ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 296/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3900/44/2006, Curtea de Apel Galați, ca instanță de apel, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 262 alin. (1), art. 264 alin. (1), art. 303 alin. (6), toate C. proc. pen., precum și a disp. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, invocate de inculpatul F.M. Instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 275 din 19 iunie 2006 Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul F.M. la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen., rap.

la art. 174 C. pen., faptă din data de 22 octombrie 2000. Împotriva acestei hotărâri inculpatul F.M. a declarat apel. Deși dosarul a fost înregistrat la instanța de apel – Curtea de Apel Galați - încă de la data de 11 august 2006, până în prezent acesta nu a putut fi soluționat, deoarece singura apărare pe care inculpatul a înțeles să și-o formuleze a fost aceea de a invoca repetat, excepția de neconstituționalitate. Sunt, astfel, prezentate cele 13 cereri de sesizare a Curții Constituționale, anterioare celei de față, formulate de inculpatul F.M. în perioada 12 noiembrie 2001 – 7 decembrie 2009, privitoare la pretinsa neconstituționalitate a unor dispoziții C. proc. pen. și Legea nr. 47/1992, toate respinse, fie de Curtea Constituțională, fie de instanță, ca inadmisibile.

Examinând, punctual criticile de neconstituționalitate formulate de inculpatul F.M. prin cea de-a 14-a cerere de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de Apel Galați, prin încheierea din 11 ianuarie 2010 - atacată cu recursul de față - a reținut cele ce urmează: - asupra criticii de neconstituționalitate a prevederilor art. 303 alin. (6) C. proc.

pen., în raport de art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 52, art. 53, art. 124, art. 126 și art. 148 din Constituție, de art. 1, art. 6, art. 14 și art. 16 din CEDO și de art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, și art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, în sesizările anterioare, prin decizia nr. 600 din 20 mai 2008, iar instanța de apel prin încheierile din 2 decembrie 2008, 13 ianuarie 2009, 9 martie 2009, 6 aprilie 2009, 8 octombrie 2009 și 7 decembrie 2009, recursurile promovate de inculpat, fiind respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție; - asupra cererii de sesizare cu critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanța de apel s-a mai pronunțat prin încheierile din 8 octombrie 2009 și 7 decembrie 2009, respingând-o, ca inadmisibilă, hotărârile fiind menținute prin respingerea recursurilor inculpatului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai arătat că acest text de lege reglementează competența Curții Constituționale de a decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești și nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze în apel, iar posibilitatea instanței de a aprecia asupra admisibilității cererii de a sesiza Curtea Constituțională, fiind reglementată de alin. (6) al aceluiași articol și cu privire la care instanța s-a mai pronunțat, definitiv, prin încheierile din 6 aprilie 2009 și din 18 iunie 2009. - în privința dispozițiilor art. 262 alin. (1) și ale art. 264 alin. (1) C. proc. pen., a căror constituționalitate este contestată, s-a constatat că acestea reglementează soluțiile pe care procurorul le poate adopta după terminarea urmăririi penale și, respectiv, denumirea actului de sesizare a instanței de judecată și nu au legătură cu soluționarea cauzei în apel.

În motivarea tuturor celor patru excepții de neconstituționalitate - arată instanța de apel - inculpatul reia aceleași aspecte legate de dreptul la apărare și asistența judiciară obligatorie și de dreptul ca în faza de judecată să se administreze și alte probe decât cele administrate în faza de urmărire penală. Asupra tuturor acestor aspecte, în prezenta cauză, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 756 din 18 septembrie 2007, nr. 62 din 31 ianuarie 2008 și nr. 600 din 20 mai 2008 și prin care a statuat că trebuie făcută distincția între dreptul la apărare, drept garantat în toate cazurile și dreptul la asistență juridică obligatorie sau dreptul de a beneficia de asistență juridică gratuită din partea unui avocat din oficiu, aceste din urmă drepturi acordându-se numai în anumite cazuri reglementate de legiuitor.

La rândul lui, nici dreptul inculpatului de a cere probe în cursul judecății nu este încălcat, acesta fiind garantat de dispozițiile art. 65 alin. (1) C. proc. pen., art. 62 și art. 67 din același cod. În ce privește critica, în relație cu dispozițiile art. 262 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că procurorul a emis rechizitoriul înainte de a se pronunța cu privire la unele plângeri, făptuitori și infracțiuni, s-a reținut că inculpatul avea posibilitatea să se adreseze cu plângere la prim-procurorul parchetului, conform art. 275 - art. 278 C. proc. pen. În considerarea celor ce preced, dar și a afirmației inculpatului la termenul din 6 aprilie 2009, când a precizat că în realitate nu dorește să se judece, instanța de apel prin încheierea din 11 ianuarie 2010 a respins cererea inculpatului F.M.

de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate, sus-menționate. Împotriva acestei încheieri inculpatul F.M. a declarat recurs, nemotivat și nesusținut. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea Constată că recursul nu este fondat. Așa cum, corect, s-a reținut prin motivarea încheierii criticate, asupra unora dintre excepțiile de neconstituționalitate s-a mai pronunțat, în aceeași cauză, Curtea Constituțională, sesizată anterior cu cererile inculpatului F.M. și chiar din oficiu, de către instanță, fiind respinse. Este cazul excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Osebit, instanța de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție au mai respins în două rânduri – în fond și, respectiv, în recursul inculpatului – cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ale celor două texte de lege, ca inadmisibilă. Și de această dată Înalta Curte constată că recursul inculpatului F.M., cu privire la soluția dată de instanța de apel, cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este nefondat. Inculpatul a criticat dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și cele ale art. 303 alin. (6) C. proc.

pen. pentru neconstituționalitate, deoarece dau posibilitatea instanței de judecată să se pronunțe asupra admisibilității sau inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale. Întemeiat s-a reținut de instanța de apel că aceste dispoziții legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, posibilitatea instanței de a aprecia admisibilitatea cererii fiind reglementată prin art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Cât privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 262 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 264 alin. (1) C. proc.

pen., aceasta a fost motivată de inculpat prin aceea că nu prevăd că învinuitul este parte în proces, nebeneficiind, astfel, de toate drepturile procesuale, creând posibilitatea arbitrariului și subiectivismului și permițând procurorului să nu dea prin rechizitoriu soluție cu privire la toate plângerile, la toate infracțiunile și față de toți făptuitorii și, respectiv, că permit instanței aprecierea că sunt suficiente probele administrate în cursul urmăririi penale, când învinuitul, cercetat pentru o tentativă la omor, nu a fost asistat de un apărător. Și în privința cererii inculpatului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestor excepții de neconstituționalitate, hotărârea instanței din 11 ianuarie 2010 este legală și temeinică.

Dispozițiile legale criticate, în raport de motivele invocate, nu au legătură cu soluționarea cauzei. Părțile în procesul penal sunt prevăzute de alte dispoziții legale, respectiv art. 23 și art. 24 C. proc. pen. Drepturile învinuitului și cele ale inculpatului sunt, de asemenea, reglementate prin alte dispoziții legale, respectiv, art. 5-8, art. 66, art. 68, art. 70, art. 137 1 , art. 171 și multe altele, toate C. proc. pen. Criticile privind limitarea investirii instanței cu controlul complex și complet asupra îndeplinirii obligațiilor de către procuror de a da soluție tuturor plângerilor , infracțiunilor și față de toți făptuitorii, nu pot privi prevederile art. 262 alin. (1) C. proc. pen., a cărui neconstituționalitate se pretinde, ci, eventual, cele ale art. 317 C. proc.

pen., care fixează obiectul judecății. În sfârșit, pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 264 alin. (1) C. proc. pen. pentru motivul că acest text de lege ar permite instanței să aprecieze că sunt suficiente probele strânse în cursul urmăririi penale, când i s-a încălcat dreptul la apărare, nu are, iarăși, legătură cu soluționarea cauzei, întrucât acest text de lege stabilește doar care este actul de sesizare a instanței de judecată. Față de toate cele ce preced și, nu în cele din urmă, de evidența exploatării, de către inculpat, a lacunelor legii pentru a tergiversa judecata, recursul inculpatului F.M. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția Penală, urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3900/44/2006. Obligă recurentul inculpat la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.