ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4841/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4841/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta R.L.M.

a chemat în

judecată pe pârâții Ministerul

Sănătății și Ministrul Sănătății - I.B., solicitând instanței de

judecată

ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Ordinului

nr. 909 din 15 mai 2009 al Ministrului Sănătății, privind revocarea sa din

funcția de manager al Spitalului Clinic Județean Brașov, începând cu 18 mai

2009, și, subsecvent acestuia, anularea Ordinului de numire în funcție

provizorie a înlocuitorului desemnat.

Prin precizarea de acțiune,

reclamanta a înțeles să cheme în judecată și pe pârâtele Comisia de Evaluare a

Managerilor de Spitale din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului

Brașov și Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul

Ministerului Sănătății, solicitând anularea fișei

de evaluare nr. 2184 din 31 martie 2009 și a Referatului

nr. EN 4302 din

30 aprilie 2009 al Comisiei Centrale de Evaluare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a realizat procedura prealabilă cu cererea nr. 5473 din 1 iunie 2009,

că a avut încheiat un contract de management valabil, care nu putea înceta

decât în condiții legale și nicidecum înainte de

termen, așa cum greșit a susținut pârâta în respingerea

plângerii

prealabile, că O

rdinul Ministrului

Sănătății nr. 909 din 15 mai 2009 a fost comunicat reclamantei la data de 20

mai 2009, iar încetarea contractului de management s-a produs începând cu data

de

18 mai 2009, prin revocarea sa din funcție.

Referitor la

revocarea din funcția de manager, reclamanta a invocat nulitatea privind

retroactivitatea ordinului atacat, emiterea ordinului de către o persoană fără

capacitate juridică

de

a emite ordinul în nume propriu, lipsa comunicării fișei de evaluare ce a stat

la baza Ordinului.

Reclamanta a

mai arătat că o

rdinul

atacat este lovit de nulitate absolută și nu poate să producă efecte juridice

pentru că

a fost emis de Ministrul

Sănătății, care a acționat în nume propriu și nu ca reprezentant legal al

Ministerului

Sănătății Publice.

Față de precizarea de acțiune a

reclamantei au fost introduse în cauză și cele două comisii de evaluare,

respectiv Comisia de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Direcției de

Sănătate Publică a Județului Brașov și Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor

Publici din Ministerul Sănătății, care au fost citate în calitate de pârâte în

cauză, solicitându-se anularea actelor emise de acestea, fișe de evaluare și

referat privind activitatea desfășurată de reclamantă ca manager de spital în

anul 2008.

Față de chemarea în judecată a celor

două comisii de evaluare a activității managerilor de spitale, pârâții au

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Evaluare din

cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov și a Comisiei Centrale

de evaluare a managerilor de spitale.

Ministerul Sănătății a mai invocat,

prin întâmpinare, excepția litispendenței, cu motivarea că a existat și dosarul

nr. 402/64/2009 al Curții de Apel, judecat în recurs prin Decizia nr. 4028 din 1

octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins

irevocabil cererea de suspendare a Ordinului nr. 909/2009, solicitând

respingerea acțiunii reclamatei ca având aceleași motive ca și cererea de

suspendare.

Prin sentința civilă nr. 22/F/2010

din 1 februarie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția de litispendență invocată de pârâtul Ministerul

Sănătății; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de

Direcția de Sănătate Publică a Județului Brașov cu privire la Comisia Județeană Brașov de Evaluare a Managerilor de Spitale; a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Comisiei Centrale de Evaluare a Managerilor de

Spitale, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății; a admis acțiunea formulată

și precizată de reclamanta R.L.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Sănătății, Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din

cadrul Ministerului Sănătății și Direcția de

Sănătate Publică a Județului Brașov - Comisia Județeană Brașov de Evaluare a

Managerilor

de Spitale și, în consecință, a anulat Ordinul nr. 909 din 15 mai 2009 al

Ministrului Sănătății și actele premergătoare emiterii acestuia, a anulat fișa

de evaluare nr. 2184 din 31 martie 2009 emisă de pârâta Comisia Județeană

Brașov de Evaluare a Managerilor de Spitale - din cadrul Direcției de Sănătate

Publică a Județului Brașov și a anulat

referatul

EN nr. 4302 din 30 aprilie 2009 emis de pârâta Comisia Centrală de

Evaluare

a Managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătății.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

În ceea ce

privește excepția

de

litispendență, instanța a constatat că acțiunea de față are ca obiect anularea

Ordinului nr. 909 din 15 mai 2009, iar în dosarul nr. 404/2009 a Curții de Apel

Brașov, soluție irevocabilă prin decizia nr. 4028/2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, obiectul dosarului era o cerere de suspendare a

aceluiași ordin, deci, prin urmare, în cauză nu se poate reține ca întemeiată

această excepție, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163

C. proc. civ., obiectul celor două cauze fiind diferit.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive a Comisiei de Evaluare a Managerilor Publici din

cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov, instanța a reținut că

în cauză aceasta are calitate procesuală, deoarece este emitenta actului atacat

și anume această comisie a emis fișa de evaluare nr. 2184 din 31 martie 2009,

iar reclamanta a precizat

că înțelege să

atace și acest act ce a stat la baza emiterii ordinului, considerat vătămător

și

nelegal.

În ceea ce

privește

excepția

lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale de Evaluare a

Managerilor Publici din cadrul Ministerului Sănătății, excepție invocată de

pârâtul Ministerul Sănătății, instanța a apreciat că și această excepție este

neîntemeiată și nelegală, față de actele dosarului, respectiv Referatul nr. EN

nr. 4302 din 30 aprilie 2009, pe care reclamanta a înțeles să-l atace prin

precizarea de acțiune și având în vedere că acest act (referat) a stat la baza

emiterii Ordinului atacat, el având valoare de act ce produce efecte juridice.

Pe fondul cauzei instanța a reținut

că reclamanta a încheiat contract de management cu Ministerul Sănătății Publice

prin Ministrul N. în

14 decembrie

2006,

sub nr. 44/2006.

Prin acțiune reclamanta a invocat

atât nulitatea Ordinului, cât și nelegalitatea acestuia raportat la prevederile

art. VIII din contractul de management și la prevederile Codului muncii.

Referitor la

încetarea contractului de management începând cu 18 mai 2009, instanța a

constatat că dispoziția acestui ordin cuprinsă la art. 2 este dată cu

încălcarea prevederilor art.

VIII din contractul de management, deoarece din întreg probatoriu de la

dosar nu rezultă că s-ar fi stabilit culpa reclamantei în nerealizarea

indicatorilor cuprinși în Anexa 1 la Actul Adițional la Contractul de Management și nici gravitatea faptelor sale de manager.

Mai mult, din actele dosarului

rezultă că reclamantei nu i s-a comunicat fișa de evaluare întocmită de Comisia

de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică a

Județului Brașov și această fișă nu a fost semnată de reclamantă.

Instanța a apreciat că, din actele

depuse la dosar, nu se poate reține culpa reclamantei, sau culpa gravă pentru

nerealizarea indicatorilor de performanță pentru utilizarea resurselor umane și

a fondurilor.

Pentru aceste motive, instanța a

reținut că atât fișa de evaluare întocmită de Comisia de

Evaluare a Managerilor Publici din cadrul D.S.V.J.

Brașov, cât

și Raportul EN nr. 4302 din 30 aprilie 2009, întocmit de

Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Ministerului

Sănătății, sunt nelegale, astfel că se impune anularea celor 2 acte

premergătoare emiterii Ordinului nr. 909 din 15 mai 2009, ca fiind date cu

încălcarea prevederilor legale, aspect ce conduce la rândul său la anularea

Ordinului atacat.

Referitor la

acest ordin instanța a constatat că el contravine dispozițiilor

cuprinse în contractul de

management, în special cele de la art. VIII, cât și normelor de dreptul muncii,

respectiv Legii nr. 53/2003, care prevăd obligativitatea acordării unui preaviz

în cazul eliberării dintr-o funcție de conducere, cum e cazul în speță.

Instanța de fond a mai reținut că

din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, în fapt, reclamantei i s-a acordat

calificativul nesatisfăcător, dar nu i s-a comunicat nivelul indicatorilor

nerealizați în urma evaluării, astfel încât reclamanta nu a avut cunoștință de

actul complet al Comisiei de Evaluare locale.

Mai mult

pârâții nu au făcut dovada că există o culpă gravă în sarcina reclamantei și că

nerealizarea

indicatorilor de performanță s-ar datora faptelor sale grave.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs pârâții Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului

Brașov - Comisia de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Direcției de

Sănătate Publică a Județului Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului său

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., pârâtul Ministerul Sănătății a arătat următoarele:

- În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesual pasive a Comisiei de evaluare a managerilor de

spitale din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Brașov și Comisia

Centrală de Evaluare a

m

anagerilor

de Spitale din cadrul Ministerului Sănătății – aceasta a fost soluționată

greșit de către instanță, cele două comisii nu au personalitate juridică.

- În ceea ce privește fondul cauzei

se arată că deși reclamanta se obligase conform clauzelor sale contractuale la

evaluarea indicatorilor de performanță asumați, aceasta a refuzat prezentarea la Comisia special creată. Reclamanta a solicitat comisiei prorogarea evaluării, refuzând astfel

respectarea legii și a obligațiilor sale contractuale. Urmare evaluării, numai în

baza documentelor transmise, s-a comunicat reclamantei rezultatul obținut,

aceasta putând chiar să intre în posesia fișei.

În mod eronat a reținut instanța de

fond incidența Legii nr. 53/2003 – în sensul că reclamanta trebuia să

beneficieze de preaviz. În realitate între reclamantă și Ministerul Sănătății

s-a încheiat în temeiul Legii nr. 95/2006 un contract de management care

reprezenta pe perioada derulării lui – legea părților.

De asemenea, în mod greșit instanța

a obligat la modificarea unor clauze contractuale, respectiv indicatorii de performanță,

ulterior datei pentru care aceștia au fost asumați.

Referatul nr. EN 4302/2009 – nu o

privește pe reclamantă ci este o informație cu caracter general privind

procesul de evaluare la nivel național.

Pârâta Direcția de Sănătate Publică

a Județului Brașov pentru fosta Comisie de evaluare a activității managerilor

spitalelor publice din județul Brașov – în motivarea recursului său a arătat

următoarele:

- Invocă recurenta excepția lipsei

calității procesuale pasive deoarece

c

omisia

de evaluare – numită de Ministrul Sănătății – constituită pentru perioada

evaluării - nu mai există.

Se arată că reclamanta a refuzat să

se prezinte la evaluare, a trimis doar dosarul cu actele necesare evaluării,

inclusiv raportul de autoevaluare. Comisia de evaluare a comunicat reclamantei

rezultatul evaluării însoțit de fișa de evaluare, calificativul fiind

„nesatisfăcător” – pe care reclamanta nu l-a contestat. Indicatorii realizați

s-au calculat pe baza datelor rezultate din actele depuse la dosar de către

reclamantă iar aceasta nu contestă modul de calcul al indicatorilor de

performanță.

Reclamanta-intimată R.L.M. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate,

neexistând nici un document din care să rezulte care este culpa gravă, respectiv

care sunt motivele imputabile legate de indicatorii de performanță.

Înalta Curte, analizând cererile de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu art. 304

1

C. proc. civ., constată că acestea sunt fondate pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce privește lipsa calității

procesual pasive a celor două Comisia de Evaluare a

m

anagerilor de Spitale din cadrul Direcției de Sănătate

Publică a Județului Brașov și Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de

Spitale din cadrul Ministerului Sănătății.

Reclamanta-intimată a formulat

precizare de acțiune în sensul anulării Fișei de evaluare și a Referatului EN

43021 din 30 aprilie 2009 – la data de 5 octombrie 2009, ceea ce reprezintă prima

zi de înfățișare în accepțiunea art. 132 C. proc. civ. și prin urmare instanța

de fond a fost legal învestită cu această completare de acțiune.

Având în vedere că cele două Comisii

sunt emitentele actelor administrative solicitate a fi anulate, în mod corect

acestea trebuie să stea în proces – în această calitate – [art. 13 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 85 C. proc. civ.], neavând importanță

dacă au sau nu personalitate juridică ci capacitatea acestora de drept

administrativ.

Din acest punct de vedere, cele două

Comisii – au calitate procesuală pasivă.

De altfel, chiar în cadrul acțiunii

principale inițiale privind anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 909

din 15 mai 2009, instanța este competentă a se pronunța și asupra legalității

actelor și operațiunilor care au stat la baza emiterii acestuia și era necesar

respectarea principiului contradictorialității și citarea emitenților actelor.

- În ceea ce privește fondul cauzei.

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 909/2009

- Instanța de fond în mod greșit a reținut că acesta retroactivează și deci

este nelegal.

Ordinul nr. 909/2009 a fost emis de

Ministrul Sănătății în data de 15 mai 2009, dispunându-se revocarea din funcția

de manager a reclamantei-intimate începând cu data de 18 mai 2009.

Împrejurarea că acesta a fost

comunicat reclamantei cu confirmare de primire la data de 20 mai 2009 nu încalcă

principiul neretroactivității, câtă vreme reclamanta nu era dispusă să-l

primească la locul de muncă. În acțiunea sa, reclamanta precizează că a apărut

pe Site-ul ministerului publicat că se va emite ordin de revocare pentru

managerii care nu au îndeplinit indicatorii de performanță.

În aceste condiții se consideră că

din acest punct de vedere ordinul de revocare nu retroactivează.

Referitor la cerința preavizului,

Înalta Curte apreciază că din contractul de management nu rezultă o asemenea

obligație din partea Ministerului Sănătății și nici în Legea nr. 95/2006.

Potrivit art. 200 alin. (1)-(3) din

Legea nr. 95/2006 în urma analizării și evaluării performanțelor unităților

sanitare publice cu paturi, la propunerea Comisiei de evaluare, managerul poate

fi revocat prin ordin al Ministrului Sănătății după caz.

În conformitate cu prevederile art. 179

din Legea nr. 95/2006, Ministerul Sănătății Publice, respectiv Ministerul

Transporturilor organizează pentru selecționarea managerului concurs sau

licitație publică conform dispozițiilor legii achizițiilor publice.

Potrivit art. 178 alin. (5) din

același act normativ – contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă

funcția de manager se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului.

Rezultă că în acest caz contractul

de management reprezintă legea părților iar dispozițiile Legii nr. 53/2003 – nu

sunt aplicabile – contractul de muncă fiind suspendat.

- În ceea ce privește aplicarea

dispozițiilor Cap. VIII lit. b) – respectiv revocarea din funcție a managerului

în cazul nerealizării indicatorilor de performanță – Înalta Curte nu poate

reține susținerile reclamantei privind nelegalitatea procedurii de evaluare.

Nu se poate reține culpa Comisiei de

Evaluare în calcularea indicatorilor de performanță care în final au dus la

calificativul nesatisfăcător întrucât reclamanta-intimată nu a adus probe în

acest sens.

Împrejurarea că evaluarea s-a făcut

în lipsa reclamantei este ambiguă atâta timp cât totuși reclamanta a reușit să

facă o înregistrare audio privind criteriile politice ale Comisiei de evaluare.

În aceste condiții reclamanta nu s-a prezentat pentru a se apăra în evaluarea

făcută, trimițând doar actele solicitate precum și raportul de autoevaluare.

Pe de altă parte, faptul că

reclamanta nu a realizat indicatorii de performanță rezultă și din susținerea

reclamantei că a solicitat renegocierea indicatorilor de performanță în data de

30 decembrie 2008, revenind cu o notificare la data de 27 martie 2009 - în

cadrul procedurii de evaluare.

Potrivit Legii nr. 95/2006,

contractul de management poate înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale

efectuate pe baza criteriilor de performanță stabilite prin ordin al

ministrului.

Reclamanta a fost evaluată la

începutul anului 2009 pentru verificarea îndeplinirii indicatorilor de

performanță pe care i-a cunoscut și și-a asumat răspunderea.

Împrejurarea că era necesară

renegocierea indicatorilor de performanță nu schimbă această situație câtă

vreme reclamanta nu a formulat o acțiune în instanță pentru a solicita

obligarea Ministerului Sănătății să răspundă la solicitarea de renegociere.

Faptul că această cerere a rămas în nelucrare chiar dacă din cauza Ministerului

nu poate constitui decât o gestionare neperformantă a reclamantei care nu a

acționat în judecată ministerul în acest sens după 30 zile, conform art. 1

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Constatând că evaluarea

performanțelor profesionale s-a făcut în mod legal, în baza documentelor

primite de la reclamantă, evaluare pe care reclamanta a contestat-o (filele 168

– 172) și i s-a răspuns la contestație – rezultă că Ordinul de revocare din

funcția de manager pentru nerealizarea indicatorilor de performanță, asumați

prin contractul de management – este legal și temeinic.

Referatul EN 4302/2009- al Comisiei

Centrale este nerelevant în ceea ce privește nerealizarea indicatorilor de

performanță ai reclamantei ca manager, având caracter de informare, general.

Față de cele arătate mai sus, în

conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se vor admite

recursurile, se va modifica sentința în parte în sensul că se va respinge

acțiunea ca neîntemeiată.

Se va menține celelalte dispoziții

ale sentinței privind excepțiile invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul

Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Brașov – Comisia

Județeană Brașov de Evaluare a Managerilor de Spitale, împotriva sentinței

civile nr. 22/F/2010 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în parte,

în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței, privind excepțiile invocate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9

noiembrie 2010.