ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cererii de
revizuire de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată
Înaltei Curți la data de 12 martie 2014, P.D. a formulat cerere de revizuire a
deciziei nr. 7585 din 4 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1934/1/2013 al
Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind invocat motivul de revizuire
prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea atacată
cu revizuire
Prin decizia nr. 7585
din 4 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă ca
inadmisibilă contestația în anulare formulată de P.D. împotriva deciziei nr.
2967 din 07 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că decizia atacată în cauză nu se circumscrie niciunei
ipoteze a prevederilor legale indicate ca temei al contestației.
S-a reținut că a rezultat
din cererea contestatoarei împrejurarea că se critică modul în care în care completul
de judecată al instanței de recurs s-a aplecat asupra actelor dosarului, fiind criticată
soluția dată asupra excepțiilor invocate în recurs.
Instanța a constatat că
aspectele sesizate de contestatoare exced dispozițiilor art. 317- 318 C. proc. civ.,
iar cererea formulată nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru
exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
II. Decizia instanței
de revizuire
Analizând actele și lucrările
dosarului în raport de motivul de revizuire formulat, va respinge cererea formulată
ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
C. proc. civ. reglementează
în Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară
de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,
precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, se poate cere dacă (…).
Analizând numai sub acest
aspect cererea de revizuire formulată, Înalta Curte a constatat că decizia atacată
cu revizuire privește o decizie pronunțată într-o cale de atac extraordinară, care
a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel încât se constată că cererea de față nu
se încadrează în prevederile arătate mai sus.
Revizuenta a invocat în
susținerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21
alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, respectiv: constituie motiv de
revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor
rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului
comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din
Constituția României, republicată.
Or, analizând cererea
de revizuire sub aspectul motivului invocat se constată că prin decizia atacată
a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată, motivat de faptul
că cererea nu întrunește cerințele minime de admisibilitate.
Pentru aceste considerente
se constată că decizia atacată de față nu a fost pronunțată cu încălcarea principiului
priorității dreptului comunitar, așa cum se invocă, întrucât cerințele minime pe
care trebuie să le îmbrace o cerere adresată instanței sunt prevăzute de dispozițiile
procedurale ale statului în care se formulează cererea.
Revizuenta a invocat încălcarea
principiului priorității dreptului comunitar arătând că obiectul dosarului de fond
se referă la un act administrativ ce încalcă principiul dreptului comunitar. Or,
actul atacat de reclamantă a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat d
ecizia nr. 2967 din 07
martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar instanța a analizat în cadrul
acelui dosar actul administrativ atacat.
În cadrul căilor de atac
extraordinare, instanța este datoare a se limita la motivele strict prevăzute de
dispozițiile C. proc. civ. pentru analizarea cererii.
În susținerea motivului
de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 revizuenta
a invocat dispozițiile art. 6 alin. (1) din CEDO, considerând că i s-a adus atingere
dreptului la securitatea raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil
datorită rejudecării hotărârii definitive.
În concluzie, revizuenta
a apreciat că hotărârea instanței de fond, care i-a dat câștig de cauză în litigiul
dedus judecății, este hotărârea definitivă și executorie de drept.
Însă dreptul la un proces
echitabil invocat de revizuentă include și dreptul la recurs al părții nemulțumite
de hotărârea pronunțată de instanța de fond. Înalta Curte a constatat că în cazul
dedus judecății instanța de recurs a modificat hotărârea instanței de fond, iar
această hotărâre este singura ce poate fi luată în considerare, întrucât dezlegarea
dată de Înalta Curte a încheiat ciclul procesual urmat de parte pe calea acțiunii
în justiție.
Așa fiind, Înalta Curte
constată că cererea de față de revizuire a deciziei pronunțate în calea de atac
a contestației în anulare nu poate fi primită, întrucât procedând la verificarea
deciziei atacate în raport cu motivul de revizuire formulat, a rezultat că cererea
de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale.
Văzând și dispozițiile
art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate
la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte
va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de P.D. împotriva deciziei nr. 7585 din 4 decembrie 2013 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2014.