Decizia nr. 2533/2009 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 3900/44/2006

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 264 alin. (4), art. 313 alin. (2) teza a doua și art. 318 alin. (1) C. proc. pen. și excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepții respinse prin Decizia nr. 158 din 30 mai 2002 a Curții Constituționale - judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 12 noiembrie 2001 - 14 iunie 2002;

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. pen., respinsă prin Decizia nr. 521 din 11 octombrie 2005, judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 09 martie 2005 - 25 octombrie 2005;

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. (3) C. proc. pen., excepție respinsă prin Decizia nr. 756 din 18 septembrie 2007 - judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 06 martie 2007 - 17 octombrie 2007. Curtea Constituțională a reținut că „dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistență juridică obligatorie, primul fiind garantat de legea fundamentală în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabilește și situațiile în care consideră că este necesar. Curtea a statuat că dispozițiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen. sunt constituționale chiar dacă nu prevăd că asistența juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea dreptului la asistență juridică este garantată. Dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, se referă la asistența juridică facultativă, iar excepțiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în textul de lege".

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen. excepție respinsă prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2008 - judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 08 noiembrie 2007 - 14 februarie 2008. Curtea Constituțională a statuat că legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu și pe cel la asistență juridică obligatorie, iar stabilirea cazurilor în care aceasta este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. S-a reținut că dispozițiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen. nu contravin sub nici un aspect dispozițiilor constituționale privind înfăptuirea justiției, ele aplicându-se în mod egal persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe criterii arbitrare.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen., invocată la termenul din 14 februarie 2008 - judecarea cauzei s-a suspendat cu începere de la data de 21 februarie 2008 până la 20 iunie 2008, excepția fiind respinsă prin decizia nr. 600 din 20 mai 2008. Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 171 alin. (1) C. proc. pen. au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional și că prin Deciziile nr. 533 din 13 octombrie 2005 și nr. 963 din 31 octombrie 2005 s-a statuat că „dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se referă la asistența juridică facultativă, iar excepțiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. în cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în textul de lege". În condițiile în care pentru o mare perioadă de timp judecarea cauzei a fost suspendată și dosarul s-a aflat la Curtea Constituțională și în condițiile în care inculpatul este cercetat pentru o faptă săvârșită în urmă cu 8 ani, respectiv la data de 22 octombrie 2000, la termenul din 21 februarie 2008, Curtea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 - privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin. (6) C. proc. pen., dispoziții legale, potrivit cărora pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă. Am susținut că aceste dispoziții legale încalcă părților dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, drept consacrat de art. 21 alin. ( 1) din Constituție și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prin Decizia nr. 600 din 20 mai 2008 excepția de neconstituționalitate !i dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin (6) C. proc. pen. au fost respinse. Curtea Constituțională a reținut că aceste texte de lege nu încalcă dreptul la un proces echitabil, desfășurat într-un termen rezonabil, întrucât suspendarea judecării cauzei în situația sesizării Curții Constituționale, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, este menită să preîntâmpine acele situații în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri fundamentate pe dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale, situații care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între părți.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. (2) fraza a II-a, teza a Il-a C. proc. pen. În motivarea acestei excepții a susținut că dispozițiile art. 197 alin. (2) fraza a II-a, teza a II-a Cod proc. penală sunt neconstituționale deoarece încalcă dreptul învinuitului de a fi asistat de un apărător pe tot parcursul urmăririi penale, nu garantează îndeplinirea de către organele de urmărire penală a obligației de a aduce la cunoștință învinuitului că are dreptul de a fi asistat de un avocat și nu garantează ca în faza de judecată să se administreze și alte probe decât cele administrate în faza de urmărire penală. Prin Încheierea de ședință nr. 3900/44/2006 din 04 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. (2) fraza a II-a, teza a II-a C. proc. pen. Recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de ședință din 04 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 3703 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de înalta Curte de Casație în Dosarul nr. 9317/1/2008. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că excepțiile invocate de inculpatul F.M. nu au legătură cu soluționarea cauzei în apel, au ca finalitate doar tergiversarea judecării cauzei și nu o modalitate eficientă de apărare.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 263 alin. (1) C. proc. pen. și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. Prin încheierea de ședință din 02 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 263 alin. (1) C. proc. pen. și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. Recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de ședință nr. 3900/44/2006 din 02 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 4194 din 17 decembrie 2008, pronunțată de înalta Curte de Casație în Dosarul nr. 10453/1/2008. Înalta Curte de Casație a reținut că, în mod corect cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă deoarece, din actele dosarului, rezultă că dispozițiile legale ale celor două articole au mai fost supuse controlului de Constituționalitate, excepțiile fiind respinse prin Deciziile nr. 600 din 20 mai 2008, nr. 756 din 18 septembrie 2007 și nr. 62 din 31 ianuarie 2008 ale Curții Constituționale.

La termenul din 13 ianuarie 2009 inculpatul F.M. a invocat alte două excepții de neconstituționalitate, respectiv excepția de neconstituționalitate a art. 263 alin. (4) C. proc. pen. și excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin. (6) C. proc. pen. Prin încheierea de ședință nr. 3900 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 263 alin. (4) C. proc. pen. și excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă. Prin Decizia penală nr. 291 din 28 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Dosar 530/1/2009, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de ședință nr. 3900/13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați a fost respins ca nefondat.

Imediat ce dosarul a fost restituit de la Înalta Curte de Casație și Justiție, la termenul din 06 martie 2009, petentul F.M. a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 23 C. proc. pen. și excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin. (6) C. proc. pen. Prin încheierea de ședință nr. 3900/44/2006 din 09 martie 2009 a Curții de Apel Galați, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 23 C. proc. pen. și excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin. alin. (6) C. proc. pen. Recursul promovat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de ședință nr. 3900/44/2006 din 09 martie 2009 a Curții de Apel Galați a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1048 din 23 martie 2009 – Dosar nr. 2477/1/2009 - a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Imediat ce dosarul a fost restituit de la Înalta Curte de Casație și Justiție, la termenul din 06 aprilie 2009, inculpatul F.M. a invocat alte trei excepții de neconstituționalitate, respectiv excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 C. proc. pen., excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Prin încheierea de ședință din 06 aprilie 2009, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 C. proc. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992. Prin Decizia nr. 1511 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul 3433/1/2009 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii din 06 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați. Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din C. proc. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992 și art. 52 C. proc. pen., art. 229 C. proc. pen. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare motivat de următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992 excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate de părțile din proces, de procuror sau de instanța de judecată din oficiu, în cursul soluționării cauzei, și pot viza dispozițiile dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. a) În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen., se constată că aceasta a fost invocată din oficiu de instanță la termenul din 21 februarie 2008, fiind respinsă prin Decizia nr. 600 din 20 mai 2008 a Curții Constituționale. După această dată, pe parcursul soluționării cauzei și până în prezent, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. la fiecare termen de judecată. Așa cum s-a arătat mai sus, instanța a considerat inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale prin încheierile de ședință din 02 decembrie 2008; 13 ianuarie 2009; 09 martie 2009; 06 aprilie 2009 (încheieri de ședință rămase definitive ca urmare a respingerii de către înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de inculpat). b) În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992, se constată că și cu privire la aceasta Curtea de Apel Galați s-a mai pronunțat, respingând ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale. Avem în vedere în acest sens încheierea de ședință din 06 aprilie 2009, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1511 din 23 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având în vedere cele mai sus arătate, față de dispozițiile din Legea 47/1992, privind admisibilitatea sesizării Curții Constituționale, considerăm că prevederile art. 303 alin. (6) din C. proc. pen. și art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992 nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze (apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați). Se constată că, de la momentul la care Curtea de Apel Galați a analizat admisibilitatea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a celor două dispoziții legale arătate mai sus, nu au intervenit modificări cu privire la fondul cauzei și nici cu privire la dispozițiile legale în materie. Mai mult, o eventuală constatare a neconstituționalității textelor legale arătate mai sus, nu ar putea influența soluționarea cauzei, întrucât nu au legătură directă cu aceasta. c) Considerăm, de asemenea, că dispozițiile art. 24 din C. proc. pen. nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, sens în care apare ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale. Art. 24 C. proc. pen., cu titlul marginal „Alte părți în procesul penal", reglementează calitatea de parte vătămată, parte civilă și parte responsabilă civilmente în cadrul unui proces penal. În motivarea acestei excepții de neconstituționalitate, inculpatul preia în parte aceleași aspecte invocate cu ocazia ridicării anterior a excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiile art. 229 C. proc. pen., art. 263 alin. (4) C. proc. pen., art. 171 alin. (3) C. proc. pen., art. 23 C. proc. pen. cu privire la care Curtea de Apel Galați s-a mai pronunțat prin încheierile de ședință anterioare (așa cum s-a arătat mai sus). Nu se poate aprecia că dispozițiile art. 24 C. proc. pen. ar aduce atingere dreptului la apărare al „învinuitului” atâta timp cât acest text reglementează calitatea de parte vătămată, parte civilă și parte responsabilă civilmente, ori în speță susținerile inculpatului conduc la ideea adăugării la lege a unor prevederi reglementate în C. proc. pen. de alte texte legale. Mai mult, considerăm că aceste dispoziții legale ale art. 24 C. proc. pen., nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, și nu pot influența în nici un fel decizia ce va fi pronunțată, în condițiile în care s-ar constata neconstituționalitatea acestora. d) Considerăm că este inadmisibilă și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 52 C. proc. pen., întrucât nici aceste prevederi nu au legătură directă cu soluționarea prezentei cauze. Așa cum se poate observa, din dezbaterile înserate în încheierea de ședință din 18 iunie 2009, cererea de recuzare a reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați - procuror C.M.C. - formulată de inculpatul F.M. a fost adusă în discuția pârtilor în ședință publică, odată cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de acesta. Această activitate judiciară se circumscrie dispozițiilor art. 52 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora examinarea cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, precum și părțile dacă se găsește necesar. Or, procedând în acest sens, în spiritul dispozițiilor legale prevăzute de art. 52 C. proc. pen., nu s-a adus nici o atingere drepturilor constituționale ale părților, iar o eventuală constatare a neconstituționalității acestor prevederi nu ar putea influența în nici un mod soluția ce s-ar putea pronunța în prezenta cauză. e) Considerăm ca fiind inadmisibilă și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 229 C. proc. pen. Această excepție, așa cum s-a arătat mai sus, a fost invocată și la termenul de judecată din 06 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați pronunțându-se asupra acestor excepții prin încheierea din 06 aprilie 2009, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1511 din 23 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prevederile art. 229 C. proc. pen. stabilesc momentul la care o anumită persoană dobândește calitatea de învinuit și momentul până la care păstrează această calitate, neavând nici o legătură cu soluționarea prezentei cauze, sens în care nu sunt incidente dispozițiile legale vizând sesizarea Curții Constituționale. Față de cele de mai sus, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 24 C. proc. pen., art. 229 C. proc. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 52 C. proc. pen., art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992, invocată de inculpatul F. M. II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul F.M. criticând-o ca nelegală și netemeinică solicitând casarea ei și cu ocazia rejudecării a se dispune sesizarea Curții Constituționale a României de a soluționa excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, art. 24 C. proc. pen., 52 C. proc. pen., art. 229 C. proc. pen. motivat de aspectul esențial că acestea au legătură cu soluționarea cauzei. Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea de ședință recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul F. M. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Cu titlu de premisă se reține că cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a textelor de lege mai sus indicate a fost iterată în Dosarul nr. 3900/44/2006 al Curții de Apel Galați ce are ca obiect soluționarea apelurilor declarate de inculpatul F.M. și de partea vătămată M.M. împotriva sentinței penale nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. R/1564/2004. Se mai reține că prin sentința penală de primă instanță nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. (parte vătămată M.M.). S-a dispus condamnarea inculpatului F.M. la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 22 octombrie 2000 – parte vătămată M.M.). În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate M.G. împotriva inculpatului F.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., (fapta din 22 octombrie 2000) urmare a lipsei părții vătămate la două termene consecutive. Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată inculpatului și i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 7 din această lege. Cu referire la cererea de sesizare a Curții Constituționale a României pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a textelor de lege mai sus menționate, se reține că instanța de apel a Curții de Apel Galați în mod legal a dispus respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri de sesizare. Cu titlu de premisă se are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 modificată, excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate de părțile din proces, de procuror sau de instanța de judecată din oficiu, în cursul soluționării cauzei, și pot viza dispozițiile dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. a) În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen., se constată că aceasta a fost invocată din oficiu de instanță la termenul din 21 februarie 2008, fiind respinsă prin Decizia nr. 600 din 20 mai 2008 a Curții Constituționale. După această dată, pe parcursul soluționării cauzei și până în prezent, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. la fiecare termen de judecată. Așa cum s-a arătat mai sus, instanța a considerat inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale prin încheierile de ședință din 02 decembrie 2008; 13 ianuarie 2009; 09 martie 2009; 06 aprilie 2009 (încheieri de ședință rămase definitive ca urmare a respingerii de către înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de inculpat). b) În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992, se constată că și cu privire la aceasta Curtea de Apel Galați s-a mai pronunțat, respingând ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale prin încheierea de ședință din 06 aprilie 2009, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1511 din 23 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având în vedere cele mai sus arătate, față de dispozițiile din Legea 47/1992, privind admisibilitatea sesizării Curții Constituționale, se consideră că prevederile art. 303 alin. (6) din C. proc. pen. și art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992 nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze (apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați). Se constată că, de la momentul la care Curtea de Apel Galați a analizat admisibilitatea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a celor două dispoziții legale arătate mai sus, nu au intervenit modificări cu privire la fondul cauzei și nici cu privire la dispozițiile legale în materie. Mai mult, o eventuală constatare a neconstituționalității textelor legale arătate mai sus, nu ar putea influența soluționarea cauzei, întrucât nu au legătură directă cu aceasta. c) Se reține, de asemenea, că dispozițiile art. 24 din C. proc. pen. nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, sens în care apare ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale. Art. 24 C. proc. pen., cu titlul marginal „Alte părți în procesul penal", reglementează calitatea de parte vătămată, parte civilă și parte responsabilă civilmente în cadrul unui proces penal. În motivarea acestei excepții de neconstituționalitate, inculpatul preia în parte aceleași aspecte invocate cu ocazia ridicării anterior a excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiile art. 229 C. proc. pen., art. 263 alin. (4) C. proc. pen., art. 171 alin. (3) C. proc. pen., art. 23 C. proc. pen. cu privire la care Curtea de Apel Galați s-a mai pronunțat prin încheierile de ședință anterioare (așa cum s-a arătat mai sus). Nu se poate aprecia că dispozițiile art. 24 C. proc. pen. ar aduce atingere dreptului la apărare al „învinuitului" atâta timp cât acest text reglementează calitatea de parte vătămată, parte civilă și parte responsabilă civilmente, ori în speță susținerile inculpatului conduc la ideea adăugării la lege a unor prevederi reglementate în C. proc. pen. de alte texte legale. Mai mult, se reține că aceste dispoziții legale ale art. 24 C. proc. pen., nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, și nu pot influența în nici un fel decizia ce va fi pronunțată, în condițiile în care s-ar constata neconstituționalitatea acestora. d) Se mai apreciază că este inadmisibilă și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 52 C. proc. pen., întrucât nici aceste prevederi nu au legătură directă cu soluționarea prezentei cauze. Așa cum se poate observa, din dezbaterile înserate în încheierea de ședință din 18 iunie 2009, cererea de recuzare a reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați - procuror C.M.C. - formulată de inculpatul F.M. a fost adusă în discuția pârtilor în ședință publică, odată cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de acesta. Această activitate judiciară se circumscrie dispozițiilor art. 52 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora examinarea cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, precum și părțile dacă se găsește necesar. Or, procedând în acest sens, în spiritul dispozițiilor legale prevăzute de art. 52 C. proc. pen., nu s-a adus nici o atingere drepturilor constituționale ale părților, iar o eventuală constatare a neconstituționalității acestor prevederi nu ar putea influența în nici un mod soluția ce s-ar putea pronunța în prezenta cauză. e) Se consideră ca fiind inadmisibilă și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 229 C. proc. pen. Această excepție, așa cum s-a arătat mai sus, a fost invocată și la termenul de judecată din 06 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați pronunțându-se asupra acestor excepții prin încheierea de ședință din 06 aprilie 2009, rămasă definitivă prin decizia nr. 1511 din 23 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prevederile art. 229 C. proc. pen. stabilesc momentul la care o anumită persoană dobândește calitatea de învinuit și momentul până la care păstrează această calitate, neavând nici o legătură cu soluționarea prezentei cauze, sens în care nu sunt incidente dispozițiile legale vizând sesizarea Curții Constituționale. Față de cele de mai sus, se va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 24 C. proc. pen., art. 229 C. proc. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 52 C. proc. pen., art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992, invocată de inculpatul F. M. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.