ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 354 din 6 mai 2010 a Plenului C.S.M. au fost respinse obiecțiunile formulate de V.D. la raportul privind apărarea reputației și respinsă cererea de apărare a reputației profesionale formulate de V.D. Împotriva acestei hotărâri a fost formulat recurs de către recurentul V.D., solicitând admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 354 din 6 mai 2010 ca nelegală iar pe fondul cauzei să se constate îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de apărare a reputației profesionale, să fie obligat pârâtul să emită o nouă hotărâre prin care să se admită cererea de apărare a reputației profesionale, să fie obligat pârâtul să comunice această hotărâre Inspecției Judiciare și Biroului de Informare Publică și relații cu mass-media în vederea publicării pe site-ul C.S.M.

a unui comunicat de presă în sensul celor dispuse de plen. S-a invocat faptul că hotărârea atacată face parte din categoria hotărârilor plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, în înțelesul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 pentru că una dintre atribuțiile Plenului C.S.M. este aceea de a soluționa cererile judecătorilor și procurorilor privind apărarea reputației profesionale și a independenței acestora.

Pentru că este o hotărâre ce vizează cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, hotărârea atacată trebuia, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, să fie redactată în termen de cel mult 20 de zile, or, aceasta a fost publicată pe site-ul C.S.M la 22 iunie 2010. S-a arătat că în hotărârea atacată a fost interpretat greșit actul dedus judecății, a fost schimbată natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și este dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, obiectul cererii reclamantului de apărarea reputației profesionale l-a constituit afirmațiile publice făcute de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că tergiversarea soluționării dosarelor Revoluției și mineriadelor ar fi imputabilă recurentului.

Însă, Plenul C.S.M., în loc să analizeze cererea în raport de obiectul acesteia, a analizat în detaliu raportul inspecției judiciare privind controlul efectuat la Parchetele Militare nr. 95/IJ/33/SIP/2008, Hotărârea nr. 315 din 23 octombrie 2008 a Secției pentru Procurori a C.S.M., Adresa din 21 ianuarie 2009 a Ministerului Justiției, Hotărârea nr. 76 din 12 martie 2009 a Secției pentru procurori a C.S.M., Decretul Președintelui României nr. 444 din 18 martie 2009 publicat în M. Of. nr. 181/24.03.2009 și acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină. După analizarea acestora, pârâtul a considerat că recurentul se face vinovat de exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale constatând că soluționarea dosarelor privind evenimentele din 13 - 15 iunie 1990 a fost tergiversată în mod nejustificat de recurent.

Dar, recurentul a arătat că dosarul privind evenimentele din 13 - 15 iunie 1990 i-a fost repartizat la 12 ianuarie 2005, iar cel privind victimele evenimentelor petrecute între 16 - 30 decembrie 1989 i-a fost repartizat în luna septembrie 2004. Pentru perioada 2005 - 2007 recurentul a primit calificativul „foarte bine”, dar raportul de evaluare nu a fost analizat de pârâtul C.S.M., iar concluziile acestui raport sunt contrare raportului de control nr. 95/IJ/33/SIP/2008. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Prin hotărârea atacată în prezenta cauză au fost respinse obiecțiunile formulate de recurentul V.D.

la raportul privind apărarea reputației și respinsă cererea de apărare a reputației profesionale formulate de același recurent. Recurentul s-a adresat C.S.M. pentru apărarea reputației profesionale în raport de afirmațiile publice făcute de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că tergiversarea soluționării dosarelor Revoluției și mineriadelor ar fi imputabilă recurentului, aceste dosare nefiind finalizate după 18 ani. Referitor la critica de nelegalitate a hotărârii atacate pentru că nu au fost respectate termenele de redactare și comunicare a hotărârii se constată că acestea sunt nefondate deoarece nu se prevede nicio sancțiune pentru nerespectarea acestora, astfel că nu pot fi lovite de nulitate hotărârile care sunt redactate și comunicate cu nerespectarea prevederilor legale.

În legătură cu temeiul de drept invocat - art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., vor fi analizate cele trei motive de recurs. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. Intimatul Plenul C.S.M. a reținut corect obiectul cererii, iar faptul că în motivarea soluției a făcut referire la alte documente întocmite de către aceeași autoritate nu înseamnă că motivele sunt contradictorii sau străine de natura pricinii. Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident pentru că intimatul nu a interpretat greșit actul dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Prin faptul că în motivarea soluției intimatul a preluat o parte din motivele reținute în raportul întocmit de Inspecția judiciară pentru eliberarea din funcție a recurentului și în acțiunea disciplinară nu înseamnă interpretarea greșită a actului dedus judecății. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, se constată că nu se precizează care dispoziții legale au fost încălcate sau aplicate greșit de către intimat în adoptarea soluției ce se atacă în prezenta cauză. Însă, criticile recurentului ce vizează greșita respingere a obiecțiunilor sale și a cererii de apărare a reputației profesionale sunt și ele nefondate.

În principal, se invocă faptul că intimatul nu a ținut seama de concluziile raportului de evaluare al recurentului pentru perioada 2005 - 2007, perioadă în care dosarele ce vizau Revoluția și mineriadele erau repartizate spre soluționare recurentului, iar potrivit raportului de evaluare calificativul obținut a fost „foarte bine”. Este adevărat că intimatul Plenul C.S.M. nu a făcut referiri la raportul de evaluare al activității recurentului pentru perioada 2005 - 2007, dar a făcut trimitere la Raportul de control nr. 95/IJ/33/SIP/2008, iar concluziile acestui raport nu sunt în contradicție cu cele ale raportului de evaluare.

Chiar în legătură cu faptele ce i s-au imputat recurentului prin raportul de control din 2008, care au dus la revocarea sa din funcția de conducere deținută și la formularea acțiunii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și h) din Legea nr. 303/2004 de către Comisia de disciplină pentru procurori a C.S.M., în raportul de evaluare se recunoaște preocuparea recurentului pentru efectuarea de acte de urmărire penală în dosarele complexe și vechi, dar se precizează că s-a pierdut „din vedere necesitatea planificării mai riguroase a activităților unității” sau că „nu întotdeauna a realizat o repartizare echilibrată a cauzelor în raport de complexitatea acestora și de volumul de activitate a celorlalți procurori din subordine și, uneori, repartizarea lucrărilor s-a făcut cu întârziere față de data înregistrării”.

Oricum, în raportul de evaluare nu se putea face o evaluare a activității desfășurate în fiecare dosar repartizat recurentului iar acest lucru s-a efectuat prin raportul de control întocmit de Inspecția judiciară. Potrivit art. 30 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. republicată, C.S.M. apără reputația profesională a judecătorilor și procurorilor, fiind un garant al independenței justiției, precum și al independenței, imparțialității și reputației profesionale neștirbite a judecătorului și procurorului. Însă, în cauză prin afirmațiile făcute de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-au reiterat concluziile Raportului de control al Inspecției Judiciar pentru procurori a C.S.M.

De altfel, recurentul nici nu mai este în funcție deoarece prin Decretul Președintelui României nr. 827 din 25 mai 2009 a fost eliberat din funcția de procuror prin pensionare. În baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.D. împotriva Hotărârii nr. 354 din 6 mai 2010 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2011.