ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5416/2013

Deliberând asupra

cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele:

Prin Decizia nr. 409 din 8 februarie 2012 a

Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost

admis recursul declarat de pârâta SC E. CFR SA București, Sucursala E.

Timișoara împotriva Sentinței nr. 1166 din 6 septembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Caraș Severin, a fost modificată în parte sentința, în sensul că a

fost respinsă în întregime acțiunea formulată de reclamantul B.E. împotriva

pârâtei și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii recurate, în ceea

ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Împotriva acestei

decizii reclamantul B.E. a formulat revizuire, cauza înregistrându-se pe rolul

Curții de Apel Timișoara.

În motivare,

revizuentul a arătat că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 2 C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs a interpretat eronat

situația de fapt, prin raportare la prevederile C. muncii, ale Constituției și

ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.

A mai arătat

revizuentul că este incident și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct.

7 C. proc. civ., decizia contestată fiind potrivnică cu numeroase decizii

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, cum ar fi: X/2011, Y/2011, Z/2011,

W/2013 și Q/2011.

Revizuentul a

precizat că mai este incident și art. 322 pct. 9 C. proc. civ., existând

decizii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această materie,

cum ar fi cauzele Gaygusz vs Austria, Stubbings vs Marea Britanie și Akdeejeva

vs Letonia.

Prin Decizia nr. 1195

din 22 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a respins cererea de revizuire formulată de B.E. în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 9 C. proc. civ. împotriva Deciziei nr. 409 din

8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale și a declinat competența de soluționare a cererii de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. împotriva

aceleiași decizii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că motivul de revizuire întemeiate pe art. 322 pct.

2 C. proc. civ. nu este incident, instanța de judecată s-a pronunțat asupra

celor cerute de reclamant.

Nici motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident, fiind

necesar în acest caz să se constate, de către Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prin hotărârea a

cărei revizuire se solicită.

S-a reținut și

incidența art. 323 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, în cazul revizuirii

întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei

revine instanței mai mare în grad față de instanța care a pronunțat hotărârile

atacate.

Analizând cererea de

revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele ce

succed.

Art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune

îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri

definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină,

deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză,

hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces

să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu

se fi discutat.

După cum s-a arătat

mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție

vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care

s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În speță, revizuentul

invocă contradictorialitatea Deciziei nr. 409 din 8 februarie 2012 cu Deciziile

2578/2011, 2566/2011, 670/2011 și 2568/2013, toate pronunțate de Curtea de Apel

Timișoara.

Astfel, prin Decizia

nr. 409 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de pârâta SC E. CFR

SA București S.E. Timișoara împotriva Sentinței nr. 1166 din 6 septembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, a fost modificată în parte sentința, în

sensul că a fost respinsă în întregime acțiunea formulată de reclamantul B.E.

împotriva pârâtei și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii recurate,

în ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la

acțiune.

Prin Decizia nr.

2578/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul formulat

de Sindicatul Liber în contradictoriu cu Compania Națională Căi Ferate CFR

București, a fost modificată hotărârea și admisă acțiunea și a fost respins

recursul pârâtei C.N.C.F.R. București.

Prin Decizia nr.

2566/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul pârâtei

SC E.C.F.R. SA în contradictoriu cu S.L.IFTE Timișoara, a fost modificată în

parte sentința și a fost respins petitul privind tichetele de masă.

Prin Decizia nr.

670/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul declarat

de pârâta CFR SA București împotriva Sentinței nr. 1906/2010, în contradictoriu

cu S. IFTI Timișoara, a fost modificată sentința, în sensul că în fond a fost

înlăturată obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând ajutor

material pentru Ziua feroviarului, aferent anului 2009, în cuantum de 570 RON,

ajutor material pentru paști, aferent anului 2009, în cuantum de 570 RON,

salariu suplimentar aferent anului 2009 și tichete de masă pentru perioada

februarie - martie 2009, inclusiv.

Prin Decizia nr.

2568/2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul pârâtei

SC E. CFR SA în contradictoriu cu K.S., a fost modificată în parte sentința și

a fost respins petitul privind tichetele de masă.

Aceste litigii însă

nu s-au purtat între aceleași părți, în realitate, revizuentul invocă

pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii în litigii care au același

obiect, respectiv acordarea tichetelor de masă referindu-se la practică

judiciară neunitară.

Pentru a fi incident

cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca

hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză,

ceea ce nu este ipoteza din speță.

Așadar, lipsa

identității de părți nu poate fundamenta cazul de revizuire întemeiat pe art.

322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței de

admisibilitate impusă de acest text de lege.

Având în vedere cele

arătate mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.E. împotriva

Deciziei civile nr. 409 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL