Decizia nr. 2617/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 203/2019 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 decembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția Judecători - Comisia de Disciplină, a solicitat anularea Rezoluției de clasare nr. x/2018 din 06.07.2018 emise de Inspecția Judiciară. Urmare a admiterii declarației de abținere formulată de judecătorul învestit cu soluționarea cauzei, conform încheierii din 18 februarie 2019, dosarul a fost reînregistrat pe rolul aceleiași instanțe la data de 19 februarie 2019, sub nr. x/2019.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 203 din 31 mai 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii pentru lipsa calității procesuale pasive.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 3724 din 17 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 203 din 31 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Contestația în anulare Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3724 din 17 iunie 2021, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019. Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul solicitând anularea deciziei atacate și rejudecare recursului.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția tardivității contestației în anulare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestației, ca nefondată. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal Examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 506 C. proc. civ.: "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă." Înalta Curte reține că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzute de textul de lege anterior citat, deși curg de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părții care formulează contestația în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestația în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depășește un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă. În cauză, Înalta Curte constată că decizia nr. 3724 din 17 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată contestatorului A. la data de 27 octombrie 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curți nr. x/2019. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 506 C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a contestației în anulare, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 12 noiembrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ. Contestația în anulare a fost depusă prin poștă, la data de 27 octombrie 2022 (astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul aflat la fila x), împrejurare față de care Înalta Curte constată că cererea fost depusă cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ. Cât privește termenul de un an de care s-a prevalat contestatorul, Înalta Curte reține că hotărârea atacată a fost comunicată anterior împlinirii acestui termen, astfel că sunt incidente prevederile primei teze a art. 506 C. proc. civ., contestatorul având obligația depunerii contestației în anulare în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei. Chiar dacă s-ar face aplicarea în speță a celei de-a doua teze a articolului amintit, Înalta Curte constată că termenul de un an se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar nu de la comunicarea acesteia, astfel cum greșit a susținut contestatorul. Prin urmare, cum decizia nr. 3724/2021 este definitivă de la data pronunțării sale – 17 iunie 2021 (conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), termenul de un an s-a împlinit la data de 17 iunie 2022, astfel că depunerea contestației în anulare la data de 27 octombrie 2022 este tardivă. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3724 din 17 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.