ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2021

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148/F din data de 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 74 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca vădit nefondată, cererea de strămutare formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța această încheiere, Curtea de Apel Brașov a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 17.09.2021, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Brașov.

La termenul din data de 2.11.2021, când au avut loc dezbaterile în cauză, petentul a apreciat cu titlu prealabil faptul că este lipsă de procedură în cauză, arătând că a depus o serie de cereri preliminare și excepții, pe care le susține și solicită ca instanța să le soluționeze - solicită pronunțarea asupra fiecărei cereri, capăt de cerere, excepție, obiecțiuni, formulate scris sau verbal, în cadrul documentarului cuprins la dosar. Totodată, petentul a învederat faptul că nu are pregătire juridică, solicitând, conform legii și procedurilor C.E.D.O., să-i fie asigurată asistență juridică de specialitate.

În cadrul cererilor preliminare, petentul a mai arătat faptul că "a chemat în judecată, pentru a participa la proces în calitate de chemați în garanție și civilmente responsabili și în răspundere delictuală și pretenții: C.S.M.-ul - în integralitate, Tribunalul Brașov - Colegiul de Conducere, Curtea de Apel Brașov - ca personalitate juridică (și având în vedere faptul că Tribunalul Brașov nu are personalitate juridică)".

Petentul a invocat și o cerere denumită "excepția de neconstituționalitate a prevederilor: art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv acte procesuale și procedurale, raportat la Constituția României, respectiv neprevederea dreptului persoanei vătămate sau a justițiabilului de a beneficiat de dreptul de a-i fi comunicate în mod real și într-un termen rezonabil orice document de citare și oricare act procedural și nu de a-i fi prezumat din oficiu, în realitate încălcându-se dreptul justițiabilului la actul de justiție real".

A concluzionat petentul în sensul că, astfel, se încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul de a participa, după comunicarea actelor procedurale, persoanei în cauză și reprezentantului legal, iar nu a se prezuma din oficiu că actele procedurale ar fi îndeplinite sau a se constata, în cadrul ședinței, că ar fi îndeplinită procedura. Se încalcă, în opinia petentului, prevederile Constituției României, petentul arătând că documentul este depus la dosar.

Pe fondul cauzei, petentul a arătat că a depus completarea nr. unu în acel dosar, în care a susținut că, pe lângă faptul că pe firma sa s-au făcut decizii de impunere fictive de jumătate de milion de Euro, iar casa de avocatură angajată i-au șters 498.000 Euro, ulterior, susține acesta, a prins Fiscul din Brașov că a furat 1 miliard de Euro - fapt probat la D.I.I.C.O.T. și D.N.A., peste tot. Mai arată că aceste fonduri au fost sustrase de la fiscalizare, plus 100 milioane de Euro de la bugetul european.

A mai afirmat petentul faptul că a indicat pe angajații pe care i-a considerat vinovați de această tâlhărie din bugetul public, respectiv: B., C., D., E., F. ș.a.

De asemenea, a arătat petentul că susține cererea de strămutare a dosarului, la instanța competentă, sens în care a indicat faptul că există suspiciuni rezonabile referitoare la afectarea calității și imparțialității actului juridic, având în vedere calitatea părților implicate în speță, respectiv un număr de peste 1200 de persoane, angajați publici, într-o formă de corupție instituțională și interinstituțională, constituiți într-un grup infracțional organizat, transfrontalier, super corupt, petentul apreciind că se poate vorbi de terorism fiscal (fabricat și produs) și terorism judiciar (produs de către angajații din sistemul juridic). Totodată, petentul a apreciat că pot exista legături și în alte instituții, fiind vorba despre soți, soții, veri, verișoare, cumnați, cu diferite grade de rudenie, de cumetrie, de afaceri, de interese, de sustragere a acestor fonduri. Acesta a mai arătat că "acești indivizi, salariați și angajați publici, trebuie să respecte legile, să le aplice și să le cunoască, însă ei nu au habar de aceste legi și este vorba inclusiv de sistemul juridic care este monitorizat de U.E. și nu de petent, ca plătitor de taxe și impozite".

Concluzionând, petentul a afirmat că "prin natura sumelor sustrase de la vistierie, din bugetul public, privat și personal, de natura a peste 3 miliarde de Euro, s-au făcut transferuri impresionante de fonduri din exterior, făcute de aceștia, fonduri prăduite, jupuite, tâlhărite, având conexiuni și relații foarte bine închegate și la nivel central, nu doar în caz intern. Este vorba prin urmare despre corupție interinstituțională, o formă destul de canceroasă care ne omoară pe toți, adică pe toți cetățenii acestei țări, toți contribuabilii acestei țări și din U.E. sunt tâlhăriți direct sau indirect de către Fiscul din Brașov și angajații acestora".

Totodată, petentul a arătat faptul că, din punctul său de vedere este foarte întemeiată și susținută strămutarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Brașov cu obiect contestație în anulare, având în vedere faptul că pe parcursul dosarelor anterioare cu același obiect petentul nu a avut parte de apărare, nu i-a fost asigurată asistența juridică.

Totodată, acesta a mai arătat faptul că au fost încălcate legile europene și C.E.D.O., Constituția României, iar petentul se întreabă cum poate o unealtă necuvântătoare, care nu cunoaște procedurile juridice și se prezintă în instanță, să aibă parte de un proces echitabil.

A mai apreciat acesta faptul că într-o instanță, judecătorul trebuie să fie imparțial, independent, să aibă conștiință și integritate, însă la procesele sale anterioare niciunul dintre aceste principii de drept și juridice și multe altele nu s-au respectat de către cei care au soluționat pe fond sau în contestație acele dosare.

S-a concluzionat în sensul admiterii cererii de strămutare și, suplimentar, petentul a arătat că "toate dosarele pe care acesta le are susțin același lucru, cu probe super întemeiate, cu documentele contabile ale acestora, că s-au făcut pe firma petentului decizii de impunere fictive, care au fost anulate ulterior (adică ei au încercat să îl fure pe petent și familia acestuia de jumătate de milion de Euro și au furat alte 1000 de firme, pentru că petentul a susținut că a depistat acest fapt, în momentul în care nu au mai vrut să îi dea în obiectul de afaceri documente)".

Petentul a reiterat solicitarea de admitere a cererii de strămutare, solicitând și sesizarea instanțelor internaționale, având în vedere faptul că aici este vorba despre un grup infracțional organizat, care "parazitează statul de drept, adică statul de drept este parazitat".

Observând chestiunile prealabile ridicate în cauză, astfel cum au fost enumerate mai sus, Curtea a constatat că acestea sunt imprecis formulate și nemotivate în concret, reprezentând, de altfel, susțineri care au mai fost invocate în numeroase alte dosare ale petentului, în aceeași modalitate incomprehensibilă, de neînțeles sub aspect juridic. Mai mult, petentul a depus același set de înscrisuri în mai multe dosare, ceea ce justifică concluzia că cererile și excepțiile invocate nu au legătură cu obiectul principal al dosarului și nu se tinde ca, prin soluționarea acestora, petentul să se regăsească într-o situație mai avantajoasă din perspectiva vreunui interes judiciar.

În acest context, Curtea a subliniat că orice cerere adresată instanței de judecată trebuie să-și găsească o motivare atât în fapt cât și în drept, din care să reiasă obiectul ei și interesul procesual urmărit, în așa fel încât instanța astfel sesizată să se poată considera legal învestită și să poate proceda la soluționarea acesteia în mod temeinic și legal.

În prezenta cauză însă, petentul a invocat chestiuni de fapt generale și a indicat aleatoriu texte legale, fără niciun fel de raționament logic și argumentare juridică, ceea ce face imposibilă învestirea în mod legal a instanței de judecată, calificarea lor juridică adecvată și soluționarea acestora în mod temeinic și legal, condiții în care Curtea nu se poate pronunța asupra lor, considerând fiecare astfel de cerere ca incalificabilă juridic.

Procedând într-o asemenea modalitate, Curtea de apel nu numai că nu restrânge prerogativa petentului de accedere la justiție, ci dimpotrivă, subliniază importanța dreptului fundamental de acces la o instanță de judecată, care nu poate fi tratat cu superficialitate sau coborât în derizoriu, ci trebuie exercitat numai în condițiile legii și cu bună-credință, așa cum reiese din consacrarea acestuia atât la nivel constituțional prin disp. art. 21 din Constituția României, cât și în cadrul mecanismelor europene de protecție a drepturilor fundamentale ale omului, prin disp. art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 47 parag. 1 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Astfel, Curtea Constituțională a arătat în mod constant că accesul liber la justiție reprezintă facultatea fiecărei persoane de a se adresa unei instanțe judecătorești pentru apărarea drepturilor sale sau valorificarea intereselor sale legitime, iar orice limitare a acestui drept, oricât de neînsemnată ar fi, trebuie să fie temeinic justificată, analizându-se în ce măsură dezavantajele create de ea nu cumva depășesc posibile avantaje (Decizia nr. 670/2011). Cu toate acestea, instanța constituțională a subliniat că instituirea unor condiții formale ale acțiunii în justiție nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivității dreptului de acces la justiție, ci constituie o expresie a obligativității exercitării drepturilor și libertăților cu bună-credință, în limitele instituite de lege (Decizia nr. 266/2014).

În mod asemănător, Curtea europeană a drepturilor omului a recunoscut în cadrul mai larg al dreptului la un proces echitabil și dreptul de acces la un tribunal, arătând că echitatea, publicitatea și celeritatea unui proces nu mai reprezintă niciun interes în absența însăși a procesului (Golder c. Regatului Unit, parag. 35). Totuși, instanța europeană a subliniat că dreptul de acces la un tribunal nu are caracter absolut, arătând că, fiind vorba despre un drept pe care Convenția îl recunoaște fără a-l defini, există loc, dincolo de limitele ce-i circumscriu conținutul, pentru restrângeri admise implicit (Golder c. Regatului Unit, parag. 38).

Analizând cererea de strămutare în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Curtea a considerat solicitarea petentului ca fiind vădit nefondată.

Examinând motivele concrete invocate în cererea de strămutare prin prisma actelor dosarului și a susținerilor petentului, Curtea a observat că petentul se rezumă la a face referire la un număr de "1200 de persoane, angajați publici", care s-ar afla cu toții "într-o formă de corupție instituțională și interinstituțională, constituiți într-un grup infracțional organizat, transfrontalier, super corupt, petentul apreciind că se poate vorbi de terorism fiscal (fabricat și produs) și terorism judiciar (produs de către angajații din sistemul juridic)", cu concluzia că ar fi vorba "despre corupție interinstituțională, o formă destul de canceroasă care ne omoară pe toți, adică pe toți cetățenii acestei țări, toți contribuabilii acestei țări și din U.E. sunt tâlhăriți direct sau indirect de către Fiscul din Brașov și angajații acestora".

Or, asemenea susțineri au un caracter pur formal și nu conțin nicio referire la vreo împrejurare concretă care să poată fi încadrată în disp. art. 71 C. proc. pen.. privind temeiul strămutării, în sensul unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În atare condiții, Curtea a apreciat că cererea de strămutare este vădit neîntemeiată și a fost formulată cu rea-credință, prin folosirea unor cuvinte injurioase și exercitarea în mod abuziv a dreptului prevăzut de lege în acest sens.

În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit art. 283 alin. (4) lit. i) C. proc. pen.., constituie abateri judiciare și se sancționează cu amendă judiciară de la 500 RON la 5.000 RON, "manifestările ireverențioase ale părților, martorilor, experților, interpreților sau ale oricăror alte persoane față de judecător sau procuror".

În cauză, Curtea a reținut că în cuprinsul cererilor scrise și depuse la dosarul cauzei, adresate instanței sesizate cu judecarea pricinii sale, petentul a folosit cuvinte și expresii ireverențioase și injurioase cu privire la diferite persoane și diverse aspecte ale sesizării, precum "denunțător al corupției instituționale și interinstituționale din România, al terorismului fiscal și terorismului juridic/judiciar și al torționarilor din instanțele Ministerului Justiției și Ministerului Public și alți complici torționari", "liber la publicare. Citește și dă mai departe", "tâlharilor/lichelelor fiscale/libarci fiscale/hârciogi avari fiscali/lăcuste colcăitoare fiscale" .

În continuare, Curtea a reținut că, potrivit art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen.., constituie abateri judiciare și se sancționează cu amendă judiciară de la 500 RON la 5.000 RON, "abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale de către părți, reprezentanții legali ai acestora ori consilierii juridici".

Curtea a reținut că abuzul de drept constă în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau valorificarea unui interes legitim prin deturnarea acestora de la scopul economic și social pentru care au fost recunoscute.

Abuzul de drept prin petiționare excesivă cu rea-credință apare astfel recunoscut și sancționat ca atare chiar și în jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, care l-a interpretat conform teoriei juridice generale, în sensul exercitării vătămătoare a unui drept în alte scopuri decât cele pentru care este proiectat. În consecință, este abuziv orice comportament al unui reclamant, care este în mod vădit contrar vocației dreptului de recurs stabilit de Convenție și care constituie un obstacol în calea bunei funcționări a Curții sau a bunei desfășurări a procedurii în fața sa (S.A.S. c. Franței, parag. 66).

Curtea a subliniat că respingerea unei cereri ca fiind abuzivă este o măsură excepțională (Mirolubovs și alții împotriva Letoniei, parag. 62). Ipotezele în care Curtea a constatat caracterul abuziv al unei cereri pot fi repartizate în cinci categorii tipice: dezinformarea Curții; utilizarea unui limbaj ofensator; încălcarea obligației de confidențialitate în cazul soluționării pe cale amiabilă; cererea cu caracter vădit șicanator sau lipsită de orice miză reală; precum și toate celelalte cazuri care nu pot face obiectul unei liste exhaustive (S.A.S. c. Franței, parag. 67).

Astfel, există abuz al dreptului de recurs în cazul în care reclamantul utilizează, în corespondența sa cu instanța europeană, expresii deosebit de ofensatoare, jignitoare, amenințătoare sau impertinente, fie împotriva guvernului pârât, a agentului acestuia, a autorităților statului pârât, a Curții înseși, a judecătorilor, grefei sau a membrilor acesteia din urmă (Řehák c. Republicii Cehe; Duringer și alții c. Franței; Stamoulakatos c. Regatului Unit).

În consecință, Curtea europeană a subliniat că orice comportament al unui reclamant care este vădit contrar scopului dreptului de acțiune individuală prevăzut de Convenție și care împiedică buna funcționare a Curții sau buna desfășurare a procedurii în fața acesteia constituie un abuz al dreptului de petiționare (Mirolubovs și alții împotriva Letoniei, parag. 62 și 65). În continuare, Curtea a reamintit că un astfel de abuz poate consta în obiectul pe care se dorește să-l obțină prin cerere (Koch c. Germaniei) și observă că "manifestările supărătoare de iresponsabilitate și o atitudine frivolă față de Curte", echivalând cu dispreț, pot duce, de asemenea, la respingerea unei cereri ca fiind abuzivă (Partidul Laburist Georgian c. Georgiei).

Este abuzivă fapta reclamantului de a formula în mod repetat, în fața Curții europene, cereri șicanatorii și în mod vădit nefondate, identice cu o cerere deja introdusă de acesta în trecut și care a fost deja declarată inadmisibilă (M. c. Regatului Unit și Philis c. Greciei). Curtea nu poate avea în atribuțiile sale soluționarea plângerilor nefondate și șicanatorii sau confruntarea cu un comportament vădit abuziv, din alte motive, din partea reclamanților sau a reprezentanților lor autorizați, căci acest lucru ar crea o sarcină suplimentară incompatibilă cu adevăratele funcții pe care le are Curtea în temeiul Convenției (Bekauri c. Georgiei, excepții preliminare, pct. 21; Migliore și alții c. Italiei și Simitzi-Papachristou și alții c. Greciei). De asemenea, Curtea poate declara abuzivă o cerere care este în mod vădit lipsită de orice miză reală și/sau se referă la o sumă de bani derizorie sau care, în general, nu are legătură cu interesele legitime și obiective ale reclamantului (Bock c. Germaniei, dec.).

În sfârșit, nu poate fi sarcina Curții, organism care a fost înființat în temeiul Convenției, să asigure respectarea angajamentelor asumate de Înaltele Părți Contractante cu privire la Convenție, să se ocupe de o succesiune de neîntemeiate și frământate plângeri, creând lucrări inutile care sunt incompatibile cu funcțiile sale reale (M. c. Regatului Unit). Într-un moment în care Curtea este chemată să se ocupe de multe cauze care ridică probleme deosebit de grave legate de drepturile omului, ea nu își poate permite să-și irosească eforturile în chestiuni care, în mod evident, nu intră în sfera misiunii sale reale, care este de a asigura respectarea ceremoniei solemne, angajamente legate de convenție asumate de statele părți (Petrović c. Serbiei).

În cauza de față, Curtea de apel a constatat în acest sens că petentul a introdus cererea de strămutare doar în mod formal și fără invocarea unor aspecte concrete de natură a fi încadrate juridic în textul legal incident prev. de art. 71 C. proc. pen.., nefiind nici la prima cerere de acest fel (de exemplu, dosarul nr. x/2021), context în care a mai depus la dosarul cauzei înscrisuri prin care a formulat o serie de alte cereri pur formale și teoretice, precum solicitări de acordare de avocat din oficiu, sesizări ale Înaltei Curți de Casație pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ale Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru interpretarea uniformă a C. proc. pen. sau ale Tribunalului Penal Internațional, excepții de neconstituționalitate sau excepții de necompetență, cereri de recuzare a procurorului și a judecătorului ori cereri de anulare sau constatare a nulității unor acte procesuale sau procedurale - ce au fost formulate în scris sau verbal în documentarul depus la dosar sau în cadrul ședințelor de judecată și asupra cărora a solicitat în mod expres "soluționarea/pronunțarea asupra fiecărei cereri/capăt de cerere/excepții/obiecțiuni, etc.". Or, introducerea unor sesizări repetate și vădit neîntemeiate, prin care nu se urmărește satisfacerea unor interese legitime reprezintă o conduită judiciară ce nu poate fi calificată decât ca abuz de drept procesual, ce urmează a fi constatat ca atare și sancționat cu amendă judiciară.

În sfârșit, Curtea a subliniat gradul ridicat de pericol social al abaterilor judiciare reținute în sarcina petentului și necesitatea prevenirii reiterării acestora, în condițiile în care petentul nu se află în prima situație de acest fel, fiind sancționat anterior în repetate rânduri, urmând să țină seama la individualizarea sancțiunii de multitudinea cererilor astfel formulate și caracterul lor pur formal, lipsite de simțul măsurii și fără nicio decență, care nu au decât rolul îngreunării nejustificate a activității judiciare a instanței, cu consecința căderii în derizoriu a activității procesuale astfel declanșate.

Față de cele expuse, Curtea, în baza art. 74 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca vădit nefondată, cererea de strămutare formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Brașov.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 283 alin. (4) lit. i) și n) C. proc. pen.., a dispus amendarea petentului A. cu suma de 3.000 de RON (trei mii).

La data de 04.11.2021, petentul A. a transmis pe e-mail un set de înscrisuri conținând 61 pagini, care a fost anterior depus în mai multe dosare, arătând, printre altele, că declară recurs împotriva sentinței penale nr. 148/F din data de 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României.

Examinând recursul declarat de petentul A., în raport cu actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

Analizând recursul declarat de petent, Înalta Curte constată că judecătorul de la Curtea de Apel Brașov nu s-a pronunțat, pentru amplele considerente pe care le-a expus în cuprinsul hotărârii, cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauză de către petent.

Astfel, cu privire la chestiunile prealabile ridicate în cauză (inclusiv cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate), judecătorul a arătat că acestea "sunt imprecis formulate și nemotivate în concret, reprezentând, de altfel, susțineri care au mai fost invocate în numeroase alte dosare ale petentului, în aceeași modalitate incomprehensibilă, de neînțeles sub aspect juridic….În prezenta cauză însă, petentul a invocat chestiuni de fapt generale și a indicat aleatoriu texte legale, fără niciun fel de raționament logic și argumentare juridică, ceea ce face imposibilă învestirea în mod legal a instanței de judecată, calificarea lor juridică adecvată și soluționarea acestora în mod temeinic și legal, condiții în care Curtea nu se poate pronunța asupra lor, considerând fiecare astfel de cerere ca incalificabilă juridic."

Așadar, judecătorul Curții de Apel Brașov a apreciat, în mod corect, de altfel, că cele invocate de petent sunt imprecis formulate și nemotivate în concret și că acesta a invocat chestiuni de fapt generale și a indicat aleatoriu texte legale, fără niciun fel de raționament logic și argumentare juridică, ceea ce face imposibilă învestirea în mod legal a instanței de judecată, calificarea lor juridică adecvată și soluționarea acestora în mod temeinic și legal. Prin urmare, judecătorul nu s-a pronunțat asupra sesizării Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Deopotrivă, se constată că petentul a declarat recurs împotriva respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, cerere de sesizare pe care judecătorul Curții de Apel Brașov nu a analizat-o și cu privire la care nu s-a pronunțat, pentru motivele anterior expuse, astfel că nu a existat o cale de atac pe care petentul să fi avut posibilitatea de a o declara.

Pentru considerentele de mai sus, Înalta Cute va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței penale nr. 148/F din data de 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței penale nr. 148/F din data de 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2021.

GGC - MM