ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1941/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin adresa transmisă pe email la data de 5.01.2021 precizată la data de 21.04.2021, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea clasării dispuse și obligarea la soluționarea reclamației pe fond.

Prin sentința civilă nr. 920 din data de 9 mai 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității cererii, invocată din oficiu și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca netimbrată și pentru lipsa semnăturii. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 920 din data de 9 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță nu a anulat cererile deduse judecății prin încheiere ci prin hotărâre, cu încălcarea art. 200 alin. (4) din Legea nr. 134/2010. Taxa de timbru a fost achitată, iar semnătura îi aparține chiar dacă cererea nu a fost trimisă în original.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat că depunerea exclusiv în copie a chitanței din data de 7 mai 2021 nu constituie o dovadă a achitării taxei judiciare de timbru atât timp cât recurenta-reclamantă nu a depus dovada de plată în original, iar cu privire la semnarea cererii, prin citația emisă pentru termenul de judecată din data de 17.01.2022 i s-a pus în vedere recurentei-reclamante să depună dovada taxei de timbru în original și să semneze cererea de chemare în judecată în original, sub sancțiunea nulității.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea clasării dispuse de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară.

Prima instanță a admis excepția nulității și a anulat cererea de chemare în judecată, ca netimbrată și pentru lipsa semnăturii.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin motivele de recurs se susține că cererea a fost legal timbrată și semnată, iar semnătura îi aparține chiar dacă cererea nu a fost trimisă în original, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, se constată că, deși recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., criticile expuse se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, sentința atacată va fi analizată numai din perspectiva acestui motiv de casare.

Astfel, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar art. 33 alin. (2) din același act normativ menționează că, "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru".

Conform dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

Cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, Înalta Curte constată că înștiințarea de plată a fost adusă la cunoștința recurentei-reclamante la data de 07.05.2021, iar prin chitanța Seria x nr. x din data de 07.05.2021, transmisă prin email de la adresa x@x.com recurenta-reclamantă s-a conformat dispozițiilor instanței.

Or, faptul că după înștiințarea de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, recurenta-reclamantă s-a conformat dispozițiilor instanței, iar normele de procedură civilă perimit transmiterea cererilor prin mijloace rapide de comunicare, Înalta Curte constată că prima instanță a anulat în mod greșit cererea de chemare în judecată, ca netimbrată.

Cu privire la semnătura cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că instanța de fond a fost învestită cu o cererere pe care este aplicată semnătura olografă a recurentei-reclamante, iar aceeași semnătură este aplicată pe toate cererile emanate de la recurenta-reclamantă.

Într-adevăr, conform art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. "Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197", iar între mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată la art. 194 lit. f) se află "semnătra", însă, atât timp cât potrivit art. 199 C. proc. civ. este posibilă transmiterea cererilor prin mijloace rapide de comunicare (fax, poștă electronică) și asigură înregistrarea acestor cereri de către instanță și primirea de dată certă, în mod greșit instanța de fond a pretins recurentei-reclamante transmiterea unei cereri care să cuprindă semnătura olografă în original.

Într-adevăr, art. 196 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. Totodată, alin. (3) al aceluiași articol prevede că orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condițiile prevăzute la alin. (2).

Recurenta-reclamantă a fost înștiințată pentru două termene de judecată în legătură cu necesitatea semnării în original a cererilor adresate instanței, însă această obligație nu este prevăzută în mod expres de normele de procedură civilă, atât timp cât transmiterea actelor de procedură este valabilă și prin mijloacele rapide de comunicare - fax, poștă electronică.

Înalta Curte constată că obligația de semnare a cererii de chemare în judecată prin aplicarea unei semnături olografe a fost îndeplinită, aspect în raport de care nu se poate considera că cererea nu provine chiar de la partea reclamantă.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, ceea ce va conduce la casarea sentinței cu trimitere.

Soluția casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, ci s-a pronunțat pe excepția lipsei semnăturii și a netimbrării cererii introductive de instanță, iar pe de altă parte, s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 920 din 9 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.