ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1012/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția I civilă revizuentul P.N. a solicitat instanței

revizuirea Deciziei nr. 1.358 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția I civilă și, în rejudecare, să recalculeze în baza O.U.G. nr. 4/2005, să

emite și să comunice revizuentului decizia de recalculare din oficiu nr. 72443

din 22 februarie 2005, cu cheltuieli de judecată aferente.

Revizuentul și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3 și 7 C. proc. civ.

În cadrul motivului

de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul a invocat

faptul că există contrarietate între hotărârea a cărei anulare o solicită

Înalta Curte și Decizia nr. 1207 pronunțată la data de 27 martie 2012 de Curtea

de Apel Ploiești, secția I civilă.

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 2523 din 19 iunie 2012, a admis

excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1,

2 și 3 C. proc. civ.

A respins ca

inadmisibilă revizuirea întemeiată pe aceste dispoziții și a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În pronunțarea

acestei decizii instanța a constatat că cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 3 este inadmisibilă întrucât prin decizia ce

formează obiectul revizuirii a fost respins ca nefondat recursul, nefiind

astfel îndeplinită condiția evocării fondului cerută de art. 322 C. proc. civ.

A mai reținut instanța,

față de faptul că cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunțate de

Curtea de Apel Ploiești, că în determinarea instanței competente cu

soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. sunt incidente normele reglementate de art. 323 alin. (1) C. proc.

civ.

Astfel învestită,

Înalta Curte, examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii

cerințelor generale de admisibilitate reglementate de art. 322 C. proc. civ.

reține următoarele:

Prin Decizia nr.

1.358 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul

nr. 932/120/2011 a cărei revizuire se solicită s-a respins, ca nefondat

recursul declarat de contestatorul P.N. împotriva Sentinței civile nr. 2002 din

12 octombrie 2011 a tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Dâmbovița.

Prin Decizia nr. 1207

din 27 martie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în Dosarul nr.

4397/120/2010 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorul

P.N. și de intimata Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Judecata poartă în

ambele cauze asupra anulării a două decizii de pensionare diferite. Astfel, în

Dosarul nr. 932/120/2011 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă s-a

solicitat prin acțiune desființarea Deciziei nr. 72443 din 22 iulie 2005 iar în

Dosarul nr. 4397/120/2010 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă s-a

solicitat prin acțiune desființarea Deciziei nr. 72443 din 22 iulie 2010.

Art. 322 alin. (1) C.

proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de

revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri

pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În speță hotărârea a

cărei revizuire se solicită este o hotărâre prin care s-a respins recursul, ca

nefondat, pretins a fi potrivnică unei hotărâri prin care s-a respins ca

nefondat un alt recurs.

Art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o

constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de

lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar

având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație

executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se

prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația

anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât

prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului

judecat.

Prin sintagma

"una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei

identități, de obiect, de cauză și de părți, cu privire la cele două cereri de

chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă

atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

Ori, în speță, deși

între cele două cauze există identitate de părți, nu este dată identitatea de

obiect, astfel încât nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 1201 C. civ.

În cauză nu sunt

întrunite, așadar nici condițiile generale de admisibilitate prevăzute de art.

322 alin. (1) C. proc. civ. și nici cele specifice reglementate de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., hotărârile ce formează obiectul prezentei cereri de

revizuire neînscriindu-se în niciuna din ipotezele reglementate de evocatele

texte legale.

Așa fiind, Înalta

Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de

față nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de 322 alin. (1) și art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul P.N., de revizuire a Deciziei nr. 1.358 din

3 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 12 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN