ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 02.12.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4028/2009

HOTĂRÂRE

02.12.2009

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4028/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 23

noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

republicată, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. (3),

(4), (5) C. proc. pen.

S-a reținut că inculpatul L.I.

a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 327 alin. (3), (4), (5) C.

proc. pen., arătând că acest text de lege este neconstituțional în raport cu

dispozițiile art. 20, art. 16 și art. 21 din Constituția României precum și cu

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În motivarea excepției de

neconstituționalitate, inculpatul arată că, dispozițiile art. 327 alin. (3),

(4), (5) C. proc. pen. sunt neconstituționale, urmare a faptului și în măsura

în care acestea prevăd și susțin că instanța, în faza de cercetare

judecătorească, va ține seama de declarațiile unor martori ascultați exclusiv

în faza de urmărire penală, fără a mai fi ascultați în mod nemijlocit de

instanță în faza cercetării judecătorești, în condiții de contradictorialitate

cu acuzatul și fără respectarea drepturilor acestuia și a principiilor care

guvernează procesul penal. Prin urmare, acuzatul este în imposibilitate de a

pune întrebări martorului audiat în faza de urmărire penală, astfel că prin

aceasta se încalcă art. 29 din Constituția României cu referire la art. 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Excepția de neconstituționalitate

nu este fondată pentru următoarele considerente:

Inculpatul L.I. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; instigare la fals în declarații prevăzută

de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; uz de fals, prevăzută de art.

291 C. pen.; instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen.

raportat la art. 289 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută de art. 290 C. pen.

În cursul judecății cauzei

au fost audiați mulți martori, atât ai acuzei cât și ai apărării astfel că,

citirea declarațiilor unui număr redus de martori, care nu au putut fi audiați

nemijlocit de către instanța de judecată, din motive obiective, nu încalcă

dreptul la apărare al inculpatului, întrucât acesta a fost prezent la citirea

fiecărei declarații și și-a exprimat poziția față de fiecare declarație în

parte, citită la termenul anterior de judecată și chiar inculpatul a solicitat

ca în cazul unor martori declarațiile să fie citite în instanță, având în

vedere imposibilitatea audierii acestora, instanța urmând ca, cu ocazia

deliberării, să aprecieze asupra tuturor declarațiilor martorilor.

Având în vedere momentul

procesual al cauzei, toate probele, atât în acuzare cât și în apărare fiind

epuizate, cauza fiind amânată doar pentru ca inculpații și procurorul să-și

poată pregăti dezbaterile pe fondul cauzei, excepția de neconstituționalitate

invocată este inadmisibilă deoarece ea nu are legătură cu cauza.

Reamintim că, Curtea

Constituțională în repetate rânduri s-a pronunțat cu privire la excepția

invocată asupra acestor texte de lege, în sensul respingerii acestora,

exemplificative în acest sens fiind Deciziile nr. 848/2009; nr. 704/2007 și nr.

275/2003.

Totodată Curtea Europeană a

Drepturilor Omului (cauza Reiner împotriva României, hotărârea C.E.D.O. din 27

septembrie 2007), a apreciat că, în anumite situații se poate dovedi necesar,

pentru autoritățile judiciare, să recurgă la declarații date încă în faza

cercetării prealabile dacă acuzatul a avut o ocazie adecvată și suficientă să

conteste o asemenea declarație în momentul în care au fost făcute sau mai

târziu, utilizarea lor neîncălcând dispozițiile art. 6 alin. (1) și art. 3 lit.

d) din Convenție. Cu toate acestea, rezultă că drepturile la apărare sunt

limitate într-un mod incompatibil cu garanțiile art. 6 C.E.D.O. atunci când o

condamnare se bazează exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe declarațiile

date de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau a cărei

audiere nu a putut fi obținută nici în faza urmăririi penale și nici cu ocazia

dezbaterilor ceea ce nu este cazul în speța de față, având în vedere că

majoritatea martorilor acuzei și ai apărării au fost audiați nemijlocit de

către instanța de judecată.

II.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat recurs inculpatul L.G.I., criticând-o ca netemeinică,

solicitând casarea ei, considerând că excepția invocată cu privire la

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 327 alin. (3), (4) și (5) C. proc.

pen. raportat la art. 16 și art. 21 din Constituția României și ale art. 6

alin. (1) din C.E.D.O., este admisibilă, apreciind că sunt îndeplinite

condițiile cerute de lege, respectiv excepția nu a fost soluționată anterior

prin admitere, procesul se află în stare de judecată, iar de rezolvarea

excepției depinde modul de soluționare a cauzei și, în consecință, a solicitat

trimiterea cauzei la Curtea Constituțională.

Examinând actele și

lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivele de critică

invocate, Înalta Curte are în vedere că recursul de față se privește ca

nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod

justificat de situația că în cursul judecății cauzei au fost audiați mulți

martori, atât din cei propuși de parchet cât și ai apărării astfel că, citirea

declarațiilor unui număr redus de martori, care nu au putut fi audiați