ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 171/2020

Deliberând asupra cererii de recurs formulat de recurenta A., constată următoarele:

Prin încheierea din data de 21 februarie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare la data de 6 martie 2020.

În baza art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, a constatat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale și, în consecință:

În baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins cererea formulată de persoana condamnată A., prin avocat, având ca obiect sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la neconstituționalitatea art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere următoarele:

Instanța a apreciat că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege în vederea sesizării Curții Constituționale.

Astfel, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile privind invocarea excepției de către o parte în proces, în fața unei instanțe judecătorești, cu privire la un text de lege în vigoare, referitor la care nu s-a pronunțat încă o decizie de neconstituționalitate [art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată], instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția referitoare la existența unei legături a textului de lege invocat [art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată] cu obiectul cauzei.

Obiectul cauzei fiind contestație în anulare (cererea introductivă a fost recalificată în urma precizărilor și solicitării făcute de persoana condamnată, prin avocat), instituție reglementată de prevederile art. 426 - 432 C. proc. pen.

De asemenea, s-a arătat că art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu are nicio legătură cu obiectul cauzei, nereglementând nici cazurile de contestație în anulare, nici titularii acestei căi extraordinare de atac, termenul de introducere sau procedura de judecare.

În altă ordine de idei, instanța a remarcat că și în cadrul procedurii de recunoaștere și punere în executare a hotărârii străine (procedură în care s-a pronunțat Sentința atacată cu contestație în anulare), dreptul la apărare a persoanei condamnate a fost respectat, fiind desemnat apărător din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 171 C. proc. pen.

În lumina celor anterior expuse, instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de persoana condamnată A., prin avocat, având ca obiect sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la neconstituționalitatea art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând recursul formulat în cauză de recurenta A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prima instanță, examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare invocată în cauză, a constatat că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceasta respectă condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, mai puțin condiția privind legătura excepției cu soluționarea cauzei, având în vedere conținutul dispozițiilor legale criticate, argumentele invocate de contestatoarea condamnată în susținerea excepției, precum și obiectul cauzei pendinte.

Curtea de Apel Târgu Mureș a avut în vedere aspectele invocate de condamnată în susținerea excepției, așa cum au fost reținute în esență prin încheierea atacată.

În plus, Înalta Curte reamintește că, potrivit jurisprudenței, o hotărâre judecătorească satisface exigențele de motivare atunci când rezultă că argumentele și susținerile părților au fost analizate în mod real și efectiv, fără ca aceasta să reclame, însă, un răspuns distinct pentru fiecare afirmație.

În ceea ce privește criticile de netemeinice ale încheierii de ședință atacate, Înalta Curte constată de asemenea că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd următoarele:

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Similar primei instanțe, în raport de aceste dispoziții legale, se constată că este incontestabil că, în speță, excepția a fost invocată de către părți - de persoana condamnată A., prin avocat, în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispoziții din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Totodată, Înalta Curte constată că în mod judicios Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză de către contestatoare nu are legătură cu soluționarea cauzei, concluzionând că, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția ridicată, în cauză acestea nu sunt îndeplinite cumulativ, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, instanța de control judiciar are în vedere că admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului, inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes.

Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

Înalta Curte reține că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă, respectiv, dispozițiile art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu au nicio legătură cu obiectul cauzei, nereglementând nici cazurile de contestație în anulare, nici titularii acestei căi extraordinare de atac, termenul de introducere sau procedura de judecare

Se constat că, în speță, Curtea de Apel Târgu Mureș, a fost învestită cu examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare,(astfel cum a fost recalificată calea extraordinară de atac) formulată de către persoana condamnată A. cu privire la Sentința penală nr. 3/CC din 8 februarie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. x/2019

Cu ocazia examinării admisibilității în principiu a acestei căi extraordinare de atac, a fost invocată, excepția de neconstituționalitate a art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, prin încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac, instanța Curții de Apel Târgu Mureș respingând cererea contestatoare condamnate de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție, motivat de faptul că excepția nu are legătură cu cauza.

Instanțelor de judecată le revine, în faza admisibilității condițiilor de sesizare a Curții Constituționale, și competența de a verifica dacă excepția a fost invocată în scopul prevăzut de lege, adică pentru controlul constituționalității unei dispoziții legale, dar care întotdeauna trebuie să aibă legătură cu cauza.

Așa cum s-a arătat, legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Însă, având în vedere cuprinsul dispozițiilor a căror neconstituționalitate se cere a fi verificată, în raport de cadrul procesual și stadiul concret al cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepția, se constată că excepția de neconstituționalitate ridicată de contestatoarea condamnată nu are legătură cu cauza, întrucât decizia Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra soluțiilor ce pot fi pronunțate în cauză în această etapă.

În speță, instanța în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a fost învestită cu soluționarea contestație în anulare (cererea introductivă a fost recalificată în urma precizărilor și solicitării făcute de persoana condamnată, prin avocat), instituție reglementată de prevederile art. 426-432 C. proc. pen., or, dispozițiile art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu au nicio legătură cu obiectul cauzei, nereglementând nici cazurile de contestație în anulare, nici titularii acestei căi extraordinare de atac, termenul de introducere sau procedura de judecare.

Astfel că, o eventuală decizie a Curții Constituționale pronunțate în soluționarea excepției de față trebui să aibă o înrâurire cu privire la soluția ce se pronunță în cauză în etapa procesuală în care aceasta se află.

Or, astfel cum rezultă din susținerile apărării, problema ce a condus la invocarea excepției este în opinia contestatoarei nerespectarea dreptului la apărare, ceea ce nu poate face însă obiectul cadrului procesual în care cauza se află în prezent.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod judicios Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată nu are legătură cu obiectul cauzei pendinte, în raport de cadrul procesual și stadiul concret al cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge,recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată cuprinsă în încheierea din data de 21 februarie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din același cod, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată cuprinsă în încheierea din data de 21 februarie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 martie 2020.

Procesat de GGC - GV