ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2893/2022

Ședința publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrata la data de 13.03.20219, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea mai multor rezoluții de clasare.

Urmare verificării cererii de chemare în judecată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pus în vedere reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (3) C. proc. civ., să precizeze în mod clar și neechivoc obiectul cererii, respectiv care sunt rezoluțiile de clasare pe care înțelege să le conteste prin prezentul demers judiciar, să depună la dosar rezoluțiile respective, sub semnătură pentru conformitate, să precizeze dacă a parcurs procedura prealabilă și, dacă da, să depună dovezi în acest sens, să precizeze cadrul procesual pasiv, respectiv cu cine sau pe cine înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâți.

Întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, Curtea de Apel București, prin încheierea de ședință din data de 24.04.2019, a anulat cererea de chemare în judecată, în baza dispozițiilor art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, la data de 02.05.2019, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, prin care a solicitat să se revină asupra sancțiunii de anulare a cererii.

Prin citația emisă la data de 05 iunie 2019, și primită de acesta la data de 11 iunie 2019 conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila x (dosar Curtea de Apel București), i s-a pus în vedere reclamantului să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, aferentă cererii de reexaminare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 20 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 a anulat cererea de reexaminare formulată de către reclamantul A. împotriva încheierii de anulare a contestației ca netimbrată.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs reclamantul A. solicitând casarea acestei încheieri.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. condiția de admisibilitate a recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul recursului vizează încheierea din 20 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 în soluționarea cererii de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Dispozițiile art. 200 alin. (5) C. proc. civ. menționează că împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării, iar prevederile art. 200 alin. (7) C. proc. civ. stipulează că cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu.

În jurisprudența sa Curtea Constituțională a României a reținut că procedura prevăzută de art. 200 din C. proc. civ. are drept scop remedierea unor lipsuri ale acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din C. proc. civ.. Legiuitorul a dorit disciplinarea părților din proces și, în acest fel, respectarea principiului celerității și a dreptului la un proces echitabil. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăși esența dreptului protejat, având în vedere că este însoțită și de garanția conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art. 200 din C. proc. civ.. Mai mult, instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției. Atât timp cât procedura criticată nu privește însăși judecarea pe fond a cererii introductive, dispozițiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum prevede art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 407 din 3 iulie 2014, paragrafele 14-15).

Așadar, procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanțele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale, iar principiul accesului liber la justiție implică și adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, care să cuprindă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 670 din 18 mai 2011).

În ceea ce privește reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012).

Mai mult, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă, iar recurentul a avut posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, fiind singura cale de atac prevăzută de art. 200 alin. (5) C. proc. civ., pe care a și exercitat-o.

În acest context, caracterul definitiv al încheierii pronunțate în soluționarea cererii de reexaminare determină imposibilitatea părții care a exercitat această cale de atac să promoveze, ulterior, o altă cale de atac neprevăzută de lege.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă - cererea de reexaminare - în fața altui complet al aceleiași instanțe, nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este înțeleasă în termenii art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din acest punct de vedere este esențial ca partea să poată supune contestația sa unui tribunal independent și imparțial, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a adoptat soluția, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Față de dispozițiile exprese ale textelor legale mai sus citate care stabilesc că împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată se poate formula numai cerere de reexaminare, precum și caracterul definitiv al încheierii prin care se soluționează cererea de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 457 C. proc. civ. urmează a se admite excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, cu consecința respingerii ca inadmisibil a recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 20 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 20 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.