ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4116/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 19 decembrie 2012, revizuientul C.I. a solicitat, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 1904 din 6 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. În motivare, revizuientul a susținut că este absolut abuziv și nelegal felul în care a fost soluționat recursul formulat de intimata CN C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională Căi Ferate T. în Dosarul nr. 3780/115/2011, în sensul admiterii acestuia în aceleași condiții și sub aceleași motive de fapt și de drept invocate și în Dosarul nr. 5971/30/2011, în care un astfel de recurs a fost respins.

De asemenea, a arătat că în considerente singurul element avut în vedere a privit desființarea tuturor posturilor din organigrama angajatorului, în contradictoriu cu probele aduse la dosar ce releva că, în fapt, nu au avut loc disponibilizări în afara de persoana reclamantului, conform listei nominale de disponibilizare. Așadar, Curtea de Apel Timișoara a soluționat discriminatoriu două situații similare, având același obiect, aceleași temeiuri juridice și aceeași parte intimată. Prin precizarea depusă la 15 ianuarie 2013, revizuientul a indicat și art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că intimata ar deține înscrisuri cuprinzând state de funcții și scheme de normare aferente lunii octombrie 2011. A arătat că aceste acte nu au fost înfățișate de intimată, iar revizuientul nu a avut interes și motiv să solicite prezentarea lor.

Prin decizia civilă nr. 199 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins cererea formulată de revizuientul C.I. privind revizuirea deciziei civile nr. 1904 din 6 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale (întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și art. 322 pct. 5 C. proc. civ.), a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire (întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.) formulată în contradictoriu cu intimata CN C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională Căi Ferate T. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 C. proc. civ., a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la 6 septembrie 2012, iar cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. a fost înregistrată la 19 decembrie 2012, cu încălcarea dispozițiilor legale. Pe de altă parte, în speță revizuentul reclamă existența unei contrarietăți între decizia civilă nr. 1904 din 6 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale și sentința civilă nr. 918 din 26 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă (în Dosarul nr. 5971/30/2011).

Întrucât cele două hotărâri judecătorești despre care se afirmă că sunt contradictorii aparțin aceleași instanțe, Curtea de Apel Timișoara, competentă, conform dispozițiilor art. 158 C. proc. civ. coroborat cu art. 322 pct. 7 C. proc. civ., să soluționeze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată sub nr. 1495/59/2012 la secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., întrucât pentru a beneficia de această cale de atac hotărârea ce se cere a fi revizuită trebuie să se circumscrie situațiilor limitativ prevăzute de textele de lege indicate.

La dosar s-a depus decizia civilă nr. 2137 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 918 din 26 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă. În ședința publică din 27 septembrie 2013, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, urmând a o soluționa, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate față de excepția inadmisibilității, întrucât cea dintâi este legată de învestirea instanței, în timp ce cealaltă excepție vizează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., așadar referitoare la calea extraordinară de atac exercitată ca atare.

Înalta Curte reține, astfel, că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs” (art. 322 pct. 7 C. proc. civ.). Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la art. 322 pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Din actele dosarului rezultă că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la 6 septembrie 2012, iar cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost înregistrată la 19 decembrie 2012, cu încălcarea termenului prevăzut de dispozițiile legale citate. Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va împli în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Revizuientul putea ca, începând cu 6 septembrie 2012, să exercite calea de atac a revizuirii în termenul prevăzut de art. 324 C. proc.

civ. ori să indice cauzele ce l-au determinat să nu procedeze în acest sens decât la data de 19 decembrie 2012. Cum în pricina de față aceste situație de excepție nu a fost probată, respectiv invocată, Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 322 pct. 7, art. 324 alin. (1) și art. 103 C. proc. civ., astfel cum au fost enumerate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire a deciziei nr. 1904 din 6 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale formulată de revizuientul C.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2013.