ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1012/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă revizuentul P.N. a solicitat instanței revizuirea Deciziei nr. 1.358 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă și, în rejudecare, să recalculeze în baza O.U.G. nr. 4/2005, să emite și să comunice revizuentului decizia de recalculare din oficiu nr. 72443 din 22 februarie 2005, cu cheltuieli de judecată aferente. Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3 și 7 C. proc. civ. În cadrul motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul a invocat faptul că există contrarietate între hotărârea a cărei anulare o solicită Înalta Curte și Decizia nr. 1207 pronunțată la data de 27 martie 2012 de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 2523 din 19 iunie 2012, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1, 2 și 3 C. proc. civ. A respins ca inadmisibilă revizuirea întemeiată pe aceste dispoziții și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Înaltei Curți de Casație și Justiție. În pronunțarea acestei decizii instanța a constatat că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 3 este inadmisibilă întrucât prin decizia ce formează obiectul revizuirii a fost respins ca nefondat recursul, nefiind astfel îndeplinită condiția evocării fondului cerută de art. 322 C. proc.

civ. A mai reținut instanța, față de faptul că cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, că în determinarea instanței competente cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sunt incidente normele reglementate de art. 323 alin. (1) C. proc. civ. Astfel învestită, Înalta Curte, examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii cerințelor generale de admisibilitate reglementate de art. 322 C. proc. civ. reține următoarele: Prin Decizia nr. 1.358 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. 932/120/2011 a cărei revizuire se solicită s-a respins, ca nefondat recursul declarat de contestatorul P.N.

împotriva Sentinței civile nr. 2002 din 12 octombrie 2011 a tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dâmbovița. Prin Decizia nr. 1207 din 27 martie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în Dosarul nr. 4397/120/2010 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorul P.N. și de intimata Casa Județeană de Pensii Dâmbovița. Judecata poartă în ambele cauze asupra anulării a două decizii de pensionare diferite. Astfel, în Dosarul nr. 932/120/2011 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă s-a solicitat prin acțiune desființarea Deciziei nr. 72443 din 22 iulie 2005 iar în Dosarul nr. 4397/120/2010 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă s-a solicitat prin acțiune desființarea Deciziei nr. 72443 din 22 iulie 2010. Art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. În speță hotărârea a cărei revizuire se solicită este o hotărâre prin care s-a respins recursul, ca nefondat, pretins a fi potrivnică unei hotărâri prin care s-a respins ca nefondat un alt recurs. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Prin sintagma "una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

Ori, în speță, deși între cele două cauze există identitate de părți, nu este dată identitatea de obiect, astfel încât nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 1201 C. civ. În cauză nu sunt întrunite, așadar nici condițiile generale de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și nici cele specifice reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire neînscriindu-se în niciuna din ipotezele reglementate de evocatele texte legale. Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de față nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de 322 alin. (1) și art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.N., de revizuire a Deciziei nr. 1.358 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 martie 2013. Procesat de GGC - NN