ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2031/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 10 mai 2010, Curtea de Apel Galați a respins ca

inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 181 alin.

(1) C. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) și (6)

din Legea nr. 47/1992 invocate de inculpatul F.M.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

a) în ceea ce privește excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc.

pen. s-a constatat că aceasta a fost invocată din oficiu în

ședință la termenul din 21 februarie 2008, fiind respinsă

prin decizia nr. 600 din 22 mai 2008 a Curții Constituționale.

După această dată și

până în prezent, în mod constant inculpatul a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc.

pen., iar instanța a respins ca inadmisibilă cererea de

ședință din 2 decembrie 2008, 13 ianuarie 2009, 9 august 2009, 6

aprilie 2009, 18 iunie 2009, 8 octombrie 2009, 7 decembrie 2009, 11 ianuarie 2010,

8 februarie 2010, 16 aprilie 2010, încheieri ce au rămas definitive prin

deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

b) Cu privire la excepțiile de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, s-a constatat că și acestea au

mai fost invocate anterior de către inculpat.

Astfel, prin încheierile din 08

octombrie 2009; 07 decembrie 2009; 11 ianuarie 2010; 08 februarie 2010; 16

aprilie 2010, rămase definitive prin deciziile Înaltei Curți de

Casație și Justiție, a fost respinsă ca inadmisibilă

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierile de

ședință din 06 aprilie 2009, 18 iunie 2009 a fost respinsă

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

încheieri rămase definitive tot prin deciziile Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Conform dispozițiilor art. 29

din Legea nr. 47/1992, excepțiile de neconstitutionalitate pot fi ridicate

de părțile din proces, de procuror sau de instanță din

oficiu, în cursul soluționării cauzei, și pot viza

dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are

legătură cu soluționarea cauzei.

Având în vedere cele mai sus

arătate, față de dispozițiile din Legea nr. 47/1992,

privind admisibilitatea sesizării Curții Constituționale, se

consideră că prevederile art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin.

(1) și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu au legătură cu

soluționarea prezentei cauze (apelul declarat de inculpat împotriva

sentinței penale 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați).

Se constată că, de la

momentul la care Curtea de Apel Galați a analizat admisibilitatea

sesizării Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a celor trei dispoziții legale arătate mai

sus, nu au intervenit modificări cu privire la fondul cauzei și nici

cu privire la dispozițiile legale în materie.

Mai mult, o eventuală constatare a

neconstituționalității textelor legale arătate mai sus, nu

ar putea influența soluționarea cauzei, întrucât nu au

legătură directă cu aceasta și nu ar putea conduce la o

reformare a soluției pronunțate pe fondul cauzei.

c) Referitor la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen.;

În motivarea acestei excepții

de neconstituționalitate, inculpatul preia în parte aceleași aspecte

invocate cu ocazia ridicării anterior a excepțiilor de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229, art. 263 alin. (4),

art. 171 alin. (3), art. 23, art. 24 C. proc. pen. vizând respectarea dreptului

la apărare al învinuitului în faza urmăririi penale și

sancționarea cu nulitatea absolută a acestor pretinse

încălcări.

Motivele invocate de inculpat în

susținerea acestei excepții nu vizează în mod direct textul art.

181 alin. (1) C. pen., nu au legătură cu soluționarea cauzei,

tinzând spre o modificare a dispozițiilor Codului de procedură

penală referitoare la asigurarea dreptului la apărare, la

nulitățile în procesul penal, la modalitatea de efectuare a

urmăririi penale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 29 alin. (1) din Lenea

nr. 47/1992, modificată și republicată, Curtea

Constituțională a decis asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind

neconstituționalitatea în tot sau în parte a unei legi sau a unei

ordonanțe.

Din conținutul acestor

dispoziții normative rezultă că cererea de sesizare a

instanței constituționale trebuie să cuprindă în

conținutul său o excepție de neconstituționalitate. O

astfel de excepție trebuie să se refere la un conflict

constituțional între o normă sau mai multe dintr-un act normativ, iar

pe de altă parte o normă sau un principiu consacrate de

Constituție.

Nu poate fi considerată ca

fiind o excepție de neconstituționalitate cererea prin care se

critică o reglementare normativă pentru modul în care a fost

redactată sau pentru modul în care este interpretată sau aplicată.

În mod constant în

jurisprudența sa Curtea Constituțională a considerat ca fiind

inadmisibile sesizările care în fond solicitau o reformulare a textului de

lege criticat pentru neconstituționalitate, completarea acestuia, modificarea

textului de lege sau se refereau la aplicarea și interpretarea unor

dispoziții normative.

În jurisprudența sa

instanța constituțională a României a subliniat în mod constant

faptul că rolul său în statul de drept nu este acela de a legifera

sau de aplica și interpreta legea în cazuri concrete, ci numai de a

constata neconcordanța dintre un text de lege și o normă

constituțională.

În speță, așa cum am

arătat mai sus, inculpatul critică dispozițiile art. 181 alin.

(1) C. pen., prin prisma mai multor prevederi C. proc. pen., aspecte ce nu

echivalează cu o excepție de neconstituționalitate.

Mai mult, prin invocarea prezentelor

excepții de neconstituționalitate se tinde spre o tergiversare

nejustificată a soluționării cauzei, în detrimentul celorlalte

părți aducându-se o atingere drepturilor acestora de a beneficia de o

soluționare a cauzei într-un termen rezonabil.

Se consideră că la

momentul invocării primelor excepții de neconstituționalitate

(la data de 08 noiembrie 2007 sau la data de 14 februarie 2008) inculpatul avea

posibilitatea să invoce și excepțiile de față, precum

și orice alte excepții de neconstituționalitate pe care le-ar fi

considerat întemeiate, pentru a nu mai genera și alte suspendări ale

judecății și tergiversări ale soluționării cauzei

pe fond.

Împotriva încheierii din 10 mai 2010

în termen legal a declarat recurs inculpatul F.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, au fost încălcate

dispozițiile legale care reglementează compunerea instanței,

dreptul la apărare, la un proces echitabil, hotărârea a fost

pronunțată de un judecător incompatibil, respectiv

judecătorul P.D., iar instanța în mod nejustificat i-a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Recurentul inculpat solicită, în

esență, admiterea cererilor sale, sesizarea Curții Constituționale

cu excepțiile de neconstituționalitate invocate și suspendarea

judecării cauzei.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prin sentința penală nr. 275

din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați inculpatul F.M. a fost condamnat

la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. cu referire la

art. 76 lit. e) C. pen., parte vătămată fiind M.M.,

constatându-se pedeapsa grațiată integral conform art. 1 din Legea nr.

543/2002.

Inculpatul a fost obligat și la

plata despăgubirilor civile către partea civilă M.M.

În prezent cauza se află pe rolul

Curții de Apel Galați, având ca obiect apelurile declarate de

inculpat și partea civilă M.A. împotriva sentinței penale nr. 275/2006

a Tribunalului Galați.

În mod întemeiat prima instanță

a apreciat că excepțiile invocate nu au legătură cu

soluționarea cauzei și a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

În ceea ce privește excepția de

neconstituționalitate a dispozițiile art. 181 alin. (1) C. pen.,

motivele invocate de inculpat în motivarea acestei excepții vizează

dispozițiile C. proc. pen. relative la asigurarea dreptului la

apărare, nulitățile în procesul penal, modalitatea de efectuare

a urmăririi penale.

Or, potrivit Legii nr. 42/1992

republicată nu pot face obiectul sesizării Curții

Constituționale cererile prin care, în fond, se critică redactarea

vreunui text de lege, interpretarea și aplicarea unor dispoziții

normative întrucât Curtea Constituțională nu are atribuții de

legiferare, de interpretare și aplicare a legii în cazuri concrete, ci

numai de a constata neconcordanța dintre un text de lege și o

normă constituțională.

Din examinarea dosarului cauzei se

observă că inculpatul F.M. a invocat mai multe excepții de

neconstituționalitate în mod succesiv, ce tind, așa cum a

reținut și prima instanță, la o tergiversare

nejustificată a soluționării cauzei, în detrimentul celorlalte

părți.

Referitor la celelalte motive de recurs

invocate, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate,

instanța a fost compusă potrivit legii și nu a existat un caz de

incompatibilitate.

Față de considerentele expuse

în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii din 10 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3900/44/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 mai 2010.