ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3413/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 11 august 2006, pe rolul

Curții de Apel Galați, secția penală, s-a înregistrat dosarul nr. 3900/2006,

având ca obiect apelurile declarate de inculpatul F.M. și partea vătămată M.M.

împotriva sentinței penale nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați.

La termenul din 7 octombrie 2009,

inculpatul F.M. a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 264 alin.

(3) C. proc. pen., excepția de neconstituționalitate a disp. art. 303 alin. (6)

C. proc. pen. și excepția de neconstituționalitate a disp. art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992.

În motivarea excepției de

neconstituționalitate, petentul F.M. a susținut că dispozițiile art. 264 alin.

(3) C. pen. sunt neconstituționale, în măsura în care nu prevăd că învinuitul

este parte în procesul penal și nu beneficiază de drepturile procesuale, creând

posibilitatea de arbitrariu și subiectivism și dând posibilitatea procurorului,

în cursul urmăririi penale, să nu dea prin rechizitoriu soluție cu privire la

toate plângerile, la toate infracțiunile și cu privire la toți făptuitorii. În concret,

a susținut că în cauza de față rechizitoriul s-a dat înainte ca procurorul să

soluționeze plângerile nr. 319.168 din 22 octombrie 2000, aflată la fila 34 din

dosarul nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, plângere prin

care a solicitat să se efectueze cercetări penale față de numitele M.M. și M.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere,

amenințare și lovire.

A susținut că disp. art. 264 alin. (3) C.

pen. sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd ca nulitate absolută faptul că

învinuitul trebuie asistat de un apărător pe tot parcursul urmăririi penale și

sunt neconstituționale deoarece nu garantează îndeplinirea de către organele judiciare

a obligației de a-i aduce la cunoștință acest drept.

De asemenea, a susținut că procurorul nu

s-a pronunțat asupra plângerii înregistrată sub nr. 319/VIII/2001 din 9 aprilie

2001, prin care a susținut că nu au fost administrate toate probele și a

solicitat să-i fie desemnat un apărător din oficiu.

A mai subliniat că disp. art. 264 alin.

(3) C. proc. pen. sunt neconstituționale deoarece încalcă o serie de drepturi și

principii prev. de art. 24, art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20,

art. 21, art. 24, art. 124, art. 126 și art. 148 din Constituție, raportate la

art. 1, art. 6, art. 14 și art. 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

și art. 1-30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește disp. art. 303 alin.

(6) C. proc. pen. și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a susținut că

sunt neconstituționale deoarece dau posibilitatea instanței de judecată să se

pronunțe asupra admisibilității sau inadmisibilității excepției de

neconstituționalitate, încălcând competența Curții Constituționale.

Prin încheierea din 8 octombrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. 3900/44/2006, a respins, ca

inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a art. 264 alin. (3) C. proc. pen., excepția de

neconstituționalitate a disp. art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și excepția de

neconstituționalitate a disp. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepții

invocate de inculpatul F.M.

În motivarea acestei hotărâri instanța a

reținut că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a disp. art. 303

alin. (6) C. proc. pen., aceasta a fost invocată din oficiu de instanță, la

termenul din 21 februarie 2008, fiind ulterior, respinsă prin decizia nr. 600

din 20 mai 2008 a Curții Constituționale. Tot cu privire la dispozițiile aceluiași

articol, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă prin

încheierea din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, iar recursul declarat

de inculpat a fost respins, ca nefondat prin decizia penală nr. 4194 din 17

decembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul

nr. 10453/1/2008.

Instanța a mai reținut că aceeași cerere

a fost respinsă prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2009, recursul

declarat de inculpatul F.M. fiind respins, ca nefondat prin decizia nr. 291 din

28 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a mai reținut și faptul că aceeași excepție

a fost invocată la termenele din 13 ianuarie 2009 și 6 martie 2009, cererile de

sesizare a Curții Constituționale, fiind respinse, ca inadmisibile, ulterior recursurile

declarate de petentul F.M., fiind respinse de Înalta Curte de Casație și

Justiție, ca nefondate.

A fost avut în vedere și aspectul că

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a disp. art. 303 alin. (6) C. proc. pen., a fost

respinsă, ca inadmisibilă și, prin încheierile de ședință din 6 aprilie 2009 și

din 18 iunie 2009, hotărâri rămase definitive , ca urmare a respingerii,

recursurilor declarate de inculpat.

În privința disp. art. 264 alin. (3) C.

proc. pen., instanța a reținut că textul reglementează obligația prim –

procurorului sau, după caz, a procurorului general de a verifica rechizitoriul

sub aspectul legalității și temeiniciei, neavând legătură cu dreptul la apărare

al învinuitului și nici nu soluționarea cauzei în apel.

În legătură cu disp. art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992, instanța a reținut că textul de lege reglementează

competența Curții Constituționale de a decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate

ridicate în fața instanțelor judecătorești, neavând legătură cu soluționarea

cauzei în apel, posibilitatea instanței de a aprecia asupra admisibilității sau

inadmisibilității de a sesiza Curtea Constituțională, fiind reglementată de alin.

(6) din același articol și cu privire la care instanța s-a pronunțat prin

încheierile din 6 aprilie 2009 și din 18 iunie 2009.

Împotriva încheierii din 8 octombrie

2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, a declarat recurs

inculpatul F.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că

în mod greșit i-au fost respinse excepțiile invocate, neexistând vreo cauză de

inadmisibilitate dintre cele prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

A arătat că cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 303 alin. (6)

C. proc. pen. este admisibilă, precum și că excepția de neconstituționalitate

invocată are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece s-a invocat neconstituționalitatea

textului de lege a disp. art. 263 alin. (4) C. proc. pen., care reglementează

forma și cuprinsul rechizitoriului, nelegala sesizare a instanței, nulitatea rechizitoriului,

încălcarea dreptului la apărare, care au constituit motive de apel.

A mai arătat că asupra admisibilității sau

inadmisibilității excepției de neconstituționalitate invocate competentă să se

pronunțe este numai Curtea Constituțională care nu a mai pronunțat nici o

decizie prin care să constate neconstituționalitatea textului de lege criticat.

În consecință, a solicitat admiterea

recursului, suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Curtea

Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate

invocate.

Recursul petiționarului F.M. este tardiv.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești

sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau

ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,

care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare

ar fi obiectul acesteia. Conform alin. (6) al aceluiași articol, dacă excepția

este inadmisibilă, instanța urmează să respingă printr-o încheiere motivată

cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheiere ce poate fi atacată

doar cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la

pronunțare.

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului

se constată că termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a

recursului împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea inculpatului F.M. de

sesizare a Curții Constituționale cu o serie de excepții de

neconstituționalitate, nu a fost respectat, deoarece plângerea a fost

soluționată de Curtea de Apel Galați, secția penală, prin încheierea din data

de 8 octombrie 2009, iar recursul a fost formulat și introdus la data de 12

octombrie 2009, așadar peste termenul prevăzut de lege, de 48 de ore de la

pronunțare, nesocotindu-se astfel disp. art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

recursul declarat de petiționarul F.M. este tardiv și, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

petiționarul F.M. împotriva încheierii din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3900/44/2006.

Obligă

recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 octombrie 2009.