ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4881/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea formulată la data de 21.12.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată a mai multor instituții publice și persoane fizice.

În cursul procedurii de regularizare prevăzute de art. 200 C. proc. civ., Curtea, constatând că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 194 alin. (1) lit. a), art. 149 și art. 150 C. proc. civ., a pus în vedere reclamantului ca, în termen de 10 zile de la primirea adresei instanței, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, de a indica numele, prenumele și domiciliul sau reședința pentru toate persoanele fizice chemate în judecată și să depună pentru comunicare către partea adversă câte un exemplar al cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor.

1.2. Prin încheierea de ședință din 17 februarie 2021, Curtea, constatând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată.

1.3. Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, înregistrată în Dosarul nr. x/2020.1.

Prin încheierea de ședință din 4 iunie 2021, Curtea a dispus întoarcerea dosarului în procedura de regularizare.

Totodată, a pus în vedere reclamantului ca, în termen de 10 zile, să depună o cerere precizatoare în care să arate ce cale de atac înțelege să formuleze și împotriva cui, care sunt domiciliile și sediile fiecărui pârât și care sunt motivele pentru care exercită calea de atac, și să facă dovada timbrării cererii cu taxă judiciară de timbru de 100 RON.

Împotriva încheierii din 4 iunie 2021, reclamantul A. a formulat recurs.

A arătat că nu a fost legal citat, că hotărârea a fost dată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși a invocat excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis a se pronunța asupra acesteia.

A susținut că dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, că nu au fost soluționate procedural cererile preliminare, recuzare, strămutare, celelalte cereri.

Instanța a fost incompatibilă și trebuia să se abțină și hotărârea a fost dată fără citarea părților, iar dezlegarea dată este rezultatul mai multor erori materiale, cu încălcarea Constituției României, încălcându-i-se dreptul la apărare, atât al său, cât și al părților.

Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 499 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege.

În raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 200 alin. (3), (6) și (7) C. proc. civ., se constată că încheierea de ședință din 4 iunie 2021, prin care s-a dispus întoarcerea dosarului în procedura de regularizare prevăzută de art. 200 C. proc. civ., este definitivă.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Conform 200 alin. (7) C. proc. civ., încheierea de ședință pronunțată în soluționarea cererii de reexaminare a încheierii de anulare a acțiunii în cursul procedurii de regularizare, este definitivă.

De altfel, prin încheierea ce face obiectul prezentului recurs, instanța de fond a dispus întoarcerea dosarului în procedura de regularizare.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii de ședință atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 200 și art. 457 C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 4 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.