ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5416/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin Decizia nr. 409 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de pârâta SC E. CFR SA București, Sucursala E. Timișoara împotriva Sentinței nr. 1166 din 6 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, a fost modificată în parte sentința, în sensul că a fost respinsă în întregime acțiunea formulată de reclamantul B.E. împotriva pârâtei și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii recurate, în ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune. Împotriva acestei decizii reclamantul B.E.

a formulat revizuire, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Timișoara. În motivare, revizuentul a arătat că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs a interpretat eronat situația de fapt, prin raportare la prevederile C. muncii, ale Constituției și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. A mai arătat revizuentul că este incident și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., decizia contestată fiind potrivnică cu numeroase decizii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, cum ar fi: X/2011, Y/2011, Z/2011, W/2013 și Q/2011. Revizuentul a precizat că mai este incident și art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., existând decizii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această materie, cum ar fi cauzele Gaygusz vs Austria, Stubbings vs Marea Britanie și Akdeejeva vs Letonia. Prin Decizia nr. 1195 din 22 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de B.E. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 9 C. proc. civ. împotriva Deciziei nr. 409 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. împotriva aceleiași decizii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că motivul de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu este incident, instanța de judecată s-a pronunțat asupra celor cerute de reclamant. Nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident, fiind necesar în acest caz să se constate, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prin hotărârea a cărei revizuire se solicită. S-a reținut și incidența art. 323 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, în cazul revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei revine instanței mai mare în grad față de instanța care a pronunțat hotărârile atacate.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii. În speță, revizuentul invocă contradictorialitatea Deciziei nr. 409 din 8 februarie 2012 cu Deciziile 2578/2011, 2566/2011, 670/2011 și 2568/2013, toate pronunțate de Curtea de Apel Timișoara. Astfel, prin Decizia nr. 409 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de pârâta SC E. CFR SA București S.E. Timișoara împotriva Sentinței nr. 1166 din 6 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, a fost modificată în parte sentința, în sensul că a fost respinsă în întregime acțiunea formulată de reclamantul B.E.

împotriva pârâtei și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii recurate, în ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune. Prin Decizia nr. 2578/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul formulat de Sindicatul Liber în contradictoriu cu Compania Națională Căi Ferate CFR București, a fost modificată hotărârea și admisă acțiunea și a fost respins recursul pârâtei C.N.C.F.R. București. Prin Decizia nr. 2566/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul pârâtei SC E.C.F.R. SA în contradictoriu cu S.L.IFTE Timișoara, a fost modificată în parte sentința și a fost respins petitul privind tichetele de masă.

Prin Decizia nr. 670/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul declarat de pârâta CFR SA București împotriva Sentinței nr. 1906/2010, în contradictoriu cu S. IFTI Timișoara, a fost modificată sentința, în sensul că în fond a fost înlăturată obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând ajutor material pentru Ziua feroviarului, aferent anului 2009, în cuantum de 570 RON, ajutor material pentru paști, aferent anului 2009, în cuantum de 570 RON, salariu suplimentar aferent anului 2009 și tichete de masă pentru perioada februarie - martie 2009, inclusiv. Prin Decizia nr. 2568/2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul pârâtei SC E. CFR SA în contradictoriu cu K.S., a fost modificată în parte sentința și a fost respins petitul privind tichetele de masă.

Aceste litigii însă nu s-au purtat între aceleași părți, în realitate, revizuentul invocă pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii în litigii care au același obiect, respectiv acordarea tichetelor de masă referindu-se la practică judiciară neunitară. Pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză, ceea ce nu este ipoteza din speță. Așadar, lipsa identității de părți nu poate fundamenta cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței de admisibilitate impusă de acest text de lege. Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.E. împotriva Deciziei civile nr. 409 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013. Procesat de GGC - CL