solicitarea unei asemenea renegocieri era tocmai managerul care știa că urmează a fi evaluat iar rezultatul evaluării putea conduce la încetarea contractului său.

- în ceea ce privește efectuarea unei a doua verificări, menționăm că această procedură s-a aplicat în condițiile în care Comisia centrală de evaluare, în temeiul art. 4 1 alin. (4) din Ordinul nr. 112/200, și-a exercitat un rol activ procedând la verificarea și urmărirea modului de desfășurare a procesului evaluării, ocazie cu care s-au constatat neconcordanțe în unele cazuri - valorile indicatorilor rezultați din documentele cuprinse în dosarul de evaluare determină acordarea unor calificative diferite față de cele acordate de către comisie, conform extrasului din Referatul de aprobare din 13 aprilie 2009. Recurentul nu și-a încadrat, în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță, prima Fișă de evaluare efectuată în data de 26 martie 2009 conține calificativul „Foarte bine" acordat de Comisia de evaluare. Față de acest calificativ și în lipsa unei contestații inițiate de managerul vizat, Comisia centrala avea ca singură opțiune, conform art. 41 alin. (4) din Ordin obligația de a trimite propunerea de menținere a contractului de management, calificativul obținut nepermițând nici o altă soluție.

Cu toate acestea, ignorând aceste dispoziții legale și trimițând la o prevedere legală ce nu exista la momentul emiterii Fișei de evaluare din 26 martie 2009, Comisia centrală trimite în mod global o adresă prin care solicită reexaminarea dosarelor de evaluare a managerilor unităților sanitare din Municipiul București, la care ar fi constatat pretinse neconcordanțe. Legea nu prevedea posibilitatea efectuării unei reevaluări decât în ipoteza în care calificativul acordat de comisia de evaluare este „nesatisfăcător", situație în care este necesară transmiterea de către Comisia centrală a acestei propuneri și de acceptarea acesteia de către Ministerul Sănătății. Extinderea atribuțiilor Comisiei centrale, instituită prin Ordinul nr. 463/2009 de a solicita Comisiei de evaluare reexaminarea dosarului nu produce efecte asupra unei evaluări realizate anterior emiterii acestui act normativ.

Aplicarea unei dispoziții noi asupra unor acte juridice emise anterior constituie o aplicare retroactivă a legii. Or, prin decizia Comisiei centrale se face trimitere la un act normativ ce a intrat în vigoare la aproape o lună de la momentul realizării procedurii de evaluare cu privire la activitatea subsemnatului. Rolul activ pretins de recurentul-pârât în finalul recursului a fost în fapt o aplicare retroactivă a unor dispoziții legale ce nu erau în vigoare la momentul realizării procedurii de evaluare în urma căreia s-a încheiat Fișa de evaluare ce acorda calificativul „Foarte bine". În ceea ce privește susținerile recurentului – pârât privind posibilitatea contractuală de renegociere a indicatorilor, acestea reiau motivarea eronată din cuprinsul Deciziei nr. 146 din 23 aprilie 2006 prin care s-a respins contestația reclamantului – intimat.

Astfel, contestatorul nu a invocat nici un moment renegocierea indicatorilor, ci a contestat legalitatea reevaluării, precum și temeinicia acesteia, privind aspectele reținute și lipsa culpei managerului, aspecte la care pârâtul – recurent nu a răspuns. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 1079 din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.