ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4841/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta R.L.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății - I.B., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Ordinului nr. 909 din 15 mai 2009 al Ministrului Sănătății, privind revocarea sa din funcția de manager al Spitalului Clinic Județean Brașov, începând cu 18 mai 2009, și, subsecvent acestuia, anularea Ordinului de numire în funcție provizorie a înlocuitorului desemnat.

Prin precizarea de acțiune, reclamanta a înțeles să cheme în judecată și pe pârâtele Comisia de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov și Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătății, solicitând anularea fișei de evaluare nr. 2184 din 31 martie 2009 și a Referatului nr. EN 4302 din 30 aprilie 2009 al Comisiei Centrale de Evaluare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a realizat procedura prealabilă cu cererea nr. 5473 din 1 iunie 2009, că a avut încheiat un contract de management valabil, care nu putea înceta decât în condiții legale și nicidecum înainte de termen, așa cum greșit a susținut pârâta în respingerea plângerii prealabile, că O rdinul Ministrului Sănătății nr. 909 din 15 mai 2009 a fost comunicat reclamantei la data de 20 mai 2009, iar încetarea contractului de management s-a produs începând cu data de 18 mai 2009, prin revocarea sa din funcție.

Referitor la revocarea din funcția de manager, reclamanta a invocat nulitatea privind retroactivitatea ordinului atacat, emiterea ordinului de către o persoană fără capacitate juridică de a emite ordinul în nume propriu, lipsa comunicării fișei de evaluare ce a stat la baza Ordinului. Reclamanta a mai arătat că o rdinul atacat este lovit de nulitate absolută și nu poate să producă efecte juridice pentru că a fost emis de Ministrul Sănătății, care a acționat în nume propriu și nu ca reprezentant legal al Ministerului Sănătății Publice.

Față de precizarea de acțiune a reclamantei au fost introduse în cauză și cele două comisii de evaluare, respectiv Comisia de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov și Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Publici din Ministerul Sănătății, care au fost citate în calitate de pârâte în cauză, solicitându-se anularea actelor emise de acestea, fișe de evaluare și referat privind activitatea desfășurată de reclamantă ca manager de spital în anul 2008. Față de chemarea în judecată a celor două comisii de evaluare a activității managerilor de spitale, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Evaluare din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov și a Comisiei Centrale de evaluare a managerilor de spitale.

Ministerul Sănătății a mai invocat, prin întâmpinare, excepția litispendenței, cu motivarea că a existat și dosarul nr. 402/64/2009 al Curții de Apel, judecat în recurs prin Decizia nr. 4028 din 1 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins irevocabil cererea de suspendare a Ordinului nr. 909/2009, solicitând respingerea acțiunii reclamatei ca având aceleași motive ca și cererea de suspendare.

Prin sentința civilă nr. 22/F/2010 din 1 februarie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de litispendență invocată de pârâtul Ministerul Sănătății; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Direcția de Sănătate Publică a Județului Brașov cu privire la Comisia Județeană Brașov de Evaluare a Managerilor de Spitale; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale de Evaluare a Managerilor de Spitale, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății; a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta R.L.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Brașov - Comisia Județeană Brașov de Evaluare a Managerilor de Spitale și, în consecință, a anulat Ordinul nr. 909 din 15 mai 2009 al Ministrului Sănătății și actele premergătoare emiterii acestuia, a anulat fișa de evaluare nr. 2184 din 31 martie 2009 emisă de pârâta Comisia Județeană Brașov de Evaluare a Managerilor de Spitale - din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov și a anulat referatul EN nr. 4302 din 30 aprilie 2009 emis de pârâta Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătății.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: În ceea ce privește excepția de litispendență, instanța a constatat că acțiunea de față are ca obiect anularea Ordinului nr. 909 din 15 mai 2009, iar în dosarul nr. 404/2009 a Curții de Apel Brașov, soluție irevocabilă prin decizia nr. 4028/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obiectul dosarului era o cerere de suspendare a aceluiași ordin, deci, prin urmare, în cauză nu se poate reține ca întemeiată această excepție, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163 C. proc. civ., obiectul celor două cauze fiind diferit.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov, instanța a reținut că în cauză aceasta are calitate procesuală, deoarece este emitenta actului atacat și anume această comisie a emis fișa de evaluare nr. 2184 din 31 martie 2009, iar reclamanta a precizat că înțelege să atace și acest act ce a stat la baza emiterii ordinului, considerat vătămător și nelegal.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Ministerului Sănătății, excepție invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, instanța a apreciat că și această excepție este neîntemeiată și nelegală, față de actele dosarului, respectiv Referatul nr. EN nr. 4302 din 30 aprilie 2009, pe care reclamanta a înțeles să-l atace prin precizarea de acțiune și având în vedere că acest act (referat) a stat la baza emiterii Ordinului atacat, el având valoare de act ce produce efecte juridice. Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta a încheiat contract de management cu Ministerul Sănătății Publice prin Ministrul N. în 14 decembrie 2006, sub nr. 44/2006.

Prin acțiune reclamanta a invocat atât nulitatea Ordinului, cât și nelegalitatea acestuia raportat la prevederile art. VIII din contractul de management și la prevederile Codului muncii. Referitor la încetarea contractului de management începând cu 18 mai 2009, instanța a constatat că dispoziția acestui ordin cuprinsă la art. 2 este dată cu încălcarea prevederilor art. VIII din contractul de management, deoarece din întreg probatoriu de la dosar nu rezultă că s-ar fi stabilit culpa reclamantei în nerealizarea indicatorilor cuprinși în Anexa 1 la Actul Adițional la Contractul de Management și nici gravitatea faptelor sale de manager. Mai mult, din actele dosarului rezultă că reclamantei nu i s-a comunicat fișa de evaluare întocmită de Comisia de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov și această fișă nu a fost semnată de reclamantă.

Instanța a apreciat că, din actele depuse la dosar, nu se poate reține culpa reclamantei, sau culpa gravă pentru nerealizarea indicatorilor de performanță pentru utilizarea resurselor umane și a fondurilor. Pentru aceste motive, instanța a reținut că atât fișa de evaluare întocmită de Comisia de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul D.S.V.J. Brașov, cât și Raportul EN nr. 4302 din 30 aprilie 2009, întocmit de Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Ministerului Sănătății, sunt nelegale, astfel că se impune anularea celor 2 acte premergătoare emiterii Ordinului nr. 909 din 15 mai 2009, ca fiind date cu încălcarea prevederilor legale, aspect ce conduce la rândul său la anularea Ordinului atacat.

Referitor la acest ordin instanța a constatat că el contravine dispozițiilor cuprinse în contractul de management, în special cele de la art. VIII, cât și normelor de dreptul muncii, respectiv Legii nr. 53/2003, care prevăd obligativitatea acordării unui preaviz în cazul eliberării dintr-o funcție de conducere, cum e cazul în speță. Instanța de fond a mai reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, în fapt, reclamantei i s-a acordat calificativul nesatisfăcător, dar nu i s-a comunicat nivelul indicatorilor nerealizați în urma evaluării, astfel încât reclamanta nu a avut cunoștință de actul complet al Comisiei de Evaluare locale. Mai mult pârâții nu au făcut dovada că există o culpă gravă în sarcina reclamantei și că nerealizarea indicatorilor de performanță s-ar datora faptelor sale grave.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Brașov - Comisia de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătății a arătat următoarele: - În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Comisiei de evaluare a managerilor de spitale din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov și Comisia Centrală de Evaluare a m anagerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătății – aceasta a fost soluționată greșit de către instanță, cele două comisii nu au personalitate juridică.

- În ceea ce privește fondul cauzei se arată că deși reclamanta se obligase conform clauzelor sale contractuale la evaluarea indicatorilor de performanță asumați, aceasta a refuzat prezentarea la Comisia special creată. Reclamanta a solicitat comisiei prorogarea evaluării, refuzând astfel respectarea legii și a obligațiilor sale contractuale. Urmare evaluării, numai în baza documentelor transmise, s-a comunicat reclamantei rezultatul obținut, aceasta putând chiar să intre în posesia fișei. În mod eronat a reținut instanța de fond incidența Legii nr. 53/2003 – în sensul că reclamanta trebuia să beneficieze de preaviz. În realitate între reclamantă și Ministerul Sănătății s-a încheiat în temeiul Legii nr. 95/2006 un contract de management care reprezenta pe perioada derulării lui – legea părților.

De asemenea, în mod greșit instanța a obligat la modificarea unor clauze contractuale, respectiv indicatorii de performanță, ulterior datei pentru care aceștia au fost asumați. Referatul nr. EN 4302/2009 – nu o privește pe reclamantă ci este o informație cu caracter general privind procesul de evaluare la nivel național. Pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului Brașov pentru fosta Comisie de evaluare a activității managerilor spitalelor publice din județul Brașov – în motivarea recursului său a arătat următoarele: - Invocă recurenta excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece c omisia de evaluare – numită de Ministrul Sănătății – constituită pentru perioada evaluării - nu mai există.

Se arată că reclamanta a refuzat să se prezinte la evaluare, a trimis doar dosarul cu actele necesare evaluării, inclusiv raportul de autoevaluare. Comisia de evaluare a comunicat reclamantei rezultatul evaluării însoțit de fișa de evaluare, calificativul fiind „nesatisfăcător” – pe care reclamanta nu l-a contestat. Indicatorii realizați s-au calculat pe baza datelor rezultate din actele depuse la dosar de către reclamantă iar aceasta nu contestă modul de calcul al indicatorilor de performanță. Reclamanta-intimată R.L.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, neexistând nici un document din care să rezulte care este culpa gravă, respectiv care sunt motivele imputabile legate de indicatorii de performanță.

Înalta Curte, analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: În ceea ce privește lipsa calității procesual pasive a celor două Comisia de Evaluare a m anagerilor de Spitale din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov și Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătății. Reclamanta-intimată a formulat precizare de acțiune în sensul anulării Fișei de evaluare și a Referatului EN 43021 din 30 aprilie 2009 – la data de 5 octombrie 2009, ceea ce reprezintă prima zi de înfățișare în accepțiunea art. 132 C. proc.

civ. și prin urmare instanța de fond a fost legal învestită cu această completare de acțiune. Având în vedere că cele două Comisii sunt emitentele actelor administrative solicitate a fi anulate, în mod corect acestea trebuie să stea în proces – în această calitate – [art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 85 C. proc. civ.], neavând importanță dacă au sau nu personalitate juridică ci capacitatea acestora de drept administrativ. Din acest punct de vedere, cele două Comisii – au calitate procesuală pasivă. De altfel, chiar în cadrul acțiunii principale inițiale privind anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 909 din 15 mai 2009, instanța este competentă a se pronunța și asupra legalității actelor și operațiunilor care au stat la baza emiterii acestuia și era necesar respectarea principiului contradictorialității și citarea emitenților actelor.

- În ceea ce privește fondul cauzei. Ordinul Ministrului Sănătății nr. 909/2009 - Instanța de fond în mod greșit a reținut că acesta retroactivează și deci este nelegal. Ordinul nr. 909/2009 a fost emis de Ministrul Sănătății în data de 15 mai 2009, dispunându-se revocarea din funcția de manager a reclamantei-intimate începând cu data de 18 mai 2009. Împrejurarea că acesta a fost comunicat reclamantei cu confirmare de primire la data de 20 mai 2009 nu încalcă principiul neretroactivității, câtă vreme reclamanta nu era dispusă să-l primească la locul de muncă. În acțiunea sa, reclamanta precizează că a apărut pe Site-ul ministerului publicat că se va emite ordin de revocare pentru managerii care nu au îndeplinit indicatorii de performanță.

În aceste condiții se consideră că din acest punct de vedere ordinul de revocare nu retroactivează. Referitor la cerința preavizului, Înalta Curte apreciază că din contractul de management nu rezultă o asemenea obligație din partea Ministerului Sănătății și nici în Legea nr. 95/2006. Potrivit art. 200 alin. (1)-(3) din Legea nr. 95/2006 în urma analizării și evaluării performanțelor unităților sanitare publice cu paturi, la propunerea Comisiei de evaluare, managerul poate fi revocat prin ordin al Ministrului Sănătății după caz. În conformitate cu prevederile art. 179 din Legea nr. 95/2006, Ministerul Sănătății Publice, respectiv Ministerul Transporturilor organizează pentru selecționarea managerului concurs sau licitație publică conform dispozițiilor legii achizițiilor publice.

Potrivit art. 178 alin. (5) din același act normativ – contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă funcția de manager se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului. Rezultă că în acest caz contractul de management reprezintă legea părților iar dispozițiile Legii nr. 53/2003 – nu sunt aplicabile – contractul de muncă fiind suspendat. - În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor Cap. VIII lit. b) – respectiv revocarea din funcție a managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanță – Înalta Curte nu poate reține susținerile reclamantei privind nelegalitatea procedurii de evaluare. Nu se poate reține culpa Comisiei de Evaluare în calcularea indicatorilor de performanță care în final au dus la calificativul nesatisfăcător întrucât reclamanta-intimată nu a adus probe în acest sens.

Împrejurarea că evaluarea s-a făcut în lipsa reclamantei este ambiguă atâta timp cât totuși reclamanta a reușit să facă o înregistrare audio privind criteriile politice ale Comisiei de evaluare. În aceste condiții reclamanta nu s-a prezentat pentru a se apăra în evaluarea făcută, trimițând doar actele solicitate precum și raportul de autoevaluare. Pe de altă parte, faptul că reclamanta nu a realizat indicatorii de performanță rezultă și din susținerea reclamantei că a solicitat renegocierea indicatorilor de performanță în data de 30 decembrie 2008, revenind cu o notificare la data de 27 martie 2009 - în cadrul procedurii de evaluare. Potrivit Legii nr. 95/2006, contractul de management poate înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanță stabilite prin ordin al ministrului.

Reclamanta a fost evaluată la începutul anului 2009 pentru verificarea îndeplinirii indicatorilor de performanță pe care i-a cunoscut și și-a asumat răspunderea. Împrejurarea că era necesară renegocierea indicatorilor de performanță nu schimbă această situație câtă vreme reclamanta nu a formulat o acțiune în instanță pentru a solicita obligarea Ministerului Sănătății să răspundă la solicitarea de renegociere. Faptul că această cerere a rămas în nelucrare chiar dacă din cauza Ministerului nu poate constitui decât o gestionare neperformantă a reclamantei care nu a acționat în judecată ministerul în acest sens după 30 zile, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Constatând că evaluarea performanțelor profesionale s-a făcut în mod legal, în baza documentelor primite de la reclamantă, evaluare pe care reclamanta a contestat-o (filele 168 – 172) și i s-a răspuns la contestație – rezultă că Ordinul de revocare din funcția de manager pentru nerealizarea indicatorilor de performanță, asumați prin contractul de management – este legal și temeinic. Referatul EN 4302/2009- al Comisiei Centrale este nerelevant în ceea ce privește nerealizarea indicatorilor de performanță ai reclamantei ca manager, având caracter de informare, general. Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va modifica sentința în parte în sensul că se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Se va menține celelalte dispoziții ale sentinței privind excepțiile invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Brașov – Comisia Județeană Brașov de Evaluare a Managerilor de Spitale, împotriva sentinței civile nr. 22/F/2010 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în parte, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței, privind excepțiile invocate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.