ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4275/2014

Cadrul procesual Prin cererea depusă la data de 3 ianuarie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, A. a formulat cerere de revizuire a Sentinței nr. 5833 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, invocând faptul că este contradictorie cu Sentința nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunțată de aceeași instanță, fiind invocate în susținerea cererii dispozițiile art. 322 teza I-a pct. 7 C. proc. civ. Totodată, revizuentul a invocat în susținerea cererii și dispozițiile art. 322 teza I-a pct. 5 C. proc. civ., arătând faptul că înscrisul "Fișa postului" este un înscris nou și îndeplinește cerințele cumulative prevăzute de lege. Totodată, au fost invocate ca motive de revizuire dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv încălcarea principiului priorității dreptului comunitar.

Hotărârile invocate ca fiind potrivnice. A. Sentința nr. 973 din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel București Prin sentința menționată a fost respinsă excepția tardivității ca neîntemeiată și a fost admisă excepția de inadmisibilitate, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților. Instanța de revizuire a reținut că în cauză nu este întrunită condiția prevăzută de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisurile invocate ca fiind noi nu sunt în măsură să modifice natura actelor atacate în dosarul în care a fost pronunțată sentința atacată cu această cale de atac extraordinară, respectiv aceea de acte administrative emise de organele de conducere din cadrul Parlamentului, exceptate de la controlul pe calea acțiunii în justiție. B. Sentința nr. 5833 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București Prin hotărârea în cauză a fost admisă excepția de inadmisibilitate și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței nr. 2334 din 2 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților. Instanța de revizuire a reținut că în cauză, prin sentința atacată, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, motiv pentru care motivul de revizuire invocat, acela al existenței unui înscris nou, nu poate modifica soluția instanței de fond, care nu s-a întemeiat pe înscrisuri, ci pe interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004. II. Decizia instanței de revizuire Înalta Curte sesizată cu soluționarea cererii de revizuire de față, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca nefondată pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, să fie vorba de aceeași pricină, aceleași părți, în aceeași calitate, însă în cauza de față hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat. Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei și legalității soluțiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că cererile revizuentului A., care au fost soluționate prin hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, nu sunt de natură a determina și identitatea de obiect dintre cele două cauze invocate acum contradictorii în cererea de revizuire.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate, dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care se întemeiază hotărârea a cărei revizuire se cere. Înalta Curte, analizând înscrisul nou invocat de revizuent în susținerea cererii de față, a constatat că cererea de revizuire formulată este nefondată și va fi respinsă ca atare. Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie "înscrisuri doveditoare" în sensul dispoziției din art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii la fond, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată. Această condiție nu este îndeplinită în cazul de față, întrucât înscrisul invocat nu atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au putut fi analizate cu ocazia judecării în fond.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Or, procedând la analizarea cererii de revizuire, sub aspectul motivului invocat, se constată că prin sentința atacată cu revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței nr. 2334 din 2 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, motivat de faptul că cererea nu întrunește cerințele minime de admisibilitate. Pentru aceste considerente se constată că hotărârea atacată de față nu a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, așa cum se invocă, întrucât cerințele minime pe care trebuie să le îmbrace o cerere adresată instanței sunt prevăzute de dispozițiile procedurale ale statului în care se formulează cererea. Revizuentul a invocat încălcarea principiului priorității dreptului comunitar arătând că obiectul dosarului de fond se referă la un act administrativ ce încalcă principiul dreptului comunitar. În cadrul căilor de atac extraordinare, instanța este datoare a se limita la motivele strict prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. pentru analizarea cererii. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față ca nefondată.