ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2031/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 mai 2010, Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 invocate de inculpatul F.M. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: a) în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. s-a constatat că aceasta a fost invocată din oficiu în ședință la termenul din 21 februarie 2008, fiind respinsă prin decizia nr. 600 din 22 mai 2008 a Curții Constituționale.

După această dată și până în prezent, în mod constant inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen., iar instanța a respins ca inadmisibilă cererea de ședință din 2 decembrie 2008, 13 ianuarie 2009, 9 august 2009, 6 aprilie 2009, 18 iunie 2009, 8 octombrie 2009, 7 decembrie 2009, 11 ianuarie 2010, 8 februarie 2010, 16 aprilie 2010, încheieri ce au rămas definitive prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție. b) Cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, s-a constatat că și acestea au mai fost invocate anterior de către inculpat.

Astfel, prin încheierile din 08 octombrie 2009; 07 decembrie 2009; 11 ianuarie 2010; 08 februarie 2010; 16 aprilie 2010, rămase definitive prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin încheierile de ședință din 06 aprilie 2009, 18 iunie 2009 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, încheieri rămase definitive tot prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție. Conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepțiile de neconstitutionalitate pot fi ridicate de părțile din proces, de procuror sau de instanță din oficiu, în cursul soluționării cauzei, și pot viza dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei.

Având în vedere cele mai sus arătate, față de dispozițiile din Legea nr. 47/1992, privind admisibilitatea sesizării Curții Constituționale, se consideră că prevederile art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze (apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați). Se constată că, de la momentul la care Curtea de Apel Galați a analizat admisibilitatea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a celor trei dispoziții legale arătate mai sus, nu au intervenit modificări cu privire la fondul cauzei și nici cu privire la dispozițiile legale în materie.

Mai mult, o eventuală constatare a neconstituționalității textelor legale arătate mai sus, nu ar putea influența soluționarea cauzei, întrucât nu au legătură directă cu aceasta și nu ar putea conduce la o reformare a soluției pronunțate pe fondul cauzei. c) Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen.; În motivarea acestei excepții de neconstituționalitate, inculpatul preia în parte aceleași aspecte invocate cu ocazia ridicării anterior a excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229, art. 263 alin. (4), art. 171 alin. (3), art. 23, art. 24 C. proc. pen. vizând respectarea dreptului la apărare al învinuitului în faza urmăririi penale și sancționarea cu nulitatea absolută a acestor pretinse încălcări.

Motivele invocate de inculpat în susținerea acestei excepții nu vizează în mod direct textul art. 181 alin. (1) C. pen., nu au legătură cu soluționarea cauzei, tinzând spre o modificare a dispozițiilor Codului de procedură penală referitoare la asigurarea dreptului la apărare, la nulitățile în procesul penal, la modalitatea de efectuare a urmăririi penale. În conformitate cu dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 29 alin. (1) din Lenea nr. 47/1992, modificată și republicată, Curtea Constituțională a decis asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea în tot sau în parte a unei legi sau a unei ordonanțe.

Din conținutul acestor dispoziții normative rezultă că cererea de sesizare a instanței constituționale trebuie să cuprindă în conținutul său o excepție de neconstituționalitate. O astfel de excepție trebuie să se refere la un conflict constituțional între o normă sau mai multe dintr-un act normativ, iar pe de altă parte o normă sau un principiu consacrate de Constituție. Nu poate fi considerată ca fiind o excepție de neconstituționalitate cererea prin care se critică o reglementare normativă pentru modul în care a fost redactată sau pentru modul în care este interpretată sau aplicată. În mod constant în jurisprudența sa Curtea Constituțională a considerat ca fiind inadmisibile sesizările care în fond solicitau o reformulare a textului de lege criticat pentru neconstituționalitate, completarea acestuia, modificarea textului de lege sau se refereau la aplicarea și interpretarea unor dispoziții normative.

În jurisprudența sa instanța constituțională a României a subliniat în mod constant faptul că rolul său în statul de drept nu este acela de a legifera sau de aplica și interpreta legea în cazuri concrete, ci numai de a constata neconcordanța dintre un text de lege și o normă constituțională. În speță, așa cum am arătat mai sus, inculpatul critică dispozițiile art. 181 alin. (1) C. pen., prin prisma mai multor prevederi C. proc. pen., aspecte ce nu echivalează cu o excepție de neconstituționalitate. Mai mult, prin invocarea prezentelor excepții de neconstituționalitate se tinde spre o tergiversare nejustificată a soluționării cauzei, în detrimentul celorlalte părți aducându-se o atingere drepturilor acestora de a beneficia de o soluționare a cauzei într-un termen rezonabil.

Se consideră că la momentul invocării primelor excepții de neconstituționalitate (la data de 08 noiembrie 2007 sau la data de 14 februarie 2008) inculpatul avea posibilitatea să invoce și excepțiile de față, precum și orice alte excepții de neconstituționalitate pe care le-ar fi considerat întemeiate, pentru a nu mai genera și alte suspendări ale judecății și tergiversări ale soluționării cauzei pe fond. Împotriva încheierii din 10 mai 2010 în termen legal a declarat recurs inculpatul F.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează compunerea instanței, dreptul la apărare, la un proces echitabil, hotărârea a fost pronunțată de un judecător incompatibil, respectiv judecătorul P.D., iar instanța în mod nejustificat i-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Recurentul inculpat solicită, în esență, admiterea cererilor sale, sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate și suspendarea judecării cauzei. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin sentința penală nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați inculpatul F.M. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen., parte vătămată fiind M.M., constatându-se pedeapsa grațiată integral conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. Inculpatul a fost obligat și la plata despăgubirilor civile către partea civilă M.M.

În prezent cauza se află pe rolul Curții de Apel Galați, având ca obiect apelurile declarate de inculpat și partea civilă M.A. împotriva sentinței penale nr. 275/2006 a Tribunalului Galați. În mod întemeiat prima instanță a apreciat că excepțiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 181 alin. (1) C. pen., motivele invocate de inculpat în motivarea acestei excepții vizează dispozițiile C. proc. pen. relative la asigurarea dreptului la apărare, nulitățile în procesul penal, modalitatea de efectuare a urmăririi penale.

Or, potrivit Legii nr. 42/1992 republicată nu pot face obiectul sesizării Curții Constituționale cererile prin care, în fond, se critică redactarea vreunui text de lege, interpretarea și aplicarea unor dispoziții normative întrucât Curtea Constituțională nu are atribuții de legiferare, de interpretare și aplicare a legii în cazuri concrete, ci numai de a constata neconcordanța dintre un text de lege și o normă constituțională. Din examinarea dosarului cauzei se observă că inculpatul F.M. a invocat mai multe excepții de neconstituționalitate în mod succesiv, ce tind, așa cum a reținut și prima instanță, la o tergiversare nejustificată a soluționării cauzei, în detrimentul celorlalte părți. Referitor la celelalte motive de recurs invocate, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate, instanța a fost compusă potrivit legii și nu a existat un caz de incompatibilitate.

Față de considerentele expuse în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii din 10 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3900/44/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2010.