ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 400/2014

Asupra cererii

de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

3 ianuarie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a

civilă, sub număr de Dosar nr. 9/1/2013, P.I., P.M., P.V.G. și P.M.C. au

solicitat revizuirea Deciziei nr. 1028 din 30 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr.

5263/2003, Deciziei nr. 222 din 27 februarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 1384/42/2007

și Deciziei nr. 3994 din 27 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5263/42/2003,

de Curtea de Apel Ploiești.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Intimata P.E. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilitătii cererii de

revizuire, solicitând, în esență, admiterea excepției invocate și, în

consecință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând cu

prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 raportat la art. 322 alin. (1) și

art. 326 alin. (3) C. proc. civ. excepția inadmisibilității cererii de

revizuire invocată de intimata P.E. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că

aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge cererea de

revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte

constată că prin Decizia nr. 1028 din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția

civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5263/2003, au fost respinse ca neîntemeiate

excepțiile lipsei calității de reprezentat al apărătorului recurentei, avocat T.R.

și al procuratorului P.M.

A fost admis

recursul declarat de recurenta-pârâtă S.O. și cererea de intervenție în

interesul recurentei formulată de intervenienta P.E., împotriva Deciziei civile

nr. 259 din 21 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu

intimații revizuenți P.I., P.V.G., P.M., P.C., P.M.

A fost

modificată în parte decizia recurată în sensul că a fost admisă excepția

inadmisibilității cererii de revizuire și a fost respinsă cererea de revizuire

ca inadmisibilă.

Au fost

menținute în rest dispozițiile deciziei.

Împotriva acestei

hotărâri, Primăria Municipiului București și P.I., P.V.G., P.M.C., P.M. au formulat

contestații în anulare care, prin Decizia nr. 222 din 27 februarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cause cu minori

și de familie, în Dosarul nr. 1384/42/2007, au fost respinse ca nefondate,

reținându-se, sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., că

hotărârea a cărei anulare se solicitată nu este rezultatul unei greșeli,

întrucât admiterea sau respingerea excepției inadmisibilității constituie o

greșeală de judecată, iar nu o eroare în sensul textului de lege menționat.

Împotriva Deciziei

nr. 1028 din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, P.I., P.V.G., P.M.C., P.M.

au formulat și cerere de revizuire, care prin Decizia nr. 3994 din 27 noiembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respinsă ca

inadmisibilă.

În sistemul

nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești,

exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul

legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care

semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în

condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor.

Legalitatea

căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de

exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând

una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este de

necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele

prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității

căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața

legii.

Conform art. 322

alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs, atunci când evocă fondul", se poate cere în cele nouă

cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text.

Prin urmare,

revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate

exercita în cazurile anume instituite de textul legal menționat, numai

împotriva "unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul".

Astfel, cererea

de revizuire a unei hotărâri pronunțate în recurs în temeiul unei excepții

procesuale, prin urmare, fără a evoca fondul (în speță, Decizia nr. 1028 din 30

iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești), a unor hotărâri irevocabile prin care

s-a soluționat contestația în anulare (în speță, Decizia nr. 222 din 27

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1384/42/2007), ori a unor

hotărâri irevocabile prin care s-a soluționat cererea de revizuire a unei

hotărâri pronunțată în recurs (în speță, Decizia nr. 3994 din 27 noiembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă), nu întrunește

condițiile de admisibilitate expres prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc.

civ.

Pentru toate

considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite condițiile

de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1), raportat și la dispozițiile art.

326 alin. (3) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de

revizuenții P.I., P.M., P.V.G. și P.M.C. împotriva Deciziei nr. 1028 din 30

iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 5263/2003, Deciziei nr. 222 din 27

februarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 1384/42/2007 și Deciziei nr. 3994 din

27 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5263/42/2003, de Curtea de Apel

Ploiești, ca inadmisibilă.

Constatând

culpa procesuală a revizuenților în promovarea cererii de revizuire și în

raport de solicitarea reprezentantei intimatei P.E. privind acordarea

cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1)

C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării

revizuenților P.I., P.M., P.V.G. și P.M.C. la plata sumei de 1.240 lei

reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata P.E., conform înscrisurilor

doveditoare aflate la filele 142, 143 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuenții P.I., P.M., P.V.G. și P.M.C.

împotriva Deciziei nr. 1028 din 30 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 5263/2003,

Deciziei nr. 222 din 27 februarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 1384/42/2007

și Deciziei nr. 3994 din 27 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5263/42/2003,

de Curtea de Apel Ploiești, ca inadmisibilă.

Obligă

revizuenții P.I., P.M., P.V.G. și P.M.C. la plata sumei de 1240 lei către

intimata P.E. reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2014.