ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 407/2014

Prin Decizia nr. 1100 din

27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 8839/1/42/2005, s-a constatat

perimată contestația în anulare privind Decizia civilă nr. 612 din 11 aprilie

2006 a Curții de Apel Ploiești, formulată de contestatorii S.I.D., G.I., B.G., F.T.,

F.C., T.E., D.E., B.N., în contradictoriu cu intimatele Primăria comunei Ulmi

și S.M., prin procurator S.M.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că, prin Decizia civilă nr. 612 din 11

aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins ca inadmisibil recursul declarat

de pârâții F.T. și T.E. împotriva Deciziei civile nr. 697 din 19 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 3796/2004.

Contestația

în anulare formulată de contestatorii S.I.D., G.I., F.T., F.C., T.E., D.E., B.N.

și B.G. împotriva Deciziei civile nr. 612 din 11 aprilie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești a fost suspendată la data de 6 noiembrie 2007, potrivit

dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a

părților, dată de la care cauza nu a mai fost repusă pe rol, dosarul rămânând

în nelucrare din vina părților mai mult de un an.

Instanța a mai

reținut că este adevărat că la data de 15 octombrie 2008 contestatorul B.G. a

formulat cerere de repunere pe rol a Dosarului nr. 8839/1/42/2005, care însă,

trebuia timbrată potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9

din O.U.G. nr. 32/1995, astfel cum au fost modificate.

Cum

contestatorul, până la data soluționării contestației, nu s-a supus

dispozițiilor instanței privind achitarea taxei de timbru aferentă cererii de

repunere pe rol, ca urmare a anulării acesteia pentru netimbrare, actul

procedural efectuat s-a considerat că nici rîu a existat.

Ca

atare, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată și cale de atac se perima de drept,

chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an de

zile, iar potrivit art. 252 C. proc. civ., perimarea se poate constata și din

oficiu și față de faptul că, în cauză, nu s-a îndeplinit niciun act de

procedură valabil, conform dispozițiilor legale, în vederea judecării pricinii,

instanța a constatat perimată contestația în anulare.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs contestatorii, care au formulat critici asupra soluției,

susținând aplicarea greșită a legii.

Învestită

cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 13

ianuarie 2011, suspendarea judecății în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., ca urmare a decesului recurentului - contestator F.T., intervenit la data

de 01 noiembrie 2010.

Prin

încheierea din 1 martie 2012, instanța a respins cererea de repunere pe rol

formulată de recurentul B.G. la data de 11 ianuarie 2012 și a menținut măsura

suspendării dispusă în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., prin

încheiereâ din 13 ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

reținând că nu au fost indicați moștenitorii recurentului - contestator F.T. -

decedat, deși toți recurenții au fost citați cu mențiunea să indice

moștenitorii acestuia și să depună actele necesare în acest sens, apreciindu-se

astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reînceperea judecății, în

raport cu dispozițiile art. 245 pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a

rămas în nelucrare până la 13 noiembrie 2013, când instanța a procedat, din

oficiu, la repunerea pe rol în vederea verificării subzistenței temeiurilor

care au impus suspendarea judecății și, respectiv, analizarea cererii de recurs

din perspectiva dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte

urmează să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere

următoarele considerente:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Această

sancțiune a perimării operează, deopotrivă, și în situația în care suspendarea

s-a dispus pe temeiul art. 243 C. proc. civ., având în vedere că, potrivit art.

245 pct. 2 C. proc. civ., trebuie solicitată reînceperea judecății, „prin

cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor".

Altfel

spus, perimarea este incidență cu condiția ca, timp de un an, să nu se fi

săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație

datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși

avea posibilitatea să o facă.

Singura

derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 243 C.

proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub

condiția, însă, ca respectivele situații având ca efect prorogarea termenului

să fi intervenit în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

În speță, nu

se regăsește vreo astfel de situație, care să fi condus la prelungirea

termenului de perimare, care a început să curgă de la

data

la care s-a oprit cursul judecății, respectiv 13 ianuarie 2011, ca urmare a

decesului uneia dintre părți - recurentul F.T.

Cererea de

repunere pe rol formulată la data de 11 ianuarie 2012 de recurentul B.G., fără

indicarea moștenitorilor, a fost respinsă de instanță prin încheierea din 1

martie 2012, prin care s-a dispus totodată menținerea măsurii suspendării.

Se

constată așadar, că nu a avut loc o repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății, în condițiile art. 245 pct. 2 C. proc. civ. și că

lăsarea pricinii în nelucrare este imputabilă părților (care nu au invocat

faptul că ar fi fost împiedicate de a stărui în judecată datorită unor

împrejurări mai presus de voința lor, în sensul art. 250 alin. (3) C. proc.

civ.).

În consecință,

în condițiile în care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat

conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., cauza nu a fost repusă pe rol în

vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a cerințelor

prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de contestatorii S.I. (decedat), F.T. (decedat), G.I.,

D.E., B.G., B.N., F.C. și T.E. împotriva Deciziei nr. 1100 din 27 noiembrie

2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 februarie 2014.