ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2014

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curți la data de 12 martie 2014, P.D. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 7585 din 4 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1934/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea atacată cu revizuire Prin decizia nr. 7585 din 4 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de P.D. împotriva deciziei nr. 2967 din 07 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că decizia atacată în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale indicate ca temei al contestației. S-a reținut că a rezultat din cererea contestatoarei împrejurarea că se critică modul în care în care completul de judecată al instanței de recurs s-a aplecat asupra actelor dosarului, fiind criticată soluția dată asupra excepțiilor invocate în recurs. Instanța a constatat că aspectele sesizate de contestatoare exced dispozițiilor art. 317- 318 C. proc. civ., iar cererea formulată nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac. II. Decizia instanței de revizuire Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul de revizuire formulat, va respinge cererea formulată ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: C. proc.

civ. reglementează în Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, se poate cere dacă (…). Analizând numai sub acest aspect cererea de revizuire formulată, Înalta Curte a constatat că decizia atacată cu revizuire privește o decizie pronunțată într-o cale de atac extraordinară, care a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel încât se constată că cererea de față nu se încadrează în prevederile arătate mai sus. Revizuenta a invocat în susținerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, respectiv: constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc.

civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Or, analizând cererea de revizuire sub aspectul motivului invocat se constată că prin decizia atacată a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată, motivat de faptul că cererea nu întrunește cerințele minime de admisibilitate. Pentru aceste considerente se constată că decizia atacată de față nu a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, așa cum se invocă, întrucât cerințele minime pe care trebuie să le îmbrace o cerere adresată instanței sunt prevăzute de dispozițiile procedurale ale statului în care se formulează cererea.

Revizuenta a invocat încălcarea principiului priorității dreptului comunitar arătând că obiectul dosarului de fond se referă la un act administrativ ce încalcă principiul dreptului comunitar. Or, actul atacat de reclamantă a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat d ecizia nr. 2967 din 07 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar instanța a analizat în cadrul acelui dosar actul administrativ atacat. În cadrul căilor de atac extraordinare, instanța este datoare a se limita la motivele strict prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. pentru analizarea cererii. În susținerea motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 revizuenta a invocat dispozițiile art. 6 alin. (1) din CEDO, considerând că i s-a adus atingere dreptului la securitatea raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil datorită rejudecării hotărârii definitive.

În concluzie, revizuenta a apreciat că hotărârea instanței de fond, care i-a dat câștig de cauză în litigiul dedus judecății, este hotărârea definitivă și executorie de drept. Însă dreptul la un proces echitabil invocat de revizuentă include și dreptul la recurs al părții nemulțumite de hotărârea pronunțată de instanța de fond. Înalta Curte a constatat că în cazul dedus judecății instanța de recurs a modificat hotărârea instanței de fond, iar această hotărâre este singura ce poate fi luată în considerare, întrucât dezlegarea dată de Înalta Curte a încheiat ciclul procesual urmat de parte pe calea acțiunii în justiție. Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de față de revizuire a deciziei pronunțate în calea de atac a contestației în anulare nu poate fi primită, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivul de revizuire formulat, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale.

Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de P.D. împotriva deciziei nr. 7585 din 4 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014.