Decizia nr. 5431/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 455/2021 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 februarie 2020, astfel cum a fost precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat desființarea Rezoluției de clasare din 21 decembrie 2019, înregistrată sub nr. x, emisă în dosarul nr. x al Inspecției Judicare - Direcția de inspecție pentru Judecători, cât și a Rezoluției inspectorului șef al Inspecției Judicare nr. C20-133 din 10 februarie 2020, precum și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 455 din 25 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 1052 din 23 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 455 din 25 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Contestația în anulare Prin cererea înregistrată la data de 14 martie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1052 din 23 februarie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020. Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., contestatorul solicitând anularea deciziei atacate și rejudecare recursului.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestației, ca nefondată. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal Examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 506 C. proc. civ.: "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă." În cauză, Înalta Curte constată că decizia nr. 1052/2022 este definitivă de la data pronunțării sale, respectiv 23 februarie 2022, conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Termenul de un an de zile, prevăzut de art. 506 teza a II-a C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a contestației în anulare, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 23 februarie 2023, potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. civ. Contestația în anulare a fost depusă prin intermediul poștei electronice, la data de 14 martie 2023, împrejurare față de care Înalta Curte constată că cererea fost depusă cu nerespectarea termenului de un an de zile prevăzut de art. 506 teza a II-a C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1052 din 23 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca tardiv formulată.