ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 693/2020

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 599 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul nu a indicat dispozițiile constituționale pretins încălcate, astfel încât excepția invocată a fost apreciată ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs contestatorul A., fără a-l motiva, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23 octombrie 2020.

Examinând recursul formulat de contestatorul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, pornind de la motivele concrete invocate de parte. În acest sens, este necesar ca autorul excepției să arate atât dispozițiile legale considerate neconstituționale și prevederile constituționale încălcate, cât și motivele pe care se întemeiază contrarietatea dintre cele două, fără cunoașterea acestora neputându-se efectua controlul de constituționalitate.

Verificând, din această perspectivă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că aceasta nu este motivată, nefiind respectate dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Astfel, în cuprinsul cererii contestatorul a indicat generic prevederile art. 599 alin. (2) C. proc. pen., fără a menționa care sunt dispozițiile constituționale pretins încălcate și motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală.

În acest context, se constată că cererea formulată de contestator nu întrunește toate condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea sa, întrucât, deși excepția a fost invocată în fața Curții de Apel Târgu Mureș (instanță de judecată învestită cu soluționarea contestației la executare formulată de recurent), de către o persoană având calitatea de contestator (A.), ca urmare a nemotivării acesteia și a neindicării exprese a textelor de lege criticate, nu se poate verifica dacă instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestora și nu se poate examina nici legătura cu soluționarea cauzei deduse judecății.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din data de 9 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Totodată, față de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Încheierii din data de 9 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM