ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 354 din 6 mai 2010 a

Plenului C.S.M. au fost respinse obiecțiunile formulate de V.D. la raportul

privind apărarea reputației și respinsă cererea de apărare a reputației

profesionale formulate de V.D.

Împotriva acestei

hotărâri a fost formulat recurs de către recurentul V.D., solicitând admiterea

recursului, anularea Hotărârii nr. 354 din 6 mai 2010 ca nelegală iar pe fondul

cauzei să se constate îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de

apărare a reputației profesionale, să fie obligat pârâtul să emită o nouă

hotărâre prin care să se admită cererea de apărare a reputației profesionale,

să fie obligat pârâtul să comunice această hotărâre Inspecției Judiciare și

Biroului de Informare Publică și relații cu mass-media în vederea publicării pe

site-ul C.S.M. a unui comunicat de presă în sensul celor dispuse de plen.

S-a invocat faptul că

hotărârea atacată face parte din categoria hotărârilor plenului privind cariera

și drepturile judecătorilor și procurorilor, în înțelesul art. 29 alin. (5) din

Legea nr. 317/2004 pentru că una dintre atribuțiile Plenului C.S.M. este aceea

de a soluționa cererile judecătorilor și procurorilor privind apărarea

reputației profesionale și a independenței acestora.

Pentru că este o

hotărâre ce vizează cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor,

hotărârea atacată trebuia, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004,

să fie redactată în termen de cel mult 20 de zile, or, aceasta a fost publicată

pe site-ul C.S.M la 22 iunie 2010.

S-a arătat că în

hotărârea atacată a fost interpretat greșit actul dedus judecății, a fost

schimbată natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar

hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și este

dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, obiectul

cererii reclamantului de apărarea reputației profesionale l-a constituit

afirmațiile publice făcute de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că tergiversarea soluționării

dosarelor Revoluției și mineriadelor ar fi imputabilă recurentului.

Însă, Plenul C.S.M.,

în loc să analizeze cererea în raport de obiectul acesteia, a analizat în

detaliu raportul inspecției judiciare privind controlul efectuat la Parchetele

Militare nr. 95/IJ/33/SIP/2008, Hotărârea nr. 315 din 23 octombrie 2008 a

Secției pentru Procurori a C.S.M., Adresa din 21 ianuarie 2009 a Ministerului

Justiției, Hotărârea nr. 76 din 12 martie 2009 a Secției pentru procurori a

C.S.M., Decretul Președintelui României nr. 444 din 18 martie 2009 publicat în

M. Of. nr. 181/24.03.2009 și acțiunea disciplinară formulată de Comisia de

disciplină.

După analizarea

acestora, pârâtul a considerat că recurentul se face vinovat de exercitarea

necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale constatând că soluționarea

dosarelor privind evenimentele din 13 - 15 iunie 1990 a fost tergiversată în

mod nejustificat de recurent.

Dar, recurentul a

arătat că dosarul privind evenimentele din 13 - 15 iunie 1990 i-a fost

repartizat la 12 ianuarie 2005, iar cel privind victimele evenimentelor

petrecute între 16 - 30 decembrie 1989 i-a fost repartizat în luna septembrie

2004.

Pentru perioada 2005

- 2007 recurentul a primit calificativul „foarte bine”, dar raportul de

evaluare nu a fost analizat de pârâtul C.S.M., iar concluziile acestui raport

sunt contrare raportului de control nr. 95/IJ/33/SIP/2008.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea

atacată în prezenta cauză au fost respinse obiecțiunile formulate de recurentul

V.D. la raportul privind apărarea reputației și respinsă cererea de apărare a

reputației profesionale formulate de același recurent.

Recurentul s-a

adresat C.S.M. pentru apărarea reputației profesionale în raport de afirmațiile

publice făcute de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în sensul că tergiversarea soluționării dosarelor

Revoluției și mineriadelor ar fi imputabilă recurentului, aceste dosare nefiind

finalizate după 18 ani.

Referitor la critica

de nelegalitate a hotărârii atacate pentru că nu au fost respectate termenele

de redactare și comunicare a hotărârii se constată că acestea sunt nefondate

deoarece nu se prevede nicio sancțiune pentru nerespectarea acestora, astfel că

nu pot fi lovite de nulitate hotărârile care sunt redactate și comunicate cu

nerespectarea prevederilor legale.

În legătură cu

temeiul de drept invocat - art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., vor fi

analizate cele trei motive de recurs.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat deoarece hotărârea

atacată nu cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.

Intimatul Plenul

C.S.M. a reținut corect obiectul cererii, iar faptul că în motivarea soluției a

făcut referire la alte documente întocmite de către aceeași autoritate nu

înseamnă că motivele sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.

Nici motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident pentru că

intimatul nu a interpretat greșit actul dedus judecății și nici nu a schimbat

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Prin faptul că în

motivarea soluției intimatul a preluat o parte din motivele reținute în

raportul întocmit de Inspecția judiciară pentru eliberarea din funcție a

recurentului și în acțiunea disciplinară nu înseamnă interpretarea greșită a

actului dedus judecății.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia

hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, se

constată că nu se precizează care dispoziții legale au fost încălcate sau

aplicate greșit de către intimat în adoptarea soluției ce se atacă în prezenta

cauză.

Însă, criticile

recurentului ce vizează greșita respingere a obiecțiunilor sale și a cererii de

apărare a reputației profesionale sunt și ele nefondate.

În principal, se

invocă faptul că intimatul nu a ținut seama de concluziile raportului de

evaluare al recurentului pentru perioada 2005 - 2007, perioadă în care dosarele

ce vizau Revoluția și mineriadele erau repartizate spre soluționare

recurentului, iar potrivit raportului de evaluare calificativul obținut a fost

„foarte bine”.

Este adevărat că

intimatul Plenul C.S.M. nu a făcut referiri la raportul de evaluare al

activității recurentului pentru perioada 2005 - 2007, dar a făcut trimitere la

Raportul de control nr. 95/IJ/33/SIP/2008, iar concluziile acestui raport nu

sunt în contradicție cu cele ale raportului de evaluare.

Chiar în legătură cu

faptele ce i s-au imputat recurentului prin raportul de control din 2008, care

au dus la revocarea sa din funcția de conducere deținută și la formularea

acțiunii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și h) din Legea nr. 303/2004

de către Comisia de disciplină pentru procurori a C.S.M., în raportul de

evaluare se recunoaște preocuparea recurentului pentru efectuarea de acte de

urmărire penală în dosarele complexe și vechi, dar se precizează că s-a pierdut

„din vedere necesitatea planificării mai riguroase a activităților unității”

sau că „nu întotdeauna a realizat o repartizare echilibrată a cauzelor în

raport de complexitatea acestora și de volumul de activitate a celorlalți

procurori din subordine și, uneori, repartizarea lucrărilor s-a făcut cu

întârziere față de data înregistrării”.

Oricum, în raportul

de evaluare nu se putea face o evaluare a activității desfășurate în fiecare

dosar repartizat recurentului iar acest lucru s-a efectuat prin raportul de

control întocmit de Inspecția judiciară.

Potrivit art. 30

alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. republicată, C.S.M.

apără reputația profesională a judecătorilor și procurorilor, fiind un garant

al independenței justiției, precum și al independenței, imparțialității și

reputației profesionale neștirbite a judecătorului și procurorului.

Însă, în cauză prin

afirmațiile făcute de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție s-au reiterat concluziile Raportului de control al

Inspecției Judiciar pentru procurori a C.S.M.

De altfel, recurentul

nici nu mai este în funcție deoarece prin Decretul Președintelui României nr.

827 din 25 mai 2009 a fost eliberat din funcția de procuror prin pensionare.

În baza art. 312 C.

proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.D. împotriva Hotărârii nr. 354 din 6 mai 2010 a Plenului C.S.M.,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2011.